2 septembrie 2010

EXCLUSIV: Noul program de guvernare si masurile anticriza

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

BREAKING NEWS, NEWS ALLERT si tot “tacamul”: Am vazut ca toti ziaristii publica azi numai exclusivitati, care mai de care. Asa ca ma bag si eu. Cica Guvernul remaniat va avea un nou program de guvernare si un nou set de masuri anticriza. Unele s-au mai propus, asa ca le-ati mai citit, dar au fost revizuite si completate. Le public, in exclusivitate, asa cum le-am primit de la “surse”:

“PROGRAM SCURT DE GUVERNARE PE TERMEN F.F. SCURT

Avand in vedere ca pensionarii au ramas cu pensiile netaiate, iar bugetarii mai iau inca salarii,

GUVERNUL ROMÂNIEI hotăreşte:

Art.1 Începand cu data de 01.10.2010, pensionarii pot traversa pe culoarea roşie a semaforului.

Art.2 Dacă în maximun 30 zile nu se vor obţine rezultate mulţumitoare, începînd cu data de 01.11.2010 traversarea pe culoarea rosie a semaforului devine OBLIGATORIE.

Art.3 Pentru că tot nu se întrevede o relansare economică, de la 01.01.2011 măsura se poate extinde şi asupra bugetarilor.

Art.4 Începînd cu data de 01.01.2011, Guvernul României oferă slujbe gratuite tuturor şomerilor. Slujbele vor fi oficiate de preoţi, episcopi, arhiepiscopi si de Preafericitul Patriarh.

MASURI ANTICRIZA

1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizari incepute in Epoca de Aur: Canalul Dunare–Marea Neagra, Dunare–Bucuresti, constructia unei noi Case a Poporului, etc.

2. Impozitarea consumului de hartie igienica in functie de straturi deoarece in asa vremuri cacacioase nu se poate trece cu vederea un asemenea potential. Cei care nu maninca nimic si in consecinta nu “produc” vor plati un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numarul de mc consumati va fi stabilit de catre specialistii Guvernului impreuna cu Medicii de familie, in functie de capacitatea pulmonara a fiecarei persoane. Astmaticii au reducere de la 25% pina la 100% in cazul cind se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram – Orice roman peste 35 de kg este un “gras nesimtit‘’ pe principiul lui Basescu “slabutul il duce in spate pe cel gras“

5. Taxa pe vanturi trase, ca prea s-au obisnuit romanii sa-si dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecarui contribuabil care vor inregistra numarul vanturilor trase, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adauga 24% la factura de gaz si va fi obligatorie ca taxa “radio – Tv” de pe factura de curent.

6. Taxa pe a doua limba vorbita. Daca au bani si timp sa invete o alta limba in afara de romana sa le fie rusine si sa plateasca pentru asta pentru ca sigur o fac intentionat ca sa poata pleca din tara. Taxa va fi de 50% din valoarea totala a alocatiei care a primit-o persoana respectiva pina la virsta de 18 ani de la stat. Sunt scutiti de taxa maghiarii din Harghita, Covasna si Mures, deoarece ei oricum nu stiu decat ungureste, deci nu se pune problema ca ar sti mai mult de o limba (n.r. aceasta completare a fost adusa de UDMR, partener etern de guvernare).

7. Orice barbat care are mai mult de 124899 de fire de par va plati o taxa pe fir de par echivalent a 10 euro/1000 fire de par. Peste 20000 de fire in plus se va considera ca ai un alt cap si se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta si/sau cu suvita peste chelie sint scutiti

8. Persoanele care isi rod unghiile vor achita TVA care va fi calculat la 100 de grame de unghii la un pret care va fi stabilit de catre guvern deoarece consuma un aliment si e normal sa plateasca.

9. Persoanele cu dizabilitati care umbla in carucioare pe strazi (scaune electrice conform d-soarei Elena Basescu) vor achita taxa de drum ca orice autovehicul. Cei care nu au carucioare electrice, ci din acelea impinse de o persoana (insotitor cu retributia micsorata cu 15%) vor plati “taxa de atelaj impins/tras de animal de povara” (bou/vaca in cazul nostru). Daca vor fi prinsi cu taxa neplatita, li se va confisca caruciorul si vor fi trimisi acasa pe jos.

10. Taxa de caldura pentru vara, deoarece orice cetatean care tine geamul deschis primeste gratuit incalzire prin bunavointa Guvernului si nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la caldura peste 18 grade se va plati o “taxa de geam deschis” in valoare de 12 euro/geam. La mai mult de trei geamuri deschise se va considera a doua casa si se va impozita dublu. Pentru geamurile inchise se va acorda o reducere de 50% dar numai pina la 24 de grade.

11. Sugarii si bebelusii care folosesc pampers vor plati o taxa de poluare in functie de gradul de periculozitate care il prezinta fiecare din reziduurile acumulate in scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate in care se incadreaza fiecare bebelus se vor trimite obligatoriu pina la 01.01.2011 pentru fiecare copil intre 0 si 2 ani mostre din “produsul” rezultat si acumulat in pampersi la sediul Guvernului pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare parinte va primi acasa o declaratie de impozitare pe care o va achita in 24 de ore la cea mai apropiata agentie CEC.”

16 februarie 2010

Felicitări Sven!

Publicat în General, Media, Sport de Cristi Dimitriu

Am citit aici cum Sven Kramer, campion olimpic la Vancouver la patinaj viteză (5.000 de metri), recordman mondial, multiplu campion european şi mondial, ar fi “jignit” o ziaristă americană – care l-a întrebat cine este, din ce ţară şi ce a câştigat – întrebând-o: “Eşti proastă?”.

În cazul în care la noi în România nu o fi ajuns ceva trunchiat, îl felicit pe Sven Kramer, care, de fapt, nu a jignit, ci a pus o întrebare cât se poate de legitimă!

De când s-a dat ştirea, mulţi, printre care şi colegi jurnalişti, îmi spun: “Bine i-a făcut!”. Cum să fii acreditat acolo, să ai material informativ la dispoziţie, să vezi steagul şi să auzi imnul Olandei şi să pui asemenea întrebări? Cum a ajuns ziarista asta la proba de patinaj viteză? Cum de nu s-a documentat cât de puţin dacă tot era pe dinafară? – se întrebau colegii mei. Unul chiar a spus: “Era din SUA şi pe aştia nu îi interesează decât despre ai lor”.

Acum, eu însumi m-am surprins spunând în gând acelaşi lucru şi fără semnul întrebării despre unele “colege” şi “colegi” văzuţi pe viu în acţiune sau pe la televiziuni. În gând, pentru că nu sunt mitocan

Despre toţi ziariştii care sprijină un reportofon sau microfon în timp ce ochii şi gândurile le zboară aiurea pe pereţi, despre prestatorii de live-uri pe la tv care nici măcar nu ştiu prea bine unde sunt şi de ce, despre reporterii care nici nu ascultă răspunsul celui intervievat şi pun imediat o întrebare pe aceeaşi temă, despre moderatorii de talk-show-uri care nu se documentează şi contrazic evidenţa. Şi despre mulţi alţii cu care îmi e ruşine că sunt coleg.

Cum s-a ajuns la asemenea “specimene” e o treabă complicată, iar explicaţiile sunt multe. Nu e timpul şi locul să detaliez, dar vă spun sigur că multe din explicaţii nu se susţin. Aviz redactorilor-şefi.

Să nu se înţeleagă de aici că îmi denigrez meseria sau că mă alătur politicienilor români care şi-au făcut un obicei în a denigra toată breasla pentru a-şi proteja afacerile ilegale. Sau cititorilor care înjură ziariştii pe bloguri după ce politicienii le-au inoculat ura faţă de jurnalişti în general. Şi nici să nu se înţeleagă că sunt de partea ziariştiilor aşa-zişi specialişti/analişti, care se ocupă şi cu altceva decât presa, în cârdăşie cu politicieni şi/sau oameni de afaceri.

Aici e vorba doar de profesionalism şi de aceea mă alătur lui Sven Kramer, întrebându-i simplu şi direct: “Eşti proastă/prost?”.

Dar întrebarea asta nu e tot ce se poate face, ar trebui să fie doar începutul…

12 februarie 2010

“Lopătarii”

Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu

Şase ca vin “lopătarii”!, îmi strigă vecinul de la parter atârnat pe geam, arătând cu mâna în lungul străzii. Ştia că vreau să îmi scot maşina din zăpadă. Mă uit si ce văd: nu păsările cu numele ăsta, ci un grup de bărbaţi cu lopeţile în spate. “Iată că Primăria intervine”, îmi zic, dar nu e aşa.

“100.000 lei şi vă dezăpezesc maşina”, spune unul. Îl refuz. Aveam deja propria lopată luată de la depozitul de materiale de construcţii de lângă casă pe care am dat 150.000 lei vechi. Şi deja rezolvasem jumătate din muntele de zăpadă. Am dat o oră la lopată şi am scos maşina. Dacă apelam la “lopătar” e clar că rămâneam cu 50.000 în buzunar. Dar, dacă mai ninge o dată, mă scot.

Mă gândesc că, dacă o ascultam pe soţia mea – care m-a bătut la cap să iau lopată de la începutul iernii -poate asta era a doua oară sau chiar a treia când aş fi folosit lopata. În cazul în care aveam un “spirit întreprinzător” şi luam lopata din toamnă poate făceam şi bani cu ea. Mai degrabă o închiriam că tot nu s-au găsit o perioadă.

Eu sunt în “altă ligă”, vorba cuiva. Nu am timp de asta, nu că mi-ar cădea blazonul cu lopata în mână. Mă apuc să calculez cât câştigă un “lopătar”. Să zicem că a avut parte de vreo trei zăpezi mari iarna asta şi a “prins” vreo şase zile de dat la lopată pentru maşinile altora. Şi vedeţi doar câte şoferiţe neajutorate avem. Antrenat, un “lopătar” scoate o maşină din zăpadă cam în jumătate de oră. La opt ore de muncă ar avea cam 1 milion 600 de mii. În şase zile face spre 10 milioane. Plus că în cazurile “complicate” ia şi 200.000 lei.

Până la urmă e şi ăsta un business. “Biznis sefu’ că e criză”, cum mi-a spus unul dintre purtătorii de lopată.

Dar la începutul iernii a fost criză … de lopeţi. La un moment dat o lopată se găsea cu 500.000 de lei vechi, iar unui prieten i s-a cerut 800.000.

Nu cred că “lopătarii” au auzit de sumele astea că nu mai făceau niciun “biznis”. Mai ales că unele lopeţi erau roşii şi păreau “luate” de punctele PSI. Altele păreau să fi venit direct de pe un şantier.

Deci, iniţiativă are românul, de lopeţi “face rost”, forţă de muncă disponibilă este. Ce ne trebuie ca să deszăpezim Bucureştiul sau să dăm zăpada de pe canale ca să se scurgă bălţile imense?

Desigur că o firmă de deszăpezire să îi angajeze pe “lopătari” şi să le dea legal banii pe care i-au primit de la primării. Nu e cazul. Pentru că surpriză: mulţi dintre “lopătari” sunt deja angajaţi, dar de ce să nu facă şi ei un “biznis” al lor, mai ales că nu îi controlează nimeni. Alţi “lopătari” sunt şomeri.

Mai bine primăriile să dea direct banii la “lopătari”. S-ar găsi destui dacă ar câştiga măcar de o pâine. Şi cred că şi primăriile ar ieşi în câştig. E drept că nu ar mai arunca cu bani, comisioane şi şpăgi la clienţii politici. Dar asta e altă poveste, care la noi nu are sfârşit.

Aşa că datul la lopată va fi făcut tot individual de proprietarii de maşini şi de cei care fac un “biznis” de 100.000 de lei maşina.

Şi Bucureştiul va rămâne tot înzăpezit şi inundat. Iar subiectul de presă va fi acelaşi, cu “iarna care a luat prin surprindere autorităţile”, nu “lopătarii”.

15 ianuarie 2010

România-Ucraina 1-1

Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu

Să luăm o ştire despre Ucraina:

AFP: Viaţa politică din Ucraina se transformă într-un serial televizat

KIEV (MEDIAFAX) – Pluralismul a înflorit în Ucraina, la cinci ani de la “revoluţia portocalie”, care a eliminat cenzura în această fostă republică sovietică, în aşa fel încât viaţa politică s-a transformat într-un serial de televiziune, relatează AFP.

Fenomentul s-a extins cu ocazia alegerilor prezidenţiale, primul tur desfăşurându-se duminică.

Situaţia contrastează cu precedentul scrutin din 2004, înainte ca o mişcare populară, “revoluţia portocalie”, să propulseze la putere opoziţia prooccidentală.

Înaintea votului din 2004, numeroşi jurnalişti ucraineni s-au revoltat împotriva cenzurii impuse de preşedinţia cu tendinţe autoritare a lui Leonid Kucima, oferind forţelor prooccidentale o expunere televizată ce le va favoriza ascensiunea.

Cenzura centralizată a dispărut de atunci. Transmisiunile în direct au devenit la modă, impunându-se în toate mediile, de la concursurile de dans la conferinţele de presă ale politicienilor.

“Emisiunile televizate au început să înlocuiască realitatea politică”, apreciează editorialistul ucrainean, Serghei Grabovski în publicaţia electronică Telekritika.

Acestora li se adaugă talk-show-urile politice în direct, difuzate de numeroase posturi de televiziune şi foarte frecventate de politiceni care profită de orice ocazie pentru a se critica.

În urmă cu câteva săptămâni, telespectatorii puteau opta între două emisiuni, dintre care una îl prezenta pe preşedintele Viktor Iuşcenko, pe cale de a-şi critica dur adversarii, iar cealaltă pe posibilul său succesor, Viktor Ianukovici, opozantul prorus, care făcea acelaşi lucru pe un alt post.

Dacă acest tip de emisiuni cresc audienţele, o dezbatere despre problemele ţării, dominată de o criză economică şi politică, este mai puţin interesantă.

Nu este vorba despre o competiţie “între personalităţi sau concepte, ci o bătălie de aruncat cu noroi”, până în punctul în care aceasta “a devenit regula emisiunilor politice”, remarcă Grabovski.

O altă problemă este că, în pofida diversităţii de opinii, lipseşte obiectivitatea. “Fiecarea post (de televiziune) este deţinut de un oligarh” care încearcă să-şi impună preferinţele electorale, declarară directoarea Institutului de strategii anticriză, Katerina Kiricenko.

Presa scrisă, afectată mai dur de criză decât posturile de televiziune, nu este scutită, ziarele profitând de pe urma campaniei electorale pentru a-şi ameliora situaţia financiară prin toate mijloacele.

Potrivit directoarei organizaţiei neguvernamentale Institutul de mass-media, Viktoria Siumar, “numărul articolelor «comandate» de către echipele de campanie ale candidaţilor s-a dublat”.

Libertatea de exprimare nu a creat responsabilitate. În cazul alimentării de acuzaţii, lipsesc adesea dovezile incriminatorii.

Chiar şi în situaţia în care acestea există, nici o instituţie a statului nu le acordă atenţie. Puterea “pare să rămână surdă la vocea” presei, subliniază săptămânalul Dzerkalo Tijnia.

Acum să ne jucăm puţin, înlocuind unele nume proprii, iar altele sa le tăiem şi să scoatem sursa, care desigur nu a transmis o astfel de ştire, deşi…

Viaţa politică din România se transformă într-un serial televizat

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Pluralismul a înflorit în România, la cinci ani de la “revoluţia portocalie”, care a eliminat cenzura în această fostă ţară comunistă, în aşa fel încât viaţa politică s-a transformat într-un serial de televiziune.

Fenomentul s-a extins cu ocazia alegerilor prezidenţiale, primul tur desfăşurându-se duminică.

Situaţia contrastează cu precedentul scrutin din 2004, înainte ca o mişcare populară, “revoluţia portocalie”, să propulseze la putere opoziţia prooccidentală.

Înaintea votului din 2004, numeroşi jurnalişti români s-au revoltat împotriva cenzurii impuse de guvernarea cu tendinţe autoritare a lui Adrian Năstase, oferind forţelor prooccidentale o expunere televizată ce le va favoriza ascensiunea.

Cenzura centralizată a dispărut de atunci. Transmisiunile în direct au devenit la modă, impunându-se în toate mediile, de la concursurile de dans la conferinţele de presă ale politicienilor.

“Emisiunile televizate au început să înlocuiască realitatea politică”, apreciează un editorialist în publicaţia electronică ….

Acestora li se adaugă talk-show-urile politice în direct, difuzate de numeroase posturi de televiziune şi foarte frecventate de politiceni care profită de orice ocazie pentru a se critica.

În urmă cu câteva săptămâni, telespectatorii puteau opta între două emisiuni, dintre care una îl prezenta pe preşedintele Traian Băsescu, pe cale de a-şi critica dur adversarii, iar cealaltă pe posibilul său succesor, Mircea Geoană, care făcea acelaşi lucru pe un alt post.

Dacă acest tip de emisiuni cresc audienţele, o dezbatere despre problemele ţării, dominată de o criză economică şi politică, este mai puţin interesantă.

Nu este vorba despre o competiţie “între personalităţi sau concepte, ci o bătălie de aruncat cu noroi”, până în punctul în care aceasta “a devenit regula emisiunilor politice”, remarcă editorialistul.

O altă problemă este că, în pofida diversităţii de opinii, lipseşte obiectivitatea. “Fiecarea post (de televiziune) este deţinut de un oligarh” care încearcă să-şi impună preferinţele electorale, declarară directoarea Institutului de strategii anticriză.

Presa scrisă, afectată mai dur de criză decât posturile de televiziune, nu este scutită, ziarele profitând de pe urma campaniei electorale pentru a-şi ameliora situaţia financiară prin toate mijloacele.

Potrivit unei directoare de organizaţie neguvernamentală, “numărul articolelor «comandate» de către echipele de campanie ale candidaţilor s-a dublat”.

Libertatea de exprimare nu a creat responsabilitate. În cazul alimentării de acuzaţii, lipsesc adesea dovezile incriminatorii.

Chiar şi în situaţia în care acestea există, nici o instituţie a statului nu le acordă atenţie. Puterea “pare să rămână surdă la vocea” presei.

Interesant, dar si trist, nu?

16 decembrie 2009

Cum am cucerit Casa Poporului la Revolutie

Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu

In 1989 aveam 20 de ani. Eram in anul intai la facultate. Pe 16 decembrie a izbucnit revolta de la Timisoara. In urmatoarele zile pe aleile Politehnicii patrulau militieni cu caini. Puteai sa mergi cu un coleg, nu in grupuri. Studentii umblau numai in gasca pe alei si faceau misto. In pauze vorbeam intre noi despre Timisoara. Un student scrisese pe o tabla “Jos Ceausescu!” Stateam in banci si ne uitam prostiti. Ne-au dat vacanta mai devreme. Pana in 20 decembrie ascultam acasa Europa Libera. In fiecare seara. “Actualitatea romaneasca”. Am auzit la radio rafalele de gloante de la Timisoara. Le-am spus prietenilor mei. Pe 20 seara doi colegi vin la mine acasa si ascultam impreuna tot Europa Libera. Ceausescu la tv condamna huliganii de la Timisoara.

Pe 21 dupa-amiaza o cunostinta vine de la mitingul lui Ceausescu unde fusese fortata sa se duca de la intreprindere. Imi povesteste despre “pocnitorile” de la miting, de huiduielile multimii, de deruta lui Ceausescu si de fuga multimii din piata. Unii au ramas totusi acolo. Partial vasusem si la tv, atat cat s-a dat. Plec si eu in piata si dau de protestatari si de cordoanele de scutieri. Vad TAB-urile care vin in viteza dinspre Piata Unirii si intra in multime. Ma uit la tinerii in uniforma din cordon cu un an mai mici ca mine. Unii tremura de frica. Daca se intampla cu un an inainte poate eram printre ei. Nu la Bucuresti, ci la Bacau, unde am facut armata. Seara incepe sa se traga. Armata cu trasoare in sus, securistii in civil cu pistolul in multime. O parte din cei care protestau nici nu constientizau ca se trage. Eu stiam ca tocmai facusem armata. Nu am stat peste noapte. Dupa aceea mi-a parut rau.

Pe 22 dimineata am auzit ca se facuse “curatenie” la Universitate. Vorbesc la telefon cu niste prieteni din Drumul Taberei sa mergem la CC. Unul dintre ei imi spune ca inainte se duce la o scoala sa ia un steag si sa il gaureasca. Ne dam intalnire la Razoare, dar nu mai reusim sa ne vedem. Pe drum merg cu alt prieten (acum si el e ziarist), dar nu ne intalnim cu cei din Drumul Taberei. La 10.00 se anunta ca Milea s-a sinucis. O mare de oameni merge spre CC si striga “Jos Ceausescu!”, “Armata e cu noi!”.

Ajung in piata tocmai cand elicopterul decola de pe CC. Scandam. Ne imbratisam. Nu intram. Ce sa cautam inauntru?! Ceausescu plecase din CC. Unii au intrat si mai tarziu au facut FSN-ul. Ma intalnesc cu alt prieten care ne spune sa mergem la Televiziune. Pe drum vad la un televizor scos la o fereastra ca vorbea Caramitru din Studioul 4. Ajungem la Televiziune. Strigam. Ne imbratisam. Nu intru nici aici ca doar erau deja Caramitru cu Dinescu. Trebuie sa mergem sa cucerim altceva. Intram in curtea unui diplomat de vis-a-vis de Televiziune. Doar ca sa bem apa. Diplomatul strain ne priveste bucuros si rade. Ni se adreseaza, dar nu inteleg ce zice. Cineva ne spune ca securistii au otravit apa. Ma doare stomacul, dar de foame. Imi trece cand prietenul meu imi spune sa mergem sa cucerim Casa Poporului. Ne suim intr-o basculanta alaturi de altii pe care nu ii cunoastem, dar care si ei ne zambesc. Toata lumea din basculanta rade si urla lozinci anti-Ceausescu. A fost poate cea mai frumoasa calatorie din viata mea pe Dorobanti si pe Magheru. Cu basculanta.

Ajungem in fata Casei Poporului. Vreo cativa sarim gardul de beton. Ma gandesc ca militarii care o pazesc pot sa ne impuste. Ii spun prietenului meu. Nu aude. Cred ca nici eu nu m-am auzit. Alergam pe dealul din fata cladirii ca dorobantii la Plevna. Vreo doi-trei militari vin din partea opusa. Nu au arme si ne zambesc si ei. Toata lumea pe care am vazut-o in ziua aceea mi-a zambit. Unul dintre militari ne intreaba unde vrem sa mergem. Fara sa ne gandim spunem: Sus. Intru in cladirea unde peste ani aveam sa intru de atatea ori legal, in fiecare dimineata, ca reporter parlamentar. Mai tarziu n-am mai ajuns niciodata pe terasa. Atunci Casa Poporului nu era gata. Fara militarul nostru nu am fi ajuns sus, deoarece etajele superioare erau neterminate. Sar peste moloz, ciment si schele. Ne-a luat ceva timp sa ne suim pe cladire. Acolo un steag. Cineva de langa mine il gaureste. Se vede de sus tot Bucurestiul. E la picioarele noastre. Pe strazi zeci de mii de oameni. Cerul e senin si soarele apune. Trag aer in piept. Aer de libertate, imi spun.

Nu o sa uit niciodata aerul acela…

7 decembrie 2009

Isteria TV

Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu

De azi dimineaţă urmăresc Isteria TV. Am văzut perplexitatea celor aflaţi în studiouri imediat după ora 8.00 dimineaţă, după ce BEC a anunţat pentru prima oară că Băsescu câştigă alegerile. Erau consternaţi, iar cineva a spus chiar: “Ce rost mai au alegerile?!”.

I-am văzut pe şefii institutelor care au făcut exit-poll-uri luaţi la rost pentru rezultatele pe care le-au dat cu o seară înainte.

I-am văzut pe comentatori/analişti încercând să (se) explice sau să lovească în toate direcţiile, fără noimă.

Am văzut reporteri tv pe teren, fără busolă, făcând ce ştiau de dinainte de alegeri sau sau alţii încercând să facă altceva, dar fără să ştie exact ce.

Dar am văzut şi ziarişti făcându-şi meseria cât mai bine şi comentatori reţinuţi în aprecieri.

De fapt, am văzut o parte a presei care nu îşi ştie viitorul, bulversată de întorsătura care au luat-o lucrurile. Chiar şi mogulul Vântu şi-a amânat dezvăluirile.

Am văzut un întreg eşafodaj politic căzând şi figuri de politicieni arătând de la disperare până la satisfacţie răutăcioasă. Un Băsescu spunând “i-am ciuruit”, după ce cu o seară înainte susţinătorii săi cântaseră “Să i-o dăm în bot lui Geoană”. L-am văzut pe “ţopăilă” Geoană livid, acuzându-l pe Băsescu că i-a “furat” victoria şi anunţând constestarea alegerilor. Pe Hrebenciuc vorbind de furt. Pe Crin ezitant în a urma PSD-ul, pe Orban anti PD-L şi liberali cu opinii diverse şi neclare, după ce Tăriceanu, sunat de Băsescu, le spusese să îşi fructifice poziţia.

Şi totul a culminat cu Vadim Tudor făcându-şi numărul timp îndelungat la tv-uri. Nici nu pot reproduce ce am auzit de la el. Tema tot “furtul” era, dar a vorbit despre toţi într-o manieră pe care nu o mai credeam posibilă. Şi pe el l-a vizitat Geoană înainte de alegeri! Oare CNA l-a văzut pe Vadim?

Mi-am amintit de un film pe care l-am văzut recent la HBO “Alegeri americane/Recount”, cu Kevin Spacey şi pe care îl recomand tuturor. Este vorba despre o luptă acerbă între republicani şi democraţi pentru renumărarea voturilor din Florida de la alegerile din 2000 dintre Bush şi Gore. O luptă purtată fără menajamente, cu unele forţări ale limitelor justiţiei americane, dar până la urmă în limitele democraţiei.

Ceva asemănător nu cred că poate fi posibil la noi, unde e la modă Isteria TV, fără substanţă politică şi juridică, care pare că nu se mai termină…

UDTATE 10.12.2009: Ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei zile a confirmat Isteria TV fără probe concrete. Toţi liderii politici au vorbit de fraude, însă dovezi au prezentat doar pe vorbe. Fraude într-adevăr au fost, dar mecanismul de sancţionare a lor nu funcţionează. Din când în când mai vine şi Vadim, ca tămbălăul să fie cât mai mare, el cerând chiar anularea turului întâi. Cred că furtul a fost cam egal în cele două tabere, dar problema PSD e că nu este obişnuit să fie furat, ci ca ei să fie la butoane. De fapt, ambele tabere se ocupă cu furtul şi când simt că pierd urlă că sunt fraude electorale. Dar “verba volant, scripta manent”. De aceea, vă recomand materialul colegului Liviu despre camioanele cu probe ale PSD care au fost de fapt două cutii, invocat şi de Răzvan Dumitrescu la Realitatea TV deşi nu avea dreptul (alţii care fură şi vorbesc despre furt )

6 decembrie 2009

România cu doi preşedinţi/preşedintele a trei Românii

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Mircea Geoană spune că a câştigat alegerile, după exit-poll-uri. Sare ca pe arcuri, îşi sărută soţia, pe Crin, e fericit. Mulţimea PSD-istă la fel.

Traian Băsescu declară că a câştigat alegerile, la fel ca în 2004, spunând că rezultatele exit-poll-urilor sunt altele. Îşi îndeamnă susţinătorii să stea liniştiţi, se duce într-un birou din Modrogan şi intră în direct la OTV. Pană de curent la PD-L, după care Băse anunţă la OTV că nu va respinge rezultatele oficiale anunţate de BEC.

La Realitatea TV şi Antena 3, comentatorii spun şi ei că a câştigat Geoană. Iese în evidenţă CT Popescu care spune că “Partidul” a învins “Securitatea” şi frica zilei de mâine a invins ura faţa de moguli. Alţii spun că Geoană a obţinut un scor câştigător, dar mai prost faţă de spijinul pe care l-a avut atât politic, cât şi media.

Declaraţiile celor doi candidaţi, comentariile de după şi toată atmosfera te fac să crezi că avem, de fapt, doi preşedinţi a două Românii. Dar mai e o ţară: a celor care nu au votat din diferite motive şi care sunt mai mulţi. Unii mai nefericiţi sau chiar mult mai nefericiţi.

Preşedintele validat de BEC, oricare ar fi el, va rămâne cu trei Românii. În criză. Fără un guvern. Şi cu un an 2010 în faţă foarte dificil.

Va fi greu pentru preşedinte şi, mai ales, pentru toţi românii, indiferent dacă şi ce au votat.

6 decembrie 2009

UPDATE, ora 17.00: Geoană se menţine cu circa 3% în faţa lui Băsescu

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Ultimele informaţii vehiculate pe la staff-urile de campanie îl dau pe Mircea Geoană pe primul loc, în tabăra roşie scorul fiind Geoană 52%-Băsescu 48%, iar în cea portocalie Geoană 51%-Băsescu 49%.

De fapt, exit-poll-urile sunt cam între aceste cifre, respectiv: Geoană 52%-Băsescu 48% (cea mai mare diferenţă) şi Geoană 51,1%-Băsescu 48,9% (cea mai mică diferenţă). Alte rezultate între aceste extreme ar fi: Geoană 51,7% – Băsescu 48,3% şi Geoană 51,5% – Băsescu – 48,5%. Concluzia cea mai apropiată de realitate ar fi că Geoană ar avea cam 3% în faţa lui Băsescu.

Cam acestea erau rezultatele la orele 15.00-16.00, ultimele contabilizate.

Ca şi la celelalte alegeri electoratul PSD a venit mai dimineaţă la urne, iar cel al PD-L mai târziu, deci trendul voturilor este spre Băsescu.

De remarcat prezenţa la vot la ora 16.00 cu circa 4% mai mult decât la primur tur, diferenţa rural-urban fiind la fel ca în 22 noiembrie, de aproximativ 6%.

UPDATE: Rezultatele de la ora 17.00 sunt cam aceleaşi: Geoană 52% – Băsescu 48% (cea mai mare diferenţă), Geoană 51% – Băsescu 49% (cea mai mică diferenţă). Urmează ca rezultatele de la 19.00 să fie anunţate la ora 21.00 pe tv-uri. Cele finale de la ora 21.00 le vom afla pe la ora 23.00. Dar mai sunt şi cele din străinătate, iar ceea ce am dat pe aici poate fi luat cu rezervă, deoarece reflectă ce au spus cei ce au ieşit de la urne (nu neapărat ce au votat) şi mai sunt şi marjele de eroare.

Câştigătorul îl va anunţa BEC-ul, iar aici am încercat doar să ţin la curent comunitatea de pe Internet cu ceea ce se ştie/vorbeşte/anunţă neoficial şi nu să dau ştiri mass-media.

27 noiembrie 2009

Coincidenţe?!

Publicat în General, Media, Politic de Cristi Dimitriu

Miercuri dimineaţă, Dinu Patriciu se întâlneşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Discută despre “un patronat al presei”, după mult timp în care nu s-au văzut.

Miercuri seara, Patriciu spune la Realitatea TV că Băsescu a dat cu pumnul într-un copil.

Joi, Realitatea TV anunţă emisiunea lui Răzvan Dumitrescu cu Traian Băsescu. Cu tupeu, Băse a vrut să joace pe terenul “mogulului” în încercarea de a contracara un avantaj pe care il avea Geoană. De fapt, îi trebuie cât mai multe apariţii televizate ca să ajungă direct la electorat în timpul scurt până la turul doi.

În timpul emisiunii, “Gardianul” publică filmul cu copilul, dat întâi de Antena 3, apoi imediat de Realitatea TV cu Băsescu live.

Băse e luat prin surprindere (e făcut, cum se spune!) şi nu neagă, ci caută alte explicaţii: “Poate m-a înjurat”, “Poate a vorbit urât femeii”. Prima reacţie e jalnică. De om în încurcătură, de vinovat.

Patriciu spune apoi (coincidenţă desigur) tot la Realitatea TV că Băsescu l-a mai lovit înainte pe copil în plex. Oare de ce se expune Patriciu chiar aşa? Poate că nu mai contează. Ştiu că el a fost umilit de Băsescu când a stat o zi si o noapte în arest şi poate asta contează la fel ca “şocul” de a vedea un copil lovit. La Patriciu pare mai mult o chestiune de orgoliu rănit decât de bani ca la alţii dintre adversarii pe faţă, dar mai ales din umbră ai lui Băsescu.

Băse neagă, dar mult mai târziu şi spune şi că nici pe soţie nu a lovit-o vreodată. Despre asta nici n-a fost vorba?!

Apoi începe nebunia: e sau nu e trucaj; se analizează de tot felul de “experţi”; unii dintre cei prezenţi la incident infirmă, alţii confirmă. Coincidenţe din nou: cei care confirmă incidentul sunt foştii aliaţi, acum adversari ai lui Băsescu, iar cei care infirmă sunt desigur susţinătorii lui. Pe cale de consecinţă, probabil că electoratul fidel lui Băsescu crede că filmuleţul e o făcătură, iar cel al lui Geoană că e real. Targetul filmuleţului e însă electoratul liberal, cel al celorlalţi candidaţi ieşiţi din cursă şi cel indecis. Contracandidatul Geoană nu comentează. El vorbeşte despre “problemele reale” ale ţării, pensionari, criză, şomaj, la braţ cu Crin prin ţară, în timp ce Băsescu e ţinut “ocupat”.

Nebunia cu filmuleţul ar putea continua până la alegeri dacă nu va apărea şi altceva. Se zvoneşte că da.

Băsescu are antecedente de comportament, iar faptul că nu a negat din prima e în defavoarea sa. Un act violent la Băsescu pare că se înscrie în imaginea publică despre el, reală sau nu. Chiar Băse s-a străduit în utimele zile să spună în toate intervenţiile sale că nu e un scandalagiu şi că mogulii i-au construit această imagine. Coincidenţa face ca filmuleţul tocmai pe această imagine defavorabilă să se plieze. Şi să atace probleme de moralitate personale, fără legătură cu temele de campanie de până acum.

Tot ca o coincidenţă, în plină dezbatere apare în acelaşi “Curentul” o nouă “chestie” atribuită SRI, despre liderii PSD şi moguli, dar este eclipsată de dezbaterile pe filmuleţ. Slabă replică! Doar ceva de aceeaşi factură despre Geoană sau despre un susţinător apropiat al său mai poate schimba ceva. Dar acum Băsescu pare stors, plat şi în defensivă faţă de numeroşii săi adversari. Ce e drept, pe unii, foşti aliaţi, i-a făcut singur adversari de-a lungul timpului. Singura lui şansă ar mai fi dezbaterile faţă în faţă cu Mircea Geoană.

Cum spuneam şi într-un post anterior, murdăria din campanie întrece orice limite. Se pune la bătaie “artileria grea”. Adevărul nu mai contează şi oricum după alegeri nu mai interesează.

Totul e cine iese preşedinte şi, mai ales, cine va ajunge apoi la guvernare. Miza e uriaşă: Cine câştigă şi cine pierde nu numai la alegeri, ci şi financiar. Şi aici nu e vorba doar de candidaţi, ci şi de cei din spatele lor. Cred că de aceea nimeni nu se mai ascunde.

Nimic nu mai contează – gripa, criza. O stire care trece neobservată: Dubaiul e în pericol de intrare în incapacitate de plată. Nu e o coincidenţă, e “realitatea” care ne pândeşte şi pe noi. Îmi pun o întrebare: Oare nu şi România e în pericol la începutul anului viitor? Poate exagerez, că nu va permite UE, dar la chestia asta coincidenţele nu mai contează.

22 noiembrie 2009

“Bunul-simţ” a ieşit, urmează lupta crâncenă şi apoi CRIZA…

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Crin a ieşit din cursă, rămân Băse şi Geoană. Deşi Băse e pe primul loc, Geoană pare favorit deoarece tradiţional din votanţii care rămân ar trebui să fie mai mulţi “contra” actualului regim decât cei “pentru”.

Mă aştept la o luptă crâncenă în care vaporul Băse nu are altă şansă decât să atace o flotă cu mult mai numeroasă de susţinători direcţi şi indirecţi ai lui Geoană.

Băse are avantajul unor susţinători mult mai înfocaţi, deşi sunt mai puţini, în timp ce Geoană are o armată organizată şi disciplinată, cu mulţi interesaţi să beneficieze de avantajele unui nou şef de stat. Cei care îl susţin pe Geoană au mai multe metode şi mijloace de diseminare a informaţiilor. De manipulare, desigur. Ai lui Băse ştiu însă că pot pierde totul şi definitiv. Au de partea lor statul şi instituţiile lui. Ei vor ataca, alături de Băse, tot ce ţine de PSD, Parlament, Vântu, Voiculescu, etc. Tot cu subiecte care vor încerca să manipuleze electoratul neconvins până acum. Adevărul şi minciuna vor fi livrate la pachet şi depinde de votanţi să le discearnă.

Trecând peste susţinători, cred că acela care va pierde va fi terminat politic. Pe Băsescu îl pândesc mulţi dintre cei pe care i-a ţinut pe coji de nucă, iar pe Geoană îl aşteaptă judecata de apoi a partidului.

Aşa că lupta celor doi este decisivă. Băsescu a şi spus că se păstrează pentru turul doi, deşi nu pare acelaşi ca adversarul lui Năstase din 2004. Geoană nu va ataca direct, ci prin cei care îl susţin. El va încerca să pareze şi să răspundă cu aceeaşi monedă dacă vrea să menţină imaginea unui altfel de preşedinte.

În plus, în cele două săptămâni pănă la turul doi se pot negocia voturile în schimbul formării unui nou guvern. Dar nu cred că electoratul lui Crin va vota strict după asta. Este “liberal” şi mult mai eterogen. Probabil, cei care l-au ales acum pe Crin se vor raporta strict la Traian Băsescu şi atât. Am impresia că voturile lui Vadim, Becali, Hunor, Oprescu, etc., atâtea câte vor rãmâne, se vor împărţi cam egal, mai exact cine va atrage dintr-o parte va avea probleme în cealaltă parte. Ai lui Vadim vor merge, cel mai probabil, majoritar spre PSD (după ce în 2004 s-au contabilizat la Băse), iar ceilalţi către Băsescu şi aşa mai departe. De fapt, Vadim şi Becali au şi spus că nu îl susţin pe Băsescu. Becali chiar vrea să intre în stafful lui Geoană să lupte cu “tiranul”.

Vom mai avea două săptămâni de campanie electorală mai acerbă, mai murdară, după care nu ştiu ce vor mai crede românii despre politicieni în general. Şi, din păcate, despre presă

Apoi, chiar că va veni criza economică şi socială profundă…

UPDATE: Dacă există cineva care a înţeles că “bunul-simţ” l-am asociat cu Crin nu e chiar aşa, deşi a folosit sloganul în campanie. “Bunul-simţ a ieşit” era doar o figură de stil pentru ce urmează pentru că Antonescu a rămas în campanie să lupte el cu Băsescu. Exact cum spuneam mai sus, Geoană are nevoie de cineva cu gura mare care să se certe cu Băse şi asta e Crin, care a reactivat înţelegerea cu PSD pentru un nou guvern condus de Iohannis.