16 iunie 2010

Culmea jurnalismului premiat de Rador

Publicat în General de Irina Dârlea

Aurelia Alexa, Adrian Tone si, nu in ultimul rand, Oanaaaaaaa Ghita, au fost premiati la Ziua Agentiilor de Presa.

Cu aceasta ocazie, uimitoarea noastra colega Oana Ghita a reusit sa ne uimeasca din nou. De data asta nu pentru ca l-a intalnit in carne si oase pe Salman Rushdie si nu a ramas muta dupa – a si vorbit cu dansul si a iesit un interviu – si nici prin volanele de la fusta. Colega noastra a luat premiu si apoi a scris stire despre cum a luat premiu.
Sper sa nu ajung si eu vreodata sa dau stiri cu mine, ca eu scriu despre procese.

Aurelia a luat premiu cel mare, pentru Depesa de agentie. Ea a urcat radioasa si bronzata pe scena de numai aveam loc in scaune de mandrie. Asa proaspata cum parea, ea nu venea de la solar sau vrea plaja insorita. Aurelia noastra s-a prezentat la premiere cu bronz de la miting, unde a stat intre urlete, vuvuzele (apropos, cine le-a inventat are o vorba cu mine), fluiere, oua, peturi zburatoare si protestatari transpirati, sapte ore.
Sapte ore, mai zic o data ca sa inteleaga toata lumea, sapte ore de canicula.

Despre colegul Tone, nu stiu ce sa va zic, pentru ca l-am intrebat ce a facut ieri si nu vrea sa zica.
“dar ma simt aiurea, nu, nu, ma simt aiurea”. Dar nu ma las eu asa usor, va spun eu ce a facut si nu se mai satura: stiri. Zece bucati, pe flux.

8 aprilie 2010

Mărturiile schimbate şi neclare fac scenariu de film din dosarul de sechestrare al lui Becali

Publicat în Social de Irina Dârlea

Din audierile de opt ore din dosarul de sechestrare de persoane se poate înţelege că bodyguarzii lui Becali au plecat din proprie iniţiativă după hoţi, s-au întâlnit cu nişte băieţi pe stradă care au vrut să vorbească personal cu finanţatorul şi în drum spre barul din Pipera au găsit maşina furată.

Dacă ar fi să fie refăcut firul întâmplărilor din 26 ianuarie 2009 pe baza declaraţiilor date, miercuri, în faţa instanţei supreme, iese un scenariu de film cu gangsteri balcanici, care se bat între ei fără să se cunoască, stau la masă şi beau cu duşmanul şi pleacă şi cu bani de taxi de la acesta.

Gigi Becali susţine că şi-a lăsat maşina cu cheile în contact în faţa barului, după care a constatat că limuzina a dispărut. Le-a spus acest lucru băieţilor din bar, râzând, pentru că nu era afectat de pierderea unei maşini de 100.000 de euro, iar aceştia, fără să fie angajaţii săi, ci doar din spirit civic, au pornit în căutarea maşinii.

Citeşte mai departe

4 martie 2010

Irina a devenit dependenta de retele de socializare

Publicat în General, Life de Irina Dârlea

Astazi am primit o informatie pe care nu stiu nici cum sa o iau si nici ce sa fac cu ea. O colega de liceu, careia nici macar nu-i stiam numele complet si nici nu cred ca ne-am salutat mai mult de trei ori, a primit ceea ce isi dorea “period”.

Bon, mai stiu despre fata asta ca traieste intr-o tara frumoasa, unde studiaza dreptul si ca saptamana trecuta a fost putin deprimata dupa ce avut o petrecere grozava de ziua ei, la care Kiki si-a facut de cap. Nu stiu cine e Kiki, dar sunt sigura ca din doua click-uri pot afla cel putin data nasterii.

Am rezistat cu stoicism multi ani fara sa ma bag in nici o retea de socializare, am refuzat sute de invitatii si zeci de poze reusite (in care nici macar nu seman cu mine) au ramas la mine in calculator.

Pana intr-o zi plictisitoare de vara cand am cedat si am dat accept.

N-am vrut sa-mi pun poze, nu-i nimic, m-au tag-uit altii, asa ca am scos eu ceva din arhiva personala sa nu-si faca oamenii impresii gresite.

Cererile de imprietenire au curs in valuri.

Mi-am luat un caine, am aflat ca numele meu e violent, ca numarul de telefon e candy, ca sufletul pereche e varsator si cam cat noroc am zilnic.

Am mai aflat ca un fost iubit danseaza tango, ca altul e racit si ca niste prieteni au fost la Paris.

Nu-mi mai bat capul sa-mi amintesc zilele de nastere ale oamenilor, ca oricum scrie acolo.

Daca nu-mi verific horoscopul in fiecare dimineata si predictia zilei de la madam Pampam, nu pot iesi din casa.

Pana si stirile le citesc de acolo, ca parca sunt mai atragatoare, intre un link de la o melodie noua si un status dragut despre vremea de afara.

Exista totusi si dezavantaje. Nu pot sa spun sefei ca nu am avut timp sa raspund la telefon, pentru ca scrie clar la ora de, in ziua de, eram la un film.

Oare am nevoie de ajutor?

19 februarie 2010

Creste alocatia, creste si copilul

Publicat în General, Social de Irina Dârlea

Trei mame cu sapte copii, toti mititeii, niciunul de dat la scoala, a fost imaginea care a facut liniste, intr-o seara, intr-o statie de autobuz din centrul Capitalei.

Imi dadeam coate cu o colega, pentru ca nu am mai vazut de foarte mult timp atatia copii impreuna pe strada.

“Pai am trei si unul pe drum!”, a zis una dintre ele.
Raspuns de la una care tinea unul in brate, doi de o mana si o sacosa in cealalta: “Creste alocatia, creste si copilul!”.

Avand in vedere ca mamele respective nu au avut timp sa munceasca, calculand sarcinile si perioadele postnatale, probabil ca vor ajunge la aceleasi venituri cu una care are o slujba din care castiga decent si doi copii de crescut.

3 februarie 2010

Interesele reporterului frenetic Bula

Publicat în General, Media de Irina Dârlea

Ma macina de cateva zile ce as putea scrie eu in declaratia de interese? Nu m-a mai sacait o chestiune in asa hal de pe vremea cand dadeam teza la matematica.

Si acum cinci minute, in timp ce spalam vasele, mi-am dat seama! Interesului celor care au propus treaba asta este ca eu sa plec din presa.

Cand stai in gerul Bobotezei sa pazesti o usa, ca dupa trei ore sa suni in redactie si sa zici “N-a vrut sa declare nimic in ….”, ce interes ai?

Sau mai fain, cand stai pe langa carciumile unde se fac cartile pentru conducerea PSD-ului si toti iti spun, numai ca fiecare altceva si pe surse?

Sau cand cauti pe licitatii punct com cand n-ai nici o stire in lucru, cum cauta corporatistii prin retele de socializare colegii de liceu?

Cand te “certi” cu vreun director platit din bani publici care iti promite ca te racoreste in Dambovita daca mai scrii ceva de el?

Sau cand mori de plictiseala ascultand despre noile haine si povesti ale vreunei dive, iubita si apreciata de public?

Cei de pe la televiziuni dau live-uri si iarna si vara despre cat de nasoala e vremea, dar astia sigur au ei vreun interes pe undeva, probabil ca vor sa ajunga sa prezinte, la un moment dat, chiar vremea.

Vecina mea (fosta ca m-am mutat) de fiecare data cand ma prindea pe scari zicea sa nu-i mai mananc degeaba pensia ca nu am scris niciodata ca administratorul o incarca la factura de intretinere.

Din cauza oamenilor ca ea, ma cam dau student in locuri publice, secretara sau ponei, depinde de situatie.

Nici macar nu poti sa te mai lauzi la rude ca l-ai vazut de aproape pe presedinte, jurnalist fiind, ca l-au vazut toate matusile si chiar au si dansat cu el, la Neptun.

Eu cred ca propunerea acesta nu va ajunge niciodata lege, pentru ca nu poti sa amesteci intr-o lege integritatea demnitarilor cu jurnalisti si penopolezi.

Cum ar suna Legea nr. 10/2010 privind sistemul unitar de salarizare, fertilizarea in vitro si cultivarea ciurpecilor de cultura???!!!

Eu vad in treaba asta doar un picut de pr: ataca presa si vei ajunge pe prima pagina.

1 februarie 2010

Iarna pe pe pe pe ulita

Publicat în General de Irina Dârlea

“Desi prima parte a lunii ianuarie va fi cu adevarat geroasa, temperatura va atinge chiar si 10 grade Celsius in a doua jumatate a lunii ianuarie, dupa ziua de 15″, asta zicea prognoza la inceputul anului.

Nimic gresit, in afara de timp si spatiu, ca s-au inregistrat temperaturile astea, dar nu in Bucuresti, sau nu in 2010.

Daca cineva a simtit 10 grade luna trecuta, fiind afara si nu intr-un canal aburind cum am vazut eu rasarind doi boschetari care se uitau la cer, inseamna ca erau altfel de grade, nu Celsius.

Acum, de fiecare data cand nu-mi mai simt fata, si-mi ingheata sireturile de la bocanci, ma gandesc la ursii polari, care poate sunt fericiti.

Dar nu am cum sa nu ma enervez ca am numai urme albe pe toate incaltarile, ca am facut doua flick-flakuri cand ma grabeam, pe un trotuar central fiind.

Senzatia mea preferata, iarna in Capitala, ramane aia din statia de autobuz cand minunatii participanti la trafic accelereaza in balti pline cu apa, gheata maruntita si lichide maronii.

A, si sa nu uit sa-i mentionez pe oamenii, sa nu le zic altfel, care isi parcheaza masinile pe trecerea de pietoni, pe singura patratica nescufundata in balta.

Si in copilarie ma enerva iarna. Ca ne puteam da cu sania pe strada o singura zi dupa ce se depunea zapada, pentru ca dupa aia venea tractorul si ai nostri tati cu lopetile si o trimiteau departe.

6 decembrie 2009

Geoană, cu puţin în faţa lui Băsescu la ora 12.00

Publicat în General, Politic de Irina Dârlea

Zvonuri de la staff-urile de campanie la ora 12.00: Geoană – 52,5%; Băsescu – 47,5% sau Geoană – 51%; Băsescu – 49%. „Optimismul” cifrelor depinde de sursă.

Şi la turul 1, la aceeaşi oră, Geoană era in faţă, la 2-3 procente de Băsescu.

Prezenţa la ora 10.00 – 7,52%. La turul 1 era 6,17%.

În urmă cu cinci ani, la încheierea votului, institutele de sondare îi dădeau pe Băsescu şi Năstase la egalitate – CURS, iar INSOMAR indica o diferenţă de 1% în favoarea lui Traian Băsescu, după ce în timpul zilei Năstase fusese mult timp lider. La BEC, însă, scorul a fost 52,23% la 48,77% pentru Băsescu.

30 septembrie 2009

Guvernul Boc cade incet

Publicat în General de Irina Dârlea

Mi-am amintit, tot auzind in jurul meu declaratii zilele astea, de cum a cazut Emil Boc la o emisiune cu Andrei Gheorghe…

Din gama daca doriti sa revedeti:

14 septembrie 2009

Magistratii inceteaza protestul incepand de marti

Publicat în General de Irina Dârlea

Magistratii nu mai cred in liderii lor, adica presedintii asociatiilor profesionale, UNJR, AMR, asa ca multi judecatori se intorc de marti in salile de judecata.
Liderii, in schimb, declara ca abia vineri se va decide, astfel s-ar ajunge la trei saptamani de greva.
Dupa ce au deliberat, mai multi judecatori cred ca greva are o miza politica sau ascunde niste interese economice, niste datorii de executat si amanate pe motiv de greva, ca sa se economiseasca niste bani pentru campanie.

Update: Am primit niste mesaje de la niste magistrati pe care o sa le public aici.

Mesaj nr 1 “De ce mintiti? In cate instante ati intrat DVS. si ati observat ca a incetat protestul? Cate hotarari ale adunarilor generale ale judecatorilor ati citit despre incetarea protestului? Ori l-ati incetat DVS., ca asa ati vrut? Sunteti trompeta de serviciu a lui dragutu de base si omenasilor sai? Slujitor de casa la altcineva care se ocupa de “sistemul” judiciar? Imi vine sa rad! Protestul nu inceteaza cand vreti DVS.., ci cand vrem noi! Si nu o sa incetam! Ce faceti? Ne impuscati? Cu pistolul la tampla cumva? Ne puneti sa platim si taxa de glont?”

Mesaj nr 2 “De unde ati tras concluzia ca protestul magistratilor va inceta astazi sau ca nu mai avem incredere in lideri?

Sunt simple vorbe aruncate pe site-ul mediafax, fara nici o baza reala.

Nu credeti ca pentru a informa in mod corect (si nu a dezinforma) pe cei care viziteaza site-ul ar fi trebuit ca stirea dvs,. sa fie documentata?”

5 septembrie 2009

Greva in justitie sau duhoarea frustrarii de a fi om mare

Publicat în General, Social de Irina Dârlea

Micuta de ea se visa judecator de cand era la gradinita, dadea sentinte despre grisul cu lapte si hotara care tovarasa e mai buna.

Si anii s-au numarat in carti invatate pe de rost, examene, cursuri, seminarii si iar examene. Si-a primit roba neagra si a intrat in judecatorie.

Numai ca, in loc de linistea rece de catedrala in care sa imparta dreptate, s-a izbit de mirosul balos, care da gust amar in gat, din sala de judecata, pe care nu o poate vedea prea bine, oricum, din cauza metrului de dosare de pe prezidiu.

In loc de oameni luminati la chip dupa solemnitatea sedintei de judecata, fete negre ca “iar m-au amanat, mama lor..”.

In biroul prafuit, impartit cu alti mici dumnezei ai justitiei, discutii despre filme, copii, mici barfe si rautati, nu doar practica CEDO, legalitate, celeritate, impartialitate.

Costel de la IT iar nu a reparat calculatorul, Iulica de la tehnic zice ca nu mai are hartie de pus in imprimanta si Luminita grefiera insista ca s-a facut o eroare materiala care trebuie, totusi, indreptata, “toata lumea greseste, orice se invata”.

Acasa, nu o asteapta o armata de valeti care sa-i plateasca intretinerea, sa faca piata, sa-i maseze picioarele obosite pentru destinderea fruntii cu care imparte dreptate.

Si atunci s-a enervat:”Aveam un ideal!”

Da, onorata instanta, cu totii aveam un ideal. Sa vedem coruptii dupa gratii, interlopii luati pe sus, hotarari drepte, copii care nu mor de foame, batrani calzi si inconjurati de familii, trotuare curate si oameni frumosi.