24 septembrie 2009

Basescu – sex si droguri! (soc si groaza!)

Publicat în General, Media, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Am avut tentatia sa scriu doar titlul “Basescu – soc si groaza”, dupa titulatura operatiunii Armatei SUA in Irak, ca asta a produs sau a vrut sa produca propunerea cu prostitutia si drogurile, facuta de Comisia prezidentiala, intr-o societate cu o mentalitate conservatoare, in pofida liberalismului tinerilor si cel din zona marilor orase.

De doua zile urmaresc cum gugustiucii analisti si ziaristi palavragesc pe la tv despre asta de parca nu s-au prins ca Base a spus clar ca isi asuma integral raportul. Daca nu spunea era de comentat, dar asa e clar ca a vrut sa transmita asta. Ba mai mult, ziaristilor care inghit orice (dupa cum s-a referit atunci cand a tras-o de urechi pe Kovesi la Cotroceni) le-a si deschis ochii ca sa nu mai aiba dubii. Pentru ca, in opinia sa si nu numai, majoritatea sunt cam prosti si manipulabili si trebuie sa le dai mura in gura.

Si eu am o parere proasta despre unii ziaristi, dar sunt si unii f. buni, iar cei slabi de inger au si ei sefi despre care se presupune ca sunt mai destepti si cu background in ceea ce il priveste pe presedinte. Dar si acestia au pus botul, fie din ratiuni de politica de trust anti-Base, fie din ratiuni de rating care tin de criza si foame (de publicitate). Pe asta a mizat si Base si i-a iesit, mai ales ca formularile din raport sunt foarte OK si stia ca ele vor fi tratate tabloid. Acum poate spune inclusiv ca presa a deturnat sensul raportului si chiar are dreptate cand o spune. Raportul e atacabil la datele statistice mai mult decat la chestia asta, dar cine sa se ocupe intr-o tara tabloida si manelista. In linii mari, raportul e corect construit, insa in detalii e contestabil, ceea ce il face contestabil in intregul lui, desi observa niste fenomene sociale negative pentru care ar trebui gasite solutii. Din pacate pentru noi, mediatic e discutat un singur detaliu, cel cu drogurile si prostitutia si nici ala cu formularile din raport.

Asa ca Base a stiut exact ce face si mai ales cu cine are de-a face. Cred ca a mizat inclusiv pe analogia cu declaratia fiicei sale din campania anterioara si pe reactia Bisericii, la cererea ziaristilor. La fel si la politicieni, care n-au avut decat ori sa se declare revoltati ori sa planga pe umarul electoratului “cool” caruia i se adreseaza mesajul. Ce puteau spune ei si, chiar daca au spus, au fost eclipsati de taria subiectului. El eclipseaza un timp si Legea salarizarii si Legea educatiei si motiunea de cenzura si, cel mai important, masurile convenite cu FMI, care trebuie puse in practica pana la sfarsitul anului.

Ce e interesant este ca, desi e simplu, subiectul are multe fatete, interpretari si manipulari. De fapt, a fost ales ceva de impact la electorat si dupa aia ii lasi pe toti sa isi sparga capetele si sa se imparta in tabere. Nu mai e ca in campania trecuta, cand chiar Base spunea ca 10% din romani sunt homo.

Acum eu nu o sa cad in capcana sa zic ca sunt de acord sau nu, desi ca sa bag pe toata lumea in ceata as putea spune ca nu sunt de acord cu drogurile si prostitutia, dar agreez partial formularile din raportul comisiei prezidentiale. Va place, nu?

Sigur, ca ziarist trebuie sa tratezi subiectul, dar le-as spune colegilor sa nu se implice cu opinii personale. Risca sa cada in capcana politico-morala si sa fie si mai clar categorisiti ca anti-Base sau pro-Base, ceea ce se si doreste. Din pacate, unii ziaristi inconstienti o fac singuri, discreditand profesia. Dupa campanie, cu cea mai mare placere te pronunti, dar atunci nu o sa mai fie subiect, ca in general e strict electoral.

As raspunde insa la misto, dar mai eficient, ca e un subiect “de familie”, ba chiar de “familie crestin-democrata”, pe care Base il poate propune la urmatorul Congres al crestin-democratilor europeni

Chiar, de ce ziaristii nu s-au gandit sa intrebe si acolo?

UPDATE: Vad ca deja se calculeaza si cati bani se vor incasa la buget din taxarea legala a prostitutiei! Ura! S-a gasit solutia la criza

UPDATE 2: Din nou Base da o lovitura cu o schimbare cu alt subiect tare: Referendum pentru Parlament unicameral cu maxim 300 de parlamentari exact in ziua alegerilor prezidentiale. Unul din motive: 300 de parlamentari inseamna mai putina coruptie decat 471. Din nou ziaristii au luat-o la mestecat si se impart in tabere, iar politicienii nu se simt confortabil orice ar zice si nu apar in prim-plan. Tintele lui Base: sa vina 50%+1 la vot ca sa fie aprobat referendumul si sa il voteze si pe el. Chiar si daca referendumul nu e validat mai multa lume la vor e tot in favoarea lui. Soc si groaza! Lovitura de gratie ar fi o noua Constitutie dupa alegerile prezidentiale si alegeri parlamentare la anul! Parlamentarii nu se vor da la o parte si atunci sa vezi lupta. Iar criza se “rezolva” cu inca o economie de la parlamentari (ma astept de asemenea la noi calcule) si cu muuuult circ!

Revin la titlul initial: Basescu – soc si groaza

17 iunie 2009

Dor de Basescu

Publicat în General, Life, Politic de Cristi Dimitriu

“Ne era dor de raspunsurile dumneavostra, domnule presedinte!”, asa a grait Radu Moraru, la a n-spea editie a “Nasul” cu Traian Basescu.

Nu mai reproduc alte limbi pe care le-a primit Basescu in …. studioul sau tv favorit, unde periodic se perinda Boc, Videanu, alti pedelisti si cine mai are ceva de spus impotriva adversarilor partidului.

Culmea e ca Basescu avea ceva dreptate in ceea ce spunea despre asa-zisii ziaristi si analisti care vin nepregatiti, non-stop, pe la toate talk-show-urile, care curg fara incetare pe la tv-uri. Chiar si despre politicienii de rangul doi care se perinda pe la televizor si discuta cu niste moderatori agresivi. Numai ca problema lui Base este ca de ce il ataca pe el si atat. Adica ziaristii rai sunt cei care il acuza. Sigur ca s-a pus problema ca exista si ziaristi onesti, dar nici Moraru, care a spus asta, si nici Base nu ne-au lamurit, preferand sa se refere doar la “vedete”, precum Hurezeanu si Sorin Rosca Stanescu. Si din nou mogulii, cu interesele lor, cu Vantu care a dat un “tun” de 60 de milioane de euro, etc.

Si iar pupat Base in … studio de catre “ziaristul” Radu Moraru, urari de succes si alte alea. Nici chiar Base nu a muscat la toate, fiind in unele cazuri destul de retinut.

As fi vrut sa le explic “cititorului de ziare” Radu Moraru si “presedintelui-jucator” cu orice Traian Basescu (in ultima vreme se joaca cu profesiile de chelner, filozof si acum jurnalist) ce este ala un ziarist. Dar mi-a luat-o inainte Lelia Munteanu care a scris in Gandul de azi un text foarte bun. Si cum, daca exista cineva care a scris OK, mai bine il citezi, nu fac decat sa ii multumesc in numele tuturor ziaristilor onesti.

8 iunie 2009

Freneticul reporter Bulă în aşteptarea şefului diplomaţiei

Publicat în Politic de Miruna Badea

Ieri mi-am adus aminte – cu tristeţe – de un banc în care Bulă stătea şi aştepta pe cineva cu care urma să se întâlnească la ora 11. Nervos că “cineva” întârzia, Bulă se decide: “E 12. Mai stau până la 1 şi, dacă nici până la 2 nu ajunge, la 3 plec”.

Cam aşa au gândit şi reporterii – ce e drept, foarte puţin numeroşi – care au avut “plăcerea” de a-l aştepta la vot pe ministrul Diaconescu, duminică, acesta anunţând că va vota la ora 2.

Aşadar, în prima zi caniculară a anului, la miezul zilei, în miezul arşiţei, într-o curte prăfuită, fără umbră, fără borduri de sprijinit şi fără vreo cişmea, stau şi aştept alături de ceilalţi reporteri – aşa cum am zis deja, puţin numeroşi.

La 2 fără un sfert, aflăm, prin intermediar, că purtătorul de cuvânt a anunţat că ministrul vine la 3.

Aştept, aşadar. Mai schimb o vorba cu colegii prezenţi, mă uit la alegători – majoritatea trecuţi demult de 70 de ani -, la maşinile care trec pe stradă, la câinele care “administrează” curtea liceului…

După un timp, încep să număr ambulanţele care trec pe bulevardul Dacia cu alarmele pornite. Schimb registrul şi încep să ascult discuţiile membrilor secţiilor de votare ieşiţi afară, ca să mai ia puţin aer. Trag cu urechea – urât din partea mea.

“Vecinul” – un cetăţean foarte bronzat a cărui casă este situată în imediata apropiere a liceului – stă şi fumează gânditor pe prispa casei. E tăcut deşi înţeleg că în ziua precedentă, îşi “delectase” vecinii cu muzică.

Soseşte ministrul Justiţiei. Total neaşteptat pentru mine, care nu auzisem ca acesta să-şi fi anunţat dinainte prezenţa la vreo secţie de votare. Vine simplu, fără alai, îmbrăcat la costum şi însoţit de nevastă.

Votează şi pleacă după ce precizează laconic: “Am votat cu speranţa unei bune reprezentări a intereselor noastre la Bruxelles”.

E bine… a mai trecut timpul… Şi totuşi, mult-aşteptatul ministru de Externe nu îşi face apariţia. Mă gândesc că, în mod clar, trebuie să fi apărut vreo complicaţie de ultim moment în politica externă. Altminteri, nu-mi explic cum se întâmplă că tocmai unul dintre miniştrii cu cea mai bună imagine nu respectă o oră pe care a făcut-o publică din proprie iniţiativă.

Ne lămureşte din nou, pe toţi, după un telefon, purtătorul de cuvânt. Ministrul va veni la vot….azi… dar nu se ştie când…

Pai nu-I nimic. Plecăm toţi că deja este trecut de patru aşa că probabil ne putem face utili la redacţie.

Nu face nimic că ministrul nu a venit. Adică, sunt convinsă – deşi nu mi-a spus nimeni – că dânsul a avut ceva treabă importantă. Cu siguranţă, mult mai importantă decât este pentru un reporter o declaraţie, de la ministrul de Externe, în ziua votului pentru europarlamentare, când şeful său de partid tocmai s-a decis să se retragă din CSAT.

12 mai 2009

Criza crizei

Publicat în General, Media, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Ati observat ca de catva timp nu prea se mai vorbeste de criza prin presa scrisa, pe la tv? Mai e ceva prin ziarele de specialitate, dar nu la cotele de acum cateva luni. In Romania criza a intrat in criza.

La noi nici criza nu rezista ca subiect. S-a fasait. Ne-am reintors la subiectele noastre tabloide, cu roluri mai mult sau mai putin schimbate, si la certurile politice, umflate de ziaristi. Tot Basescu, Geoana, Vanghelie, Mircea Sandu, Corleone, Nikita, vedetele sexului si ale OTV-ului duse pe la alte televiziuni ne agaseaza.

Ieri am citit cum ca presedintele Bancii Centrale Europene si miliardarul George Soros zic ca a cam trecut criza aia mare. Poate la ei. Dar si cum General Motors isi vinde sediul din Detroit, nemtii care lucreaza la Opel raman fara joburi, iar la Chrysler falimentul merge inainte. Si cea mai tare stire ar fi ca Microsoft lanseaza pentru prima oara in istoria grupului o emisiune de obligatiuni pentru a finanta un program de 40 de miliarde de dolari destinat rascumpararii actiunilor proprii. Nu-i asa ca e momentul bun ales?

Dar pe noi nu se preocupa chestiile astea. Nu stiu cum o fi in America decat din stiri, dar in Romania criza acum pare mai nasoala, alimentata si de nepriceperea guvernantilor. Criza din Romania pare a continua la vara si ne-am obisnuit sa traim asa, chiar daca nu se mai vorbeste despre ea ca nu mai face rating

8 aprilie 2009

Jurnalism 3.0: Furtul de pe Tuităr (Twitter)

Publicat în Blogroll, General, Media, Politic de Cristi Dimitriu

Un indemn zbura ieri din redactie in redactie: intrati pe Twitter ca sa vedeti ce e la Chisinau. Pentru cunoscatori spun doar ca s-a mai intamplat asta si in alte cazuri de lipsa de informatii, un exemplu fiind atentatele din Mumbai, iar altul revolta tinerilor greci.

La noi, unde despre Twitter se discuta doar de cateva luni, in timp ce in SUA e nebunie mare de catva timp, unii jurnalisti intrebau debusolati ce e aia, iar altii care stiau zambeau cu subinteles. Cateva redactii on-line s-au organizat rapid si au inceput sa livreze informatii de la un flux cu initialele pietii centrale din Chisinau si nu numai. Totul justificat partial de blocada informationala. Mai pe seara se vorbea de “Revolutia de pe Twitter”, iar culmea azi si titlurile din print (!?) erau cam asa.

Tot azi, pe unele bloguri, jurnalistii se contreaza cu bloggerii daca s-a procedat corect preluand de pe Twitter.

Eu zic ca NU, dar s-ar fi putut. NU, pentru ca s-a citat “Twitter” de parca era Reuters, pt. ca macar nu s-a dat un nume sau un nick de acolo (unele sunt chiar nume reale!), desi puteai ajunge sa dai stiri de la cineva “din fotoliu”. Faza cea mai tare e ca la un moment dat o televiziune de stiri a dat “de pe Twitter” ca Voronin a fugit cu elicopterul ca Ceausescu Acum trebuie sa remarc ca televiziunea “aia” de stiri a batut ieri de departe televiziunea “ailalta” de stiri cu mai multi bani si ziaristi cu bani. Si a mai fost tot pe Twitter o informatie ca un jurnalist al Pro TV Chisinau a fost batut, dezmintita din fericire, ca era preluata si ea.

In on-line s-au facut chiar fluxuri de stiri de pe Twitter, preluandu-se tot, fara macar sa se puna problema veridicitatii unor informatii. Sa zicem ca cititorul site-urilor de presa nu trebuie informat corect?

Eu nu zic ca nu trebuia urmarit “Tuitarul” – apropo ca unii jurnalisti nici nu stiau cum se scrie – ci spun ca trebuia privit exact cum este. Ca o posibilitate de informare pt. noi ziaristii de la Bucuresti, in lipsa de altceva (dar atentie, folosibila numai pentru on-line) si ca retea de socializare intre cei de la Chisinau si toti cei interesati oriunde s-ar fi aflat ei in lume. Celor de la Chisinau chiar le-a folosit foarte mult si a demonstrat incapacitatea autoritatilor comuniste de a intelege si controla tinerii.

In media din Romania informatiile trebuiau filtrate jurnalistic si date cele care erau cat de cat OK. In plus, se putea urmari live streaming-ul de la Pro TV Chisinau, atunci cand acesta a fost disponibil. Si citat. In rest, noi am folosit toate sursele posibile cat de cat credibile, citand de fiecare data. Inclusiv, cu rezerve, cele din Rusia, ignorate de unii jurnalistii romani pe motiv ca “sunt rusesti”. Sunt curios daca nu cumva telespectatorii sau cititorii de ziare nu cred cumva dupa ziua de ieri ca exista vreo agentie de presa “Twitter”! Acum, bloggerii fac misto de ziaristi ca dau stiri de pe Twitter, iar jurnalistii on-line incearca sa le (se) explice, in timp ce unii ca CTP-ul spun ca asta a demonstrat ca informatia nu poate fi sugrumata. Corect, dar ca jurnalist trebuie sa o filtrezi pt. ca te consideri o sursa credibila. Sau nu? Asta subiect pentru deontologi!

Dar ce e mai grav: “Tuitarul” cel (ne)cunoscut a relevat inca o data furturile din on-line si tv pt. ca nepriceperea si incompetenta ca jurnalist arata multe. Nu dau exemple, dar gasiti destule pe bloguri. Lupta pentru audienta nu este nici acum o justificare.

Asta spun ca jurnalist cu 16 ani de experienta, dar si ca unul care este foarte apropiat de on-line.

Apropo, Mediafax a fost printre primii pe Twitter si propun sa luati stirile cele mai importante de acolo si sa citati “Tuitarul”, nu?

29 ianuarie 2009

Cum fac ziaristii greva sindicalistilor

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

Azi dimineata o reporterita tv intreba la foc automat, live, un lider de sindicat despre negocierile cu Guvernul. Asta zice poezia cu contractul colectiv de munca, procente, salarii si alte revendicari. La un moment dat, tipa ii pune intrebarea cheie: “Si o sa faceti greva?”.  Sindicalistul, buimac, nu stie ce sa raspunda pt. ca nici n-a negociat si era chiar la poarta ministerului. “In situatii similare in trecut ati facut”, il “ajuta” reporterita, la care tipu’ da raspunsul care ii “trebuia” acesteia. A uitat de negocieri, de consultarea sindicalistilor pe care ii conduce, de etapele pentru declansarea conflictului de munca.

“Mai mult ca sigur ca va fi greva”, concluzioneaza fericita reporterita ca si-a bifat victoria.

“Dincolo de (astfel) de stiri” situatia e de multe ori chiar mai groasa. Asta e doar un exemplu minor de exces de zel al unui reporter (in)constient, dar in spatele unor stiri stau cateodata sefi de redactii care cer umflarea subiectelor. Stau conditii impuse pentru intrarea pe sticla de genul “ala e moale, nu intra ca nu face rating” sau chiar “sa faca scandal ca nu apare”.

Am auzit ca in campania electorala un politician a platit 3000 de euro ca sa intre pe post pt. ca nu era destul de bataios.

Acum, ziaristii, mai ales cei de la tv-uri, sunt intr-o batalie continua pt. stiri, pt. rating in conditii de criza. Doar publicitatea (care e din ce in ce mai subtire) tot dupa rating se da (ia). Sunt derapaje, cateodata grave, intentionate sau nu.

Unele dintre aceste stiri chiar amplifica imaginea crizei. Un sef de ziaristi imi dadea si o motivare care nu prea se sustine: “Poate asa inteleg si astia care se joaca de-a guvernarea ca e groasa dupa ce au promis marea cu sarea in campanie”.

Oare ziaristul nu poate judeca rational ce e bine si ce nu? Macar aia care pot

Cred ca tb. sa gonim in continuare dupa stiri, dar facandu-ne cat mai onest meseria. Se poate?

26 ianuarie 2009

daca (ll)

Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu

“Daca ar fi trait, Nicolae Ceausescu ar fi implinit 91 de ani…” – asa si-au inceput tv-urile relatarile anuale de la mormantul lui Ceasca.

Colegul meu Ţone vad ca mi-a luat-o inainte si a postat un “daca”. In cazul “daca”, eu as fi fost, cel mai probabil, inginer la “Vulcan” sau la IMGB. Ori fugit in strainatate. Chestia aia cu strainatatea ma bantuie si acum. “Daca” as fi plecat dupa 1989 in vest…

Stiu ca Ion Tiriac ar fi fost in Germania, iar Ion Iliescu la pensie. La unii pot sa banuiesc ce ar fi fost “daca”, la altii nu. Oare stiti fiecare din voi ce ati fost “daca”? Sau ce ar fi fost actualii potentati ai zilei?

26 ianuarie 2009

50 de dolari pentru mersul pe pista, la aeroportul din Kiev

Publicat în Politic de Miruna Badea

Stiti cat costa sa alergi 100 de metri, pe o pista de aeroport, de la avion la masina, in Ucraina?

50 de dolari – cam cat un abonament la sala o de fitness.

Acest lucru a fost constatat, joi si vineri, de catre delegatia de jurnalisti care l-au insotit pe ministrul de Externe Cristian Diaconescu la Kiev.

Evident, aluziile ironice la taxa au abundat in discutii. Aproape ca merita platita fie si doar pentru a auzi comentariile jurnalistilor pe aceasta tema.
Explicatia oficiala – venita nu de la ucraineni ci de la romani – privind taxa respectiva a fost oarecum neclara. Totusi, se pare ca ar fi vorba de o taxa de utilizare a aeroportului “la oficiala”, taxa care de altfel pana acum nu a fost niciodata perceputa.

Eu, ca sa fiu sincera, n-am vazut aeroportul si, de altfel, nicio sala care sa ma faca sa cred ca as fi ajuns la salonul oficial. Dar e adevarat ca n-am avut ochelarii la mine. La sosirea la Kiev am plecat de pe pista direct la masina. La intoarcere, am trecut printr-un filtru si, apoi, din nou, din masina direct pe pista. Am insa chitanta ca am platit o taxa statului ucrainean, o hartie in care nu stiu exact ce scrie dar am remarcat ca ma cheama “Miruha”.

Citeşte mai departe

21 ianuarie 2009

Saftoiu, Basescu si SIE

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Remember: Claudiu Săftoiu, supranumit în presă “soţul soţiei”, e ziaristul de la Evenimentul Zilei care în decembrie 1997 făcea un interviu cu ministrul Transporturilor Traian Băsescu în care era acuzat premierul de atunci Victor Ciorbea. A fost începutul sfârşitului pentru Ciorbea, care peste patru luni era schimbat din funcţie. A venit premier Radio Vasile, impreuna cu soţia lui Claudiu, Adriana Săftoiu, ca purtător de cuvânt, moment care a fost începutul sfârşitului şi pentru PNŢCD. Radio Vasile a intrat până la urmă în PD.

Apoi, Săftoii l-au urmat pe Băsescu peste tot pe unde a fost: minister, partid, primărie, Cotroceni. Au mai avut şi o problemă cu Elena Udrea, din care ghiciţi cine a câştigat? Nicidecum, una dintre “feţele acre”, cum spunea Băsescu. Dar despre asta cu altă ocazie…

La un moment dat, după 2004, Săftoiu s-a vrut şeful SIE. Sau soţia a vrut? Băsescu a făcut mişto un timp fără a-l pune în funcţia dorită, desi apăreau şi ştiri “pe surse” că preia postul şi deja parlamentarii îl felicitau.

Până la urmă a primit funcţia, la pachet cu Maior de la PSD, în urma scandalului fugii lui Hayssam. A stat câteva luni la post, până când a “văzut” o cameră în care SIE intercepta convorbiri. Cică odată, într-o dimineaţă când a venit la servici, ar fi greşit uşa la birou Culmea e ca a vorbit gura fără el despre asta la Comisia “Voiculescu”, care se ocupa de… interceptări.

Sfarşitul l-a povestit chiar Săftoiu însuşi mai tarziu în presă.

Citiţi şi râdeţi sau plângeţi: “Era ora 11:30. La 19 martie 2007. Exact în dimineaţa zilei în care Adevărul a publicat stenograma audierii mele la comisia lui Dan Voiculescu (…) Am traversat distanţa mereu lungă dintre uşă şi biroul impresionat al preşedintelui României. M-am aşezat la locul rezervat pentru audienţă. Preşedintele meu era îmbrăcat neoficial. Cămaşa deschisă la culoare. În dreapta eternul televizor, pe un canal de ştiri. Ştiri, ştiri, ştiri. În rest, splendoarea locului. De care s-au bucurat la rând toţi aleşii supremi. «Propun două variante de criză mediatică, domnule preşedinte», am spus. Prima variantă: «Să iniţiem un demers referitor la reformarea serviciilor de informaţii româneşti, cât priveşte interceptările legale desfăşurate de entităţile naţionale de informaţii. Ştiţi bine: în Europa există permanent o discuţie serioasă despre interceptările ilegale, care ajunge mereu pe prima pagină. Pentru că priveşte libertatea cetăţenilor protejaţi de instituţiile naţionale de securitate. Noi chiar trebuie să facem ceva. Aici, la noi. Şi putem! În folosul cetăţenilor şi spre protejarea lor în primul rând». «Da», îmi spune preşedintele. «Acum, a doua variantă pe care v-o propun, domnule preşedinte: Demisionez». Preşedintele României: «De ce nu ai început cu prima variantă? Dă-ţi demisia!… Dă-ţi demisia! Tot mandatul meu de preşedinte voi avea o problemă din cauza lui Claudiu Săftoiu!» «Cum? Cum?» M-am ridicat. I-am întins mâna şi am spus instinctiv «la revedere». M-a privit drept. Cu intensitate. Privea dur. Decisiv. «La revedere.» (Probleme din cauza mea? Doar am vorbit despre serviciile secrete prin 2004, la un moment dat. Domnule Băsescu, aţi acceptat ca PNR să intre în PD! Partidul lui Măgureanu, omul care ne-a bătut, la Revoluţie!! De ce? Dumneavoastră ori sunteţi cu românii, ori cu ruşii, ori cu americanii? Atunci a zis că nu e nici o problemă)”.
Aceste lucruri şi le amintea în timp ce îi strângea mâna pentru ultima oară “celui mai puternic bărbat” pe care l-a întâlnit în viaţa sa de 38 de ani. “Era loialitate în ultima mea privire? Da. Absolută loialitate”, mai povestea Săftoiu.

Asta e ca aia cu discutia dintre Oprea si Ardelean de care am mai relatat

P.S. Sunt absolut convins că băieţii ascultă convorbiri între politicieni, ziarişti, etc, fără legătură cu ceea ce ar trebui să facă, dar nu cred că scandalul de faţă va aduce lucruri noi. Săftoiu o dă pe după vişin pt. că iar a vorbit gura fără el.

15 ianuarie 2009

Cafea la oală, cu salutări de la Mircea Geoană

Publicat în General, Politic de Indira Crasnea

Oricine a aruncat ieri o ocheadă la televizor încercând să se lămurească cum e cu pokerul de la Ministerul de Interne a văzut, regulat, în peisaj, o grămadă de reporteri cu nasul roşu şi lucios de frig , zgribulindu-se la porţi în aşteptarea înţelepciunilor de la Snagov ale lui Mircea Geoană & his band.

Ce nu s-a văzut era combustibilul care îi ţinea în viaţă pe confraţii noştri greu încercaţi. Adus la marmită şi împărţit cu polonicul. Ei, nu era ciorbă sau tocăniţă..

Numai ceai, cafea si Cola (da’ mai cu parcimonie). Transportate sub atenta îndrumare a SPP şi cu salutări cordiale de la gazda adunării de la Snagov, preşedintele Senatului.

Salutăm şi noi, pe această cale. Dom’ne e o evoluţie faţă de episodul Sinaia, unde reporterii s-au ales doar cu “v-am pupat din mers”.

Şi dacă cel de-al doilea bărbat al ţării şi-a redescoperit bunele maniere (pe care le avea, dar erau cam letargice de la nenumaratele contacte cu partidul stilat , elegant şi de ţinută intelectuală pe care-l conduce) poate va interveni şi în parohia Senatului.

Mai ales pe la minţişoarele luminate care au decis să-i ţină non-stop pe treptele Senatului pe reporterii care încearcă să afle de multiplele întâlniri de taină (anunţate) din hardughia Parlamentului.

Ca oamenii stau acolo , mai treacă…meserie de câine, te obişnuieşti. Da’ să te treacă necesităţile fiziologice (ca să mă exprim elegant) obligatoriu …cu program e cam mult…

Să mă explic: în zilele astea de mari frământări politice ziariştii nu merg oricum la WC-ul de la Senat. Doar în grup şi supravegheaţi. Să nu scape vreunul şi să asculte cu borcanul pe la uşi şi pereţi.

După care sunt trimişi la loc, pe scări.

Această postare nu-i scrisă din vreun elan sindical (de care sunt total străină), ci în speranţă ca, pe la Senat, reporterii care-şi fac meseria să nu mai fie trataţi ca vieţuitoarele cu coadă şi patru picioare.

Mare idealistă sunt