Arhivă articole secţiunea Social
20 iulie 2009
déjà vu
Publicat în General, Social, Sport de Adrian Ţone
eee, război pe dracu’! de unde să vină atâţia suporteri maghiari la bucureşti ca să iasă scandal? şi, în plus, steaua-ujpest e un amărât de meci de calificare într-o cupă care de anul ăsta se vrea mai mult decât este. dacă era vreun meci al echipelor naţionale mai ziceam să se răscolească tărâţa şovină, “antibozgorească” sau “antiţigănească”, dar aşa…
m-am înşelat pentru că ungurii s-au dovedit destul de mulţi şi puşi pe harţă. adică lătrăi, cum le-ar zice pe stadion. ceafa cât mai lată, capul cât mai chel şi cât mai gol, cu literele “ujpest” lăbărţate pe burdihanul plin de beri, cu steagul mare cu harta transilvaniei anexată ungariei, cu strigături „tziganii, tziganii”, ce ar fi trebuit în viziunea lor să rezolve în 90 de minute problemele politico-sociale ale celor două neamuri, diferenţiate poate pân’ la urmă doar de câţiva kilometri de autostradă.
cum replica nu putea să lipsească, în timpul meciului, printre scandări înţelepte de genul „afară, afară cu ungurii din ţară” şi-a făcut loc un banner un cearşaf mâzgălit prin care ăi cu ceafa groasă din ghencea, pentru că fiecare echipă posedă cel puţin o duzină de lătrăi, îi loveau pe omologii lor cu aroganţe: „cât ţin femeile maghiare rahatul în ele? 9 luni”. atâtă inteligenţă n-a mai văzut naţia română de la iorga încoace.
apropo de diplomaţie, am avut un déjà vu când am văzut sâmbătă scena cu preşedintele la băi. băile tuşnad, care riscau să se transforme în băile de flegme dacă scena continua.
şi săptămâna trecută parcă promitea să nu se mai ducă pe stadion, scârbit de huliganismul tribunelor.
2 iulie 2009
Trepădușii
Publicat în Social de Raluca Teodorescu
Sigur scriu acum o banalitate, pentru că îi cunoașteți, dar i-am întâlnit chiar ieri și mi-au adus aminte că există:
Sunt acea specie de oameni care fac orice ca să fie remarcați de șefi.
Populează instituțiile de stat, de orice tip ar fi ele, fără totuși a face o regulă din asta. Înseamnă că se găsesc într-o oarecare proporție și în companiile private.
De foarte multe ori i-a adus o rudă sau o cunoștință la locul de muncă.
Tocmai de aceea și pentru că într-o instituție de stat ești dat afară foarte greu sau deloc, se îngrașă cu autosuficiență și își construiesc o platoșă de aroganță care le dă ”dreptul” de a lua pe sus pe oricine consideră a le fi inferior (ca statut social și putere financiară).
Adesea nu prea au legătură cu job-ul pe care se presupune că l-ar face. Compensează această deficiență, minoră de altfel, cu un stil de a comunica agresiv, astfel încât să-i facă pe subalterni să tremure înainte de a pune întrebări incomode și pe outsider-i să nu mai apuce să le solicite serviciile.
Răspunsul standard la solicitări care ies din sfera foarte strictă de competențe este ”Nu se poate!”.
Invocă, de dragul puterii pe care și-ar însuși-o, numele superiorului când trebuie să-și justifice acțiunile. Leitmotivul este deci ”Așa a zis șeful”.
Nu excelează la capitolul inteligență.
Își arogă competențe suplimentare la nivel declarativ, pe care le trâmbițează cu vervă, pentru a impresiona ”prada”.
Îi bârfesc pe ceilalți de câte ori au ocazia.
Sunt îmbrăcați corect, la costum, ”uniforma” dându-le un sentiment de securitate și de apartenență la grupul pe care îl imită.
Transpiră. Mult.
Ah, și, nu în ultimul rând, disprețuiesc ziariștii. Știu că nu îi pot controla.
Dacă îi vedeți, evitați-i, nu are rost să vă stricați ziua 
12 mai 2009
Criza crizei
Publicat în General, Media, Politic, Social de Cristi Dimitriu
Ati observat ca de catva timp nu prea se mai vorbeste de criza prin presa scrisa, pe la tv? Mai e ceva prin ziarele de specialitate, dar nu la cotele de acum cateva luni. In Romania criza a intrat in criza.
La noi nici criza nu rezista ca subiect. S-a fasait. Ne-am reintors la subiectele noastre tabloide, cu roluri mai mult sau mai putin schimbate, si la certurile politice, umflate de ziaristi. Tot Basescu, Geoana, Vanghelie, Mircea Sandu, Corleone, Nikita, vedetele sexului si ale OTV-ului duse pe la alte televiziuni ne agaseaza.
Ieri am citit cum ca presedintele Bancii Centrale Europene si miliardarul George Soros zic ca a cam trecut criza aia mare. Poate la ei. Dar si cum General Motors isi vinde sediul din Detroit, nemtii care lucreaza la Opel raman fara joburi, iar la Chrysler falimentul merge inainte. Si cea mai tare stire ar fi ca Microsoft lanseaza pentru prima oara in istoria grupului o emisiune de obligatiuni pentru a finanta un program de 40 de miliarde de dolari destinat rascumpararii actiunilor proprii. Nu-i asa ca e momentul bun ales?
Dar pe noi nu se preocupa chestiile astea. Nu stiu cum o fi in America decat din stiri, dar in Romania criza acum pare mai nasoala, alimentata si de nepriceperea guvernantilor. Criza din Romania pare a continua la vara si ne-am obisnuit sa traim asa, chiar daca nu se mai vorbeste despre ea ca nu mai face rating
30 martie 2009
Bucuresti cu iz de turism
Publicat în General, Social de Raluca Teodorescu
Azi-dimineata am auzit la televizor ca Elena Udrea vrea sa infiinteze un punct de informare pentru turisti in pasajul de la Piata Universitatii. Ar fi o premiera, noi nu avem aceste lucruri de baza care se afla in orice oras de bun-simt din afara Romaniei.
Prin comparatie, altii au inaltat turismul la grad de religie, iar daca pana nu demult expresia “am nevoie de (ce vreti voi) ca de aer” era pur si simplu o expresie, cu sens figurat, la nemti are deja un sens mult mai pragmatic: in buticurile cu suveniruri, cu 4 euro, iti poti cumpara o conserva cu aer de Berlin, “original, cu un parfum deosebit” .
20 martie 2009
Comunicarea cu Ministerul Tăcerii
Publicat în Media, Social de Aurelia Alexa
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este instituţia în care multe se cos şi se descos în aceste vremuri tulburi, însă toate acţiunile ministrului Marian Sârbu se desfăşoară în tăcere, dincolo de uşile ferecate de care puţini pot trece.
Au trecut trei luni de la preluarea mandatului său, timp în care s-au luat multe decizii grele în spatele uşilor închise, decizii la care aproape nimeni nu are acces, chiar dacă acestea sunt de interes general.
Pe scurt, ministrul Sârbu a ales tăcerea. Nu comunică cu nimeni despre nimic. Uneori cred că telefonul îi sună a disperare în fiecare zi, dar DEGEABA. Nu e niciodată de găsit: fie nu răspunde nimeni, fie, într-un final, răspunde secretara care trebuie să-l scuze invocând alte şi alte întâlniri şi treburi urgente.
Până la urmă nici nu e treaba lui să stea toată ziua la telefon să dea declaraţii presei. Cu siguranţă mai are şi altceva de făcut de pe scaunul lui de ministru! De acord până aici! Problema e că în ministerul ăla nu ai cu cine vorbi. Nu există purtător de cuvânt şi nu s-a organizat NICIODATĂ o conferinţă de presă, ceea ce ar fi de bun simţ.
Iar dacă vrei să iei o declaraţie sau reacţie direct de la ministru, trebuie să te agiţi numai după ora 22.00, căci doar atunci poţi să mai speri că ai o şansă să-ţi răspundă.
Şansele sunt cu atât mai mari dacă înainte de a pune mâna pe telefon l-ai zărit în direct la vreun post de televiziune, pentru că singura variantă agreată de domnul ministru pentru comunicarea cu presa constă în apariţii tv, care dau bine la imagine.
Şi astfel te trezeşti că dai târcoale ministerului o zi întreagă, în speranţa că mai iese careva care să-ţi dea şi ţie nişte informaţii, publice până la urmă, şi seara afli de la televizor, odată cu pensionarii şi salariaţii, că pensiile vor creşte şi sporurile se taie.
Domnului ministru îi scapă, printre altele, faptul că deciziile dumnealui şi ale guvernului din care face parte sunt de INTERES PUBLIC şi trebuie comunicate în MOD OFICIAL tuturor.
A, da! Uitam esenţialul: domnul ministru are un consilier pentru relaţia cu presa. Asta teoretic! Practic, job-ul lui se reduce, atunci când răspunde, la replicile standard: „Nu ştiu!”, „Nu pot!”, „Fac ce pot, dar nu promit” etc.
5 martie 2009
Lordoza, cifoza, scolioza, obezitatea, efecte ale reducerii orelor de sport
Publicat în General, Social, Sport de Romeo Chiriac
Suntem obisnuiti cu imaginea copiilor si adultilor obezi pe strada, la piscina, in licee sau in alte locuri din Romania. Nu e o noutate faptul ca acestia nu prea frecventeaza salile si terenurile, preferand sa absenteze cica motivat si de la putinele ore de sport din programa scolara.
Ceea ce a hotarat acum Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, anume reducerea numarului de la doua la o ora de sport pe saptamana in programa scolara a liceelor, mi se pare ca o otrava lenta aplicata tinerilor.
Prin aceasta decizie, ministerul asta “inovator” nu a facut decat sa dea o “paine de mancat” ortopezilor, care vor avea acum mult mai mult de lucru cu tinerii.
Lordoza, cifoza, scolioza, sunt doar cateva din afectiunile cu care se vor confrunta tinerii care nu vor practica sportul, acestea fiind determinate de pozitiile incorecte ale coloanei, atunci cand ei stau in banca la scoala sau in fata calculatorului. Multe dintre aceste afectiuni pot fi corectate sau vindecate prin practicarea sportului.
Se invoca norme UE nerespectate, COSR si MTS isi exprima ingrijorarea fata de decizia MECI, dar oare e suficient ca sa nu inregistram un numar si mai mare de obezi, cifotici si scoliotici in randul tinerilor?
29 ianuarie 2009
Cum fac ziaristii greva sindicalistilor
Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu
Azi dimineata o reporterita tv intreba la foc automat, live, un lider de sindicat despre negocierile cu Guvernul. Asta zice poezia cu contractul colectiv de munca, procente, salarii si alte revendicari. La un moment dat, tipa ii pune intrebarea cheie: “Si o sa faceti greva?”. Sindicalistul, buimac, nu stie ce sa raspunda pt. ca nici n-a negociat si era chiar la poarta ministerului. “In situatii similare in trecut ati facut”, il “ajuta” reporterita, la care tipu’ da raspunsul care ii “trebuia” acesteia. A uitat de negocieri, de consultarea sindicalistilor pe care ii conduce, de etapele pentru declansarea conflictului de munca.
“Mai mult ca sigur ca va fi greva”, concluzioneaza fericita reporterita ca si-a bifat victoria.
“Dincolo de (astfel) de stiri” situatia e de multe ori chiar mai groasa. Asta e doar un exemplu minor de exces de zel al unui reporter (in)constient, dar in spatele unor stiri stau cateodata sefi de redactii care cer umflarea subiectelor. Stau conditii impuse pentru intrarea pe sticla de genul “ala e moale, nu intra ca nu face rating” sau chiar “sa faca scandal ca nu apare”.
Am auzit ca in campania electorala un politician a platit 3000 de euro ca sa intre pe post pt. ca nu era destul de bataios.
Acum, ziaristii, mai ales cei de la tv-uri, sunt intr-o batalie continua pt. stiri, pt. rating in conditii de criza. Doar publicitatea (care e din ce in ce mai subtire) tot dupa rating se da (ia). Sunt derapaje, cateodata grave, intentionate sau nu.
Unele dintre aceste stiri chiar amplifica imaginea crizei. Un sef de ziaristi imi dadea si o motivare care nu prea se sustine: “Poate asa inteleg si astia care se joaca de-a guvernarea ca e groasa dupa ce au promis marea cu sarea in campanie”.
Oare ziaristul nu poate judeca rational ce e bine si ce nu? Macar aia care pot
Cred ca tb. sa gonim in continuare dupa stiri, dar facandu-ne cat mai onest meseria. Se poate?
26 ianuarie 2009
daca (ll)
Publicat în General, Politic, Social de Cristi Dimitriu
“Daca ar fi trait, Nicolae Ceausescu ar fi implinit 91 de ani…” – asa si-au inceput tv-urile relatarile anuale de la mormantul lui Ceasca.
Colegul meu Ţone vad ca mi-a luat-o inainte si a postat un “daca”. In cazul “daca”, eu as fi fost, cel mai probabil, inginer la “Vulcan” sau la IMGB. Ori fugit in strainatate. Chestia aia cu strainatatea ma bantuie si acum. “Daca” as fi plecat dupa 1989 in vest…
Stiu ca Ion Tiriac ar fi fost in Germania, iar Ion Iliescu la pensie. La unii pot sa banuiesc ce ar fi fost “daca”, la altii nu. Oare stiti fiecare din voi ce ati fost “daca”? Sau ce ar fi fost actualii potentati ai zilei?
26 ianuarie 2009
daca
Publicat în General, Social de Adrian Ţone
in miez de noapte pun la fiert inca o oala cu apa la aragazul cu ochiurile inrosite de cand tot se chinuie sa ne tina de cald. n-avem probleme cu gazul, desi, din cauza consumului mare, flacara e mica. asta ar mai lipsi. sa ne lase rusii la greu.
copilu urla de 10 minute. iar a facut pe el. trebuie schimbat si spalat, numai ca apa asta nu mai fierbe odata, si nici nu stiu unde o sa mai atarn scutecul pe franghia intinsa strategic deasupra argazului.
copilul adoarme. mai devreme atipisem si eu cu “cel mai iubit dintre pamanteni”, pe care o recitesc a-nu-stiu-cata-oara, pe piept, si visam ca suntem undeva prin africa. si ca focul este totul pentru noi. si casa si masa si mama si tata.
m-am trezit in plansetul copilului si imi dadui seama ca ne-ar fi greu fara foc. cat fierbe apa aia dau drumu la televizor. evident ca la noi tiuie ca dracu, ca nu mai e program de mult. la bulgari insa prind un final de linda, la studio hix. am pierdut bataia de le-a dat-o alora. nu mai apuc decat trei icnete “iiiiieeee” si “iiiiaaaa” si doua picioare peste bot. dar dupa, linda ajunge acasa si isi face binemeritatul dus. nu o vad decat intr-un cadru departat, cu spatele. ca se intrerupe curentul.
23 ianuarie 2009
Juramantul lui Ipocrit
Publicat în General, Social de Cristi Dimitriu
Contrar obiceiului de a relata sau comenta ce e “Dincolo de ştiri” vă dau chiar o ştire despre nesimtitii care depun Jurământul lui Hipocrat:
“Un bolnav care a fost plimbat între secţiile Spitalului Judeţean din Slatina a murit
SLATINA (MEDIAFAX) – Un bolnav de 62 de ani care a fost plimbat timp de aproape patru ore între secţiile a două spitale din Slatina a murit, vineri, fără ca vreun medic să îi acorde tratamentul necesar, transmite corepondentul Mediafax.
Potrivit lui Radu Nucă, manager al Serviciului de ambulanţă Olt, la ora 12.15, s-a primit prin Serviciul de urgenţă 112 un apel din partea familiei bolnavului Mihai Constantinescu, în vârstă de 62 de ani, din Drăgăneşti – Olt.
