9 iunie 2008
Poveste cu paramedici americani, o noapte de spital la Chicago si lacrimi de aeroport
Publicat în General de Elvira Gheorghita
Nu sunt superstitioasa. Nu cred in cele trei ceasuri rele, de marti, sau de alte zile. Nu stau acasa in ziua de 13. Nu scuip in san, daca imi taie calea pisica neagra si ma intorc fara inima indoita atunci cand uit ceva.
Totusi, marti, 5 iunie a fost mai altfel.
Chicago. Ultima zi a intalnirii anuale a specialistilor in oncologie – ASCO 2008. La Saint Louis am vizitat un laborator unde cercetatorii incearca sa inlocuiasca chimioterapia cu medicamente care infometeaza celula canceroasa. Totul a fost perfect, pana marti.
Dimineata ne-a intampinat cu o ploie torentiala. Nu am luat-o ca un semn rau. Iubesc ploile. Am mancat la pranz, apoi am mai hoinarit prin oras. La vreo doua ore dupa masa apar cateva dureri abdominale. Am recapitulat meniul. Nimic suspect. Iau ceva hapuri si plecam spre aeroport. La ora 19 ajungem la O’Hara International Airport. Forfota mare.




