Articole publicate de Alexandra Babiciu
Alexandra Babiciu (Ex Mediafax)
Am aterizat in presa intamplator, prin concurs la Mediafax, in prima zi a razboiului din Afganistan (adica prin octombrie 2001). Si am continuat cu razboaie, tsunami, avioane prabusite, cutremure si atentate niste ani buni, timp in care am facut o pasiune pentru numele proprii din Madagascar.
De exemplu, Didier Ratsiraka, ati auzit de el? Ala de se lupta cu Marc Ravalomanana? Din 2005 am iesit pe teren, dar tot printre excentricii redactiilor am ramas, ca de, ma ocup de domenii ca UE, politica externa sau aparare. Adica lucruri plicticoase sau neinteresante pentru majoritatea. Exista insa si o parte pe care toti o vad cu ochi buni. Umblu prin lume.
Daca as face si un curs de pilotaj de avioane as putea sa-mi schimb meseria, ca oricum am invatat ce si unde se afla intr-un avion.
Cam atat, ca incep sa o iau pe campii.
28 mai 2007
Maruntisuri de duminica
Publicat în General de Alexandra Babiciu
Ieri a fost o zi buna. Am vazut doua curcubee, aproape ca in copilarie, am vazut manji, m-a plouat un pic si am ras mult. Ceea ce va doresc si voua.
Si seara a fost buna. Am vazut, ca stire de ultima ora, ca a castigat Cristian Mungiu Palme d’Or. In sfarsit o stire importanta.
28 martie 2007
Cum discuti cu un puscarias care stie despre UE?
Publicat în General de Alexandra Babiciu
Pornesc de la motto-ul Blogului Mediafax, “Dincolo de stiri”, sa va povestesc cum am scris un material despre un detinut care a primit premiul Reporter European de la Reprezentanta CE la Bucuresti.
Asa, s-o iau cu inceputul. Am ajuns la Hilton, unde s-a tinut ceremonia. Nu intru bine in sala, ca lumea imi indica, amuzata, vedeta serii, pe numele sau Radu Muntean. Nume norocos, se pare, ca doar mai cunoastem un premiant cu numele asta, regizor de filme si de reclame cu Dorel. Dar nu despre el e vorba, ci despre un baiat venit hat, de la Inchisoarea de Maxima Siguranta din Timisoara, sa-si ridice laptopul primit de la CE.
14 martie 2007
Cu scuze, tot despre Ungureanu
Publicat în General de Alexandra Babiciu
De fapt, nu e vorba despre MRU, demisionarul, demisul, fostul. Ci despre cum a crezul ‘mnealui de cuviinta sa se desparta de public.
Si-anume printr-o conferinta de presa de bilant. La care, volens nolens, am participat. La care aproape am adormit. La care n-am aflat nimic nou, nimic proaspat si, de fapt, absolut nimic.
Nici cine urmeaza, lucru care, pe voi, probabil, nu va intereseaza deloc, nici ce e putred, nici cine-i de vina.
Adica n-a spus NIMIC. Cat a fost ministru, parca il mai intelegeam, nu putea, era intr-o postura, avea limitari si raspunderi grele 
Dar acum ce scuze are?
Si, colac peste pupaza, cand in sfarsit am terminat stirile despre nimic, m-am blocat in trafic.
Oameni buni, da’ in tara asta nu munceste nimeni? Toata lumea se plimba? Pai si-atunci eu pe cine sa ma mai enervez?
Cu respect si suparare,
Alexandra
8 martie 2007
Of, oamenii ăştia care îţi mănâncă timpul!
Publicat în General de Alexandra Babiciu
Nu mi-e clar pentru ce motive a apărut o castă de indivizi care trăiesc prin preajma presei şi mănâncă timpul tuturor. De regulă se prezintă ca analişti sau directori şi membri ai think-tankurilor româneşti.
Majoritatea spun plicticoşenii, cu o frecvenţă incredibilă. Unii zic plicticoşenii despre UE şi nu poţi să-i condamni, că aşa e subiectul. Mai grav e când se strâng mai mulţi la un loc şi te adorm cu tot soiul de platitudini, gen “România este a şaptea ţară din UE”.
Ok, nu vă contrazice nimeni, dar chiar trebuie să ne repetaţi, pe timpul nostru, de luni de zile, fix aceleaşi lucruri. Un pic de eficienţă, vă rugăm. Şi cred că nu sunt singura care suferă din cauza “cronofagilor”.
Apropo, a venit primăvara. La mulţi ani!
1 martie 2007
Ne pândeşte fabulospiritul românesc şi nu ştim când şi de ce ne loveşte
Publicat în General de Alexandra Babiciu
Un domn a povestit despre o piatră. Cum o privim, ce facem cu ea, că “ştim foarte bine că suntem buni la aruncat cu piatra”. A spus şi că România este “un fel de fată frumoasă care este a tuturor şi de care nimeni nu are voie să se atingă”.
Aşa a fost introdus cuvântul inventat “fabulospirit”, cumpărat de MAE cu 110.000 de euro pentru a fi purtat prin Europa ca un concept definitoriu al românilor. Că, zice domnul respectiv, e vorba despre oameni, ăia vii, sau morţi sau nenăscuţi. Toţi suntem fabulospirit, chiar în nedumerirea noastră, chiar în răutatea noastră, chiar în dezacordurile noastre eterne, pentru simplul fapt că suntem români.
