Arhivă articole secţiunea Life
24 februarie 2009
Cum au fost Oscarurile de anul asta?
Publicat în General, Life de Cristina Mazilu
As spune ca previzibile. “Slumdog Millionaire”, o poveste de bine adaptata (se pare ca si in viziunea Academiei), s-a mulat perfect pe gusturile de la Hollywood. Asa ca a incasat un total de opt premii (din zece).
Sean Penn cred ca isi merita premiul pentru rolul de compozitie impecabil executat. Mickey Rourke, celalalt favorit, cu tot regretul, s-a cam jucat pe sine. Faptul ca s-ar putea sa nu mai aiba alta ocazie nu ar fi justificat un premiu.
Cat despre Kate Winslet, se pare ca a sasea oara-i cu noroc. Mai ales ca a avut-o in competitie pe Meryl Streep, dar care, chiar daca face un rol foarte bun in “Doubt”, are ca rezultat un personajul prea sters comparativ cu capacitatea sa artistica. Dar odata castigat Oscarul, Winslet a reusit sa urce pe scena si sa pronunte un discurs ceva mai adunat decat cel de acum o luna, de la Globurile de Aur. Foarte emotionant, acesta a fost însa depasit in intensitate de cel rostit de scenaristului filmului “Milk”, Dustin Lance Black.
Dar lansand la o parte emotiile artistilor la tinerea in mana a unei statuete ce infatiseaza un culturist, poate sa-mi spuna si mie cineva ce s-a intamplat la gala de anul asta? E criza asa de mare precum se spune 
) ? Dincolo de parte faptul ca doamnele au fost in mare parte elegante – poate nu si Beyonce, care parea venita de la Carnavalul de la Rio -, de ce toata ceremonia arata de parca s-ar fi desfasurat intr-o carciuma un pic mai mare? Si scena aia mica, atat de apropiata de primele locuri… Parca era, dupa cum bine a remarcat o colega, stand up comedy.
Macar de-ar fi fost asa, insa fazele amuzante au cam lipsit. Cel putin momentul cu Hugh Jackman din deschiderea ceremoniei imi va lua mult timp ca sa mi-l sterg din minte si sa revin la sentimente mai bune in ceea ce-l priveste pe actorul australian. Sketch-ul ala cu decoruri de carton mi s-a parut cam la fel de comic precum scenetele de la Eurovision-ul romanesc.
Dar ca sa inchei intr-o nota mai blanda, cred ca anul asta productiile inscrise in cursa au constituit una dintre cele mai bune selectii a ultimilor ani. 2008 a avut o “recolta” buna
19 septembrie 2008
Un film simplu
Publicat în Life de Alexandra Buzas
“Boogie”, in regia lui Radu Muntean, este un film simplu. Pare atat de banal si de “comedie” incat multi ar putea zice: ce a vrut Muntean cu filmul asta?
Dar, pot sa va spun, ca dincolo de povestea simpla, “Boogie” este un film excelent. In primul rand, simplitatea cu care este realizat, in combinatie cu replicile “reale” ale personajelor, iti lasa impresia ca ai iesit la o bere cu prietenii si vorbiti despre viata.
Limbajul utilizat este, poate cel mai puternic dintre toate elementele filmului, cel care frapeaza pozitiv. Nu te simti agasat de injuraturile personajelor, de tonul pe care vorbesc, de glumele pe care le spun, pentru ca si tu, cu prietenii tai, vorbiti tot asa cand iesiti la carciuma, sunteti si voi la vel de naturali ca si personajele filmului.
Personajele, bine conturate ca si caractere, tipice chiar, par ca improvizeaza mereu. Ti se pare ca este o improvizatie tot filmul si ca cineva a filmat doar ca sa fie filmat, sa ramana in timp. Dar, profesionalismul lor, de la Bucur si Marinca, la Vlad Muntean, fiul regizorului, care a jucat extrem de natural rolul de copil (si ne-a marturisit, tatal, ca alea din film erau chiar replici invatate, nu a improvizat Vlad nimic), face pelicula “Boogie” un film premiant.
Filmul este, in mod clar, excelent prin simplitate. Nu este un film spectaculos, dar este un film real si contemporan. Nu este ceva nemaivazut, dar este un film care spune lucrurile pe care le stim toti, coerent si consistent. Sunt 100 de minute de poveste, spusa frumos prin imagini clare si replici corecte.
Sunt convinsa ca “Boogie” va prinde la public, ca sa dau raspuns unor temeri ale echipei peliculei. Dupa premiera de aseara, care a avut loc in prezenta oamenilor de cinema si a presei, cand filmul a fost aplaudat si ovationat minute in sir, chiar cred ca nu o sa ramana doar un film premiat de critici, ci si un film apreciat de public.
Si, ca si atu al peliculei, este printre putinele filme bune din ultima vreme care nu “ataca” tema comunismului, a istoriei, a problemelor sistemului, oricare ar fi sistemul despre care vorbim, care nu are cine stie ce vedete in “compozitie” si care spune niste lucruri simple, intr-un mod subtil si intens.
Si da, are si tensiune, si conflict, si punct culminant, toate construite pe un cadru de poveste. Dar, toate cele (tensiunea, conflictul, etc.) sunt intrinseci si tin de fiecare spectator. Le interpretam si descoperim prin prisma propriilor valori si constiinte. Muntean ne da cateva indicii, dar nu spune nimic clar in acest sens.
Si, iti dai seama la final, ca Muntean a vrut sa spuna o poveste reala intr-un mod simplu si corect. Si i-a iesit.
“Boogie” are premiera azi, în cinematografele din Bucuresti, Cluj, Iasi si Timisoara.
So, va invit la film!
16 septembrie 2008
Stefan Iordache: “Nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?”
Publicat în Life, Sport de Romeo Chiriac
Reproduc dintr-o stire de aseara de pe Life: “Trupul neinsufletit al actorului Stefan Iordache a fost depus la in jurul orei 00.30, la teatrul National. Aproximativ 20 de persoane, printre care s-au numarat membri ai familiei artistului si prieteni ai acestuia, au asteptat sicriul”.
La ora aceea, zeci, poate sute de mii de romani, urmareau la o emisiune tv cum Piturca zice despre MM ca ar putea fi travestit, cum poti sa trisezi la casino, sau alte laturi si fecale din troaca fotbalului romanesc. Si nu numai a fotbalului.
“Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sunt mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?”, spunea Stefan Iordache in ultimul sau interviu, acordat, in urma cu doua luni, revistei Confidential si preluat integral de Jurnalul National.
“Lumea ma stie mai degraba pentru ca am cantat cu Sanda Ladosi si mai putin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai facut eu. Nu ma indigneaza asta, ba chiar privesc situatia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au altii destul?”, mai spunea in interviu actorul.
Cautam in jur dar nici salcia nu prea se mai vede.
24 iunie 2008
Dă-mi muzică şi îţi dau suflet!
Publicat în Life de Liana Iovu
În două cuvinte, cam despre asta a fost vorba în concertul Patrice desfăşurat luni seara, 23 iunie, la Arenele Romane: muzică şi suflet.
Nu a fost foarte multă lume, dar timp de două ore şi un pic cât a durat concertul, Patrice a reuşit să creeze o atmosferă ca pe Wembley. Ca show nu a fost nimic spectaculos, mă refer la lumini, costume, etc. În schimb, naturaleţea şi sinceritatea celor aflaţi pe scenă au adus o parte din Zion şi în România.
Au fost “Don’t cry”, “Murderer”, “Music”, “Everyday Good”,”Up in my room”, “Clouds”, “You always you”,”No excuse”, şi multe piese de pe noul album care au fost foarte bine primite de publicul român. Şi bineînţeles “Soulstorm” care a mişcat întreaga arenă.
Acompaniat de instrumentişti talentaţi (basistul a fost senzaţional), Patrice a adus momente de gospel cu care a şi început concertul, momente de jazz si reggae.
De menţionat au fost solo-urile vocale ale artistului de origine afro-germană. Foarte bine susţinut de muzicienii din “spatele” lui a reuşit să ofere un show cultural prin versurile despre mândria de rasă, iubire, viaţă, moarte, spiritualitate.
Bis-ul a fost unul din momentele cele mai intense ale serii deoarece au cântat părţi din diferite melodii şi au încheiat cu “Everything’s gonna be alright”, in maniera Bob Marley. Dupa cum a spus Patrice, nu există ieri şi maine, doar azi, acum.
Atmosfera creată la arene în timpul concertului, i-a făcut pe artişti să se simtă ca acasă, Patrice chiar a promis că vor reveni în România. Pentru cei care nu au reuşit să ajungă la concert, data viitoare să nu îl rateze, chiar merită.
Muzica poate schimba oameni, mentalităti, atitudini. A fost frumuseţe, muzică, dans, talent şi mai ales suflet, foarte mult suflet.
Respect şi iubire. Jah bless!
Poze de la concert, aici.
2 aprilie 2008
Libertatea de expresie
Publicat în General, Life, Social de Alexandra Buzas
Bucuresti, miercuri, ora 14:00. “Mascatii” – jandarmi si lucratori SPIR – intra peste un grup de “anarhisti” care urmau sa protesteze anti-NATO intr-o cladire de pe langa fabrica Timpuri Noi. Evident, faptul ca acei 50 de tineri urmeaza sa protesteze era cunoscut exclusiv si prin proprie deducere de catre cei ajunji la Timpuri Noi sa ii ridice.
Politia sustine ca au fost sesizati de catre paznicul fabricii deoarece tinerii incercau sa introduca in cladire – inchiriata legal, la pretul de 2.800 de lei pentru doua saptamani – “vopsele si alte materiale” prin fortarea portii de acces.
Bun, nimic nemaivazut.
Dar, cu toate acestea, s-a dezlantuit iuresul. Manifestantii au fost “ridicati” si dusi la patru sectii de politie din Capitala.
Nimeni nu a zis de ce au fost dusi tinerii acolo, nimeni nu le-a dat niciun fel de explicatie, nimeni nu a anuntat pe nimeni nimic. Tipic romanesc.
Intre timp, Agentia de Monitorizare a Presei a inceput sa dea telefoane prin redactiile de stiri si a plecat, “pe membrii”, pe la sectii. Doar ca, Razvan Martin, coordonator de proiect in cadrul AMP, a fost retinut de politie.
“Atunci când i-am întrebat cum putem ajunge (la sectia 11 – n.red.), dânşii ne-au spus că: «Vă conducem noi», după care s-au urcat în maşină – unul dintre dânşii la volan, în locul şoferului – şi au demarat. Pe drum, ne-au spus că ne îndreptăm de fapt către Secţia 10 şi că nu putem opri pentru a coborî. Înţeleg că sunt, alături de ei, reţinut”, a declarat Răzvan Martin.
Si Mircea Toma i s-a alaturat: “La ora asta Răzvan Martin se află în propria maşină, cu un poliţist la volan, fiind escortaţi de o altă maşină spre Secţia 10. Nu i s-a spus oficial că e reţinut, dar nu e nici liber, pentru că un om liber se află la volanul maşinii sale personale”.
Politia a negat cu vehementa faptul ca Martin a fost retinut.
Intre timp, dupa cateva minute bune in care nu stia nimeni unde si de ce il duc pe Martin, “manifestantii” ieseau din sectiile de politie si manifestau pasnic, prin cantece si pictat pancarde.
L-au eliberat si pe Martin, asta dupa ce colegii de la AMP, Centrul de Resurse Juridice, APADOR-CH şi un avocat incercau sa afle ce se intampla si timp de vreo doua ore nimeni nu a zis nimic.
Presedintele Pro Democratia, Cristian Parvulescu, a declarat că ceea ce a facut politia consitutie un abuz: “A fost încălcat dreptul elementar la protest. E o eroare din partea celor care au garantat securitatea, nu a Guvernului sau a Preşedinţiei, ci a acestor obsedate servicii secrete”.
Ulterior, a iesit politia cu o declaratie in care ideea de baza a fost: “nu noi, ci jandarmeria”.
La noi a fost nebunie pe tema asta. Telefoane, reporteri pe teren, fotografi, declaratii.
Concluzia simpla este ca acelor tineri li s-a facut o nedreptate, ca a fost abuz al politie sau al jandarmeriei sau al SPIR-ului sau al cui se dovedeste ca a fost acolo (TOTI!!!)
Sunt convinsa ca toate ONG-urile vor face plangeri la organizatiile internationale. Sunt si mai convinsa ca acei tineri ar trebui sa dea in judecata statul roman la CEDO si sunt foarte convinsa ca vor si castiga procesele.
Mi se pare ireal ca cineva sa te “salte” pe baza rationamentului: “suntem convinsi ca voi urma sa protestati si de-aia mai bine va luam acum”. Din nou, tipic pentru noi.
Dar extrem de trist, in acelasi timp.
15 martie 2008
Un onorabil loc doi
Publicat în Life de Alexandra Buzas
La un an de la lansare, “Mediafax: Dincolo de ştiri” a obţinut un mai mult decât onorabil loc doi la secţiunea “cel mai bun blog de companie” în competiţia Roblogfest.
Finalist la trei categorii ale concursului – “cel mai bun blog colectiv”, “cel mai bun blog nou” (la ambele categorii, votul este popular) şi “cel mai bun blog de companie” (votul juriului) – “tânărul” nostru blog a fost devansat de Blogsport, blogul jurnaliştilor de la GSP.
Acum, evident că loc de comentarii există, atât în ceea ce priveşte premiul (mulţi din cei prezenţi la premiere considerând blogul jurnaliştilor Mediafax demn de primul loc – cu argumente pertinente), cât şi în ceea ce priveşte competiţia în sine, ajunsă deja la cea de-a treia ediţie (care îşi are “favoriţii” la premii, nu de multe ori huiduiţi “în sală”).
Noi ne bucurăm de premiu, la mai multe, ne bucurăm de aprecierea în rândul publicului şi aşteptăm următoare ediţie. Până atunci, promitem să “dezvoltăm proiectul”, atât calitativ, cât şi cantitativ, ca să facem o figură frumoasă.
6 martie 2008
Cuierul
Publicat în Life, Sport de Romeo Chiriac
Il recunosti dintr-o mie, fie canicula, ploaie, ninsoare, are agatate de “cirlige” reportofonul, laptop-ul, camera foto, video, pixul si agenda – e vorba de “cuierul” Mediafax. Care trebuie sa fie primul la toate actiunile, sportive, culturale, politice, sau de orice fel. “A venit Mediafax-ul, las ca luam stirea de la ei”, iar o parte din colegii de breasla pot sa stea linistiti, nu trebuie decat sa dea decit copy-paste. Asta atit in Bucuresti, cit si in tara. Insa nu de relatia cu restul presei vreau sa vorbesc aici, ci de cea cu oficialii.
“Am fost declarat «persona non-grata» deoarece am scris despre lucruri care nu vroiau ei din cadrul echipei. Mi-au ridicat acreditarea, ce fac, cum mai dau corespondenta de la meciuri? Au zis ca ma lasa sa scriu in continuare numai daca spun cine «sifonareste» de la club. N-am apucat sa inregistrez, au fost doi colegi de breasla care au asistat la incercarea de santaj, insa sunt din ziarele controlate de club”, ne spune azi un corespondent din tara.
Un altul e bruscat tot de un antrenor, deoarece a “nimerit” echipa in ziua meciului, asa-zisul tehnician considerind ca din motivul asta a pierdut meciul. Ziaristi palmuiti, umiliti, molestati, de tot felul de sapalige, dulai sau alte creaturi oficiale din fotbal. Domnilor oficiali, in absenta unei legi a presei sau a unor reactii din partea institutiilor abilitate, nu putem decat sa va rugam sa lasati “cuierele” sa-si faca treaba.
24 ianuarie 2008
Analfabetism tv
Publicat în Life de Indira Crasnea
Am auzit la Antena 3 , la un buletin de stiri de dimineata ca Al Gore a “castigat premiul Nobel pentru pace cu o LUCRARE PE TEMA INCALZIRII GLOBALE”.
Remarca iesise dintr-o blonda cam obosita, care vorbea fara prompter. Pina si Al (Gore) incremenise pe ecran (se stricase transmisia). Probabil, Al se gandea unde si-a ratacit fituicile de la examenul pentru Nobel.
17 ianuarie 2008
Iarta-i nea Fanus!
Publicat în General, Life de Romeo Chiriac
Acum 2 zile, pe la pranz, citesc pe fluxul Life rugamintea adresata presei de catre scriitorul Fanus Neagu de a nu se face publice detalii despre natura si starea bolii lui. Evident, comunicatul ajunge imediat la toate institutiile media. Nu era o noutate pentru nicio persoana bine informata de ce boala cumplita sufera maestrul, care se afla internat la Spitalul Elias.
A doua zi, insa, stupoare! Se gasesc “binevoitori” care sa publice amanunte legate de boala scriitorului, sfidand rugamintea familiei.
3 ianuarie 2008
Plici-plici :)
Publicat în Life, Social de Indira Crasnea
Plici-plici, plici-plici-plici…. si de la capat plici-plici
Un el si o ea, inghesuiti si in cursa, nu gluma, pentru medalia de aur la olimpiada pupatului. In trenul de metrou e atit de liniste incit se aude sonorul activitatilor de ”full contact” la care se dedau cei doi pusti.
