10 martie 2009

73 pe secunda. Metri pe secunda.

Publicat în General de Razvan Chirita

26 august 2006. Orele 1.30 noaptea. Suna telefonul. Sora-mea imi spune pe un ton alb – “tocmai mi-am vazut moartea cu ochii”. “Eram la semafor, intr-un taxi care sa ma duca acasa. Cand s-a facut verde, soferul a plecat mai incet – norocul nostru. S-a auzit un zgomot ca de explozie si ne-a zburat o masina de taxi pe deasupra capotei.” In primele clipe nu am inteles ce spune, printre plinsete si sughituri. Aveam sa aflu cateva minute mai tarziu ca, in masina care trecuse peste ei, in zbor, se aflasera taximetristul Dumitru Arustei, regizorul Cristian Daniel Nemescu si inginerul de sunet Andrei Toncu. Nicunul dintre ei n-a avut vreo sansa in urma impactului cu o masina de teren care trecuse pe culoarea rosie. Daca Cristian Nemescu n-ar fi fost atat de cunoscut, probabil ca totul ar fi trecut, tot in zbor, pe la stirile de seara, cu un prezentator citind plat de pe un prompter si un reporter agitat, transmitand “live de la fata locului” cateva secunde cu ceva lumanari si resturi de masina. A doua zi ar fi fost deja istorie, ca atatea alte cazuri ce se intimpla in tara. Asa, ca si in cazul lui Teo Peter sau al altor morti mai de soi, s-a gasit prilej de lamentari in talk-show-uri sterile si momente de mare agerime jurnalistica, in care sa se transmita in direct prim-planuri atat de stranse cu lacrimi si bocete, incat mirosul de coliva proaspata sa se reverse incet si trist peste telespectatori, acasa.

In Romania se moare pe sosele in disperare. Politia ne prezinta sec, dar pe un ton grav, numere de accidente si cantitati de persoane moarte, ranite grav sau care au avut norocul sa se aleaga doar cu contuzii minore. Se fac bilanturi kilometrice, (nu) se iau masuri, se anunta pompos la televizor ca de-acum se intoarce foaia. Nimic. Expresii ca “pe fondul consumului de alcool”, “neacordarea de prioritate”, “neadaptarea vitezei la conditiile de drum” sau “fiare contorsionate” s-au transformat in clisee cu care se prezinta seara de seara drame in care mor sau raman schingiuiti pe viata oameni nevinovati. Ei devin parte integranta din statistici si totul merge mai departe, spre seria de accidente de a doua zi, prezentate cu nesat la ceas de seara, de televiziuni.

In Bucuresti se circula pe contrasens, pe sens interzis, se trece pe rosu. De fiecare data (cand sunt prinsi asupra faptului), soferii ne povestesc cum aglomeratia din oras ii aduce in pragul nebuniei. Dar o conditie necesara si suficienta pentru ca un operator sa iti infiga camera in ochi si microfonul in dinti pentru cele 15 secunde de celebritate e ca tu sa mai fii in viata. Daca esti scos in bucati din masina ta lipita de vreun stalp, faci mai mare rating, dar tie personal nu-ti va mai folosi la nimic.

Acum doua zile, un accident pe soseaua Alexandriei. “Pe fondul consumului de alcool si a unei viteze mult peste limita legala, precum si a neacordarii de prioritate din partea unui alt conducator auto aflat si el sub influenta bauturilor alcoolice, s-a produs un accident soldat cu un mort si trei raniti grav. Cercetarile continua pentru a se identifica cauzele care au dus la acest eveniment, precum si culpa conducatorilor auto”. Nu va spune nimic asta, nu? Dar asa: “Un autoturism Audi, care atinsese viteza de 263 km/h, zbura pe soseaua Alexandriei. Un autoturism Opel cu doi jandarmi incearca sa iasa din unitate si sa faca un viraj la stinga. Se produce impactul. Mentionam ca la 263 km/h o masina parcurge 73 de metri pe secunda”. Sau, cum explicam cuiva pe un forum – Daca iei in calcul lungimea de 2.700 de metri a Caii Victoriei, o masina cu 263 la ora va parcurge distanta Piata Victoriei – Piata Natiunilor Unite in 36 de secunde. Credeti ca ati avea vreo sansa?

PS: Un avion de pasageri Boeing 757 decoleaza la 260km/h. Multumesc pe aceasta cale politicienilor romani care si-au dus la indeplinire macar o promisiune – un aeroport in sudul capitalei.

Conduceti linistiti, Politia vegheaza.