Articole publicate de Miruna Badea

Miruna Badea

Miruna Badea

Profilul autorului este in lucru.

20 mai 2010

O săptămână din viaţa tumultuoasă a Ministerului de Externe

Publicat în General de Miruna Badea

O săptămână din viaţa Ministerului de Externe cuprinde evenimente diplomatice inerente, dar şi evenimente şi invitaţii de culoare sau intempestive, în ultimele şapte zile MAE remarcându-se prin activităţi din sport, invitaţii la concursuri foto şi de publicitate, dar şi cu o expoziţie filatelică.

În timp ce şeful diplomaţiei române se pregătea să plece la Madrid pentru a participa, în perioada 17-18 mai, la reuniunea miniştrilor Afacerilor Externe şi la cel de-al VI-lea Summit UE-America Latina si Caraibi (ALC), angajaţii din Centrala MAE – o parte dintre ei !- ignorau codul galben de ploi şi, sub deviza “Important e să participi, nu să câştigi”, luau parte, la Clubul Diplomatic, la concursuri de ping-pong, badminton, tenis, fotbal şi baschet. Printre participanţii cu nume sonore – secretarul de stat pentru afaceri europene Bogdan Mazuru, care a jucat în echipa feminină de baschet a Ministerului.

Citeşte mai departe

8 iunie 2009

Freneticul reporter Bulă în aşteptarea şefului diplomaţiei

Publicat în Politic de Miruna Badea

Ieri mi-am adus aminte – cu tristeţe – de un banc în care Bulă stătea şi aştepta pe cineva cu care urma să se întâlnească la ora 11. Nervos că “cineva” întârzia, Bulă se decide: “E 12. Mai stau până la 1 şi, dacă nici până la 2 nu ajunge, la 3 plec”.

Cam aşa au gândit şi reporterii – ce e drept, foarte puţin numeroşi – care au avut “plăcerea” de a-l aştepta la vot pe ministrul Diaconescu, duminică, acesta anunţând că va vota la ora 2.

Aşadar, în prima zi caniculară a anului, la miezul zilei, în miezul arşiţei, într-o curte prăfuită, fără umbră, fără borduri de sprijinit şi fără vreo cişmea, stau şi aştept alături de ceilalţi reporteri – aşa cum am zis deja, puţin numeroşi.

La 2 fără un sfert, aflăm, prin intermediar, că purtătorul de cuvânt a anunţat că ministrul vine la 3.

Aştept, aşadar. Mai schimb o vorba cu colegii prezenţi, mă uit la alegători – majoritatea trecuţi demult de 70 de ani -, la maşinile care trec pe stradă, la câinele care “administrează” curtea liceului…

După un timp, încep să număr ambulanţele care trec pe bulevardul Dacia cu alarmele pornite. Schimb registrul şi încep să ascult discuţiile membrilor secţiilor de votare ieşiţi afară, ca să mai ia puţin aer. Trag cu urechea – urât din partea mea.

“Vecinul” – un cetăţean foarte bronzat a cărui casă este situată în imediata apropiere a liceului – stă şi fumează gânditor pe prispa casei. E tăcut deşi înţeleg că în ziua precedentă, îşi “delectase” vecinii cu muzică.

Soseşte ministrul Justiţiei. Total neaşteptat pentru mine, care nu auzisem ca acesta să-şi fi anunţat dinainte prezenţa la vreo secţie de votare. Vine simplu, fără alai, îmbrăcat la costum şi însoţit de nevastă.

Votează şi pleacă după ce precizează laconic: “Am votat cu speranţa unei bune reprezentări a intereselor noastre la Bruxelles”.

E bine… a mai trecut timpul… Şi totuşi, mult-aşteptatul ministru de Externe nu îşi face apariţia. Mă gândesc că, în mod clar, trebuie să fi apărut vreo complicaţie de ultim moment în politica externă. Altminteri, nu-mi explic cum se întâmplă că tocmai unul dintre miniştrii cu cea mai bună imagine nu respectă o oră pe care a făcut-o publică din proprie iniţiativă.

Ne lămureşte din nou, pe toţi, după un telefon, purtătorul de cuvânt. Ministrul va veni la vot….azi… dar nu se ştie când…

Pai nu-I nimic. Plecăm toţi că deja este trecut de patru aşa că probabil ne putem face utili la redacţie.

Nu face nimic că ministrul nu a venit. Adică, sunt convinsă – deşi nu mi-a spus nimeni – că dânsul a avut ceva treabă importantă. Cu siguranţă, mult mai importantă decât este pentru un reporter o declaraţie, de la ministrul de Externe, în ziua votului pentru europarlamentare, când şeful său de partid tocmai s-a decis să se retragă din CSAT.

26 ianuarie 2009

50 de dolari pentru mersul pe pista, la aeroportul din Kiev

Publicat în Politic de Miruna Badea

Stiti cat costa sa alergi 100 de metri, pe o pista de aeroport, de la avion la masina, in Ucraina?

50 de dolari – cam cat un abonament la sala o de fitness.

Acest lucru a fost constatat, joi si vineri, de catre delegatia de jurnalisti care l-au insotit pe ministrul de Externe Cristian Diaconescu la Kiev.

Evident, aluziile ironice la taxa au abundat in discutii. Aproape ca merita platita fie si doar pentru a auzi comentariile jurnalistilor pe aceasta tema.
Explicatia oficiala – venita nu de la ucraineni ci de la romani – privind taxa respectiva a fost oarecum neclara. Totusi, se pare ca ar fi vorba de o taxa de utilizare a aeroportului “la oficiala”, taxa care de altfel pana acum nu a fost niciodata perceputa.

Eu, ca sa fiu sincera, n-am vazut aeroportul si, de altfel, nicio sala care sa ma faca sa cred ca as fi ajuns la salonul oficial. Dar e adevarat ca n-am avut ochelarii la mine. La sosirea la Kiev am plecat de pe pista direct la masina. La intoarcere, am trecut printr-un filtru si, apoi, din nou, din masina direct pe pista. Am insa chitanta ca am platit o taxa statului ucrainean, o hartie in care nu stiu exact ce scrie dar am remarcat ca ma cheama “Miruha”.

Citeşte mai departe