27 decembrie 2007
Coltul Vesel al lui Sultan
Publicat în General, Life de Cristi Dimitriu
Il stiam pe Sultan de vreo 20 de ani. De la Coltul Vesel al liceului MF4 de la Magurele. Era un “buzunar” afara intre zidurile de caramida unde veneau baietii, dar si vreo cateva fete in pauze, dupa ore sau chiar in timpul orelor. Profesorii stiau, dar treceau cu vederea. Acolo se venea pentru vreo mahoarca, daca ramaneai fara tigari sau la o posta cu o tigara fina. Era pe vremea lui Ceasca si mai ascultai o muzica buna sau faceai un misto cu gasca. Veteranii aveau scrise numele cu creta pe cate o caramida din zid. Printre ei si Gabriel Sultan, care era cu un an de liceu mai tanar ca mine. Radea tot timpul si facea bancuri.
Asa era si dupa cativa ani cand l-am reintalnit la MEDIAFAX. Avea si aici coltul lui vesel. Pe care il purta dupa el oriunde se ducea. A plecat un timp la o firma de publicitate, dar s-a intors la noi. “Sultane, ce-i cu tine?”, l-am intrebat. “Mi-e mai bine aici”, mi-a raspuns, dupa care a facut din nou misto.
Acum vreo doua-trei saptamani colegii se contraziceau pe o chestie banala: mutatul in agentie. Sultan imi spune: “Auzi Dimi, eu stau unde vrei. Imi e perfect egal”. Si a luat coltul vesel dupa el, la geam.
Era direct, transant, avea talent. Muncea, dar se si distra. Toate din plin. Nu umbla cu jumatati de masura. De multe ori pleca ultimul din agentie. Avea treaba. Poate ca unii dintre cei care comenteaza acum au dreptate: Nu a fost ziarist, dar a fost mai mult decat atat pentru colegii si prietenii sai.
Cand era cu masina, bea numai ceai. “Rau ai ajuns, Sultane!”, il mai tachinam. Joi seara m-a luat cu masina din drumul catre casa dupa ce am fost intr-un bar cu colegii, ca la sfarsit de an.
Sofer pasionat. Stia drumul pe care a plecat sambata noaptea spre Germania. O clipa de odihna si rasul lui a pierit. Pe o autostrada ca in Germania, unde se ducea destul de des, n-ar fi intrat sub rotile camionului care venea din sens opus.
L-am vazut ieri pentru ultima oara, dar figura de care imi amintesc acum este tot cea vesela.
M-am intors in agentie si m-am dus cu un coleg la biroul lui. Lumanarea pusa cu doua zile inainte in coltul vesel al lui Sultan nu a mai vrut sa se aprinda. Pe tastatura o floare si langa un bilet de la tatal lui care cerea iertare daca i-a suparat pe cei care l-au sunat.
Colegul meu, Ovidiu, imi spune cum s-a inveselit la bar joia trecuta cand nu ii placea muzica si Sultan i-a bagat in urechi o casca cu Ozzy.
Asta era Sultan: A avut tot timpul un colt vesel. Nu am fost un apropiat sau prieten, dar pentru perioade scurte am fost si eu in Coltul Vesel al lui Sultan.
Articole similare:
3 Comentarii
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare ale acestui blog!!!
Am ramas si eu socat de moartea prematura a lui Sultanu. Ne stiam din anii de liceu (MF4), apoi in perioada revolutiei unde stateam impreuna in piata dar si din anii de inceput ai facultatii de constructii unde pierdeam zile si nopti jucand bridge.
Un om extraordinar de sincer si voios.
Imi pare rau ca in ultimii ani nu am mai tinut legatura.
Dar amintirea lui imi va ramane mereu.
Dumnezeu sa-L odihneasca in pace!
ERATA:
am vrut sa spun perioada de dupa revolutie 1990-1991 in Piata Universitatii
in revolutie am fost in armata
Copilaria mea nu ar mai fi fost la fel fara Sultanu’. Momentele in care planuiam diversele farse nu or sa se stearga niciodata din memoria mea la fel ca si surisul lui. A fost un om care si-a lasat amprenta in vietile tuturor celor care l-au cunoscut si nu va fi uitat niciodata.
Imi pare rau ca nu am putut fi alaturi de familia lui in aceste momente grele, dar sufletul meu a fost acolo cu ei.
Dumnezeu l-a vrut la el mai repede decit ar fi fost cazul, probabil ca a hotarit ca ii trebuie cineva care sa-i descreteasca fruntea, dar a lasat o mare durere pe Pamint!
Odihneasca-se in pace.
Sincere condoleante familiei.