14 martie 2007

Crocodilii

Publicat în General de Ovidiu Vanghele

Traiesc peste tot, in special in institutiile de stat. Se hranesc cu rezultatele respectului celorlalti pentru regulile pe care ei insisi le fac, folosindu-se de ele pentru a controla tot ce misca.

Le transforma in paravan dupa care fac linistiti cartile, le inoculeaza prostimii din sistem ca pe niste cip-uri pentru a o controla, fac uz de ele atunci cand trebuie obligatoriu sa treaca niste timp, pe principiul “timpul sterge magariile”.

Poate pe cei mai feroce din ei i-am vazut azi la scandalul de la MAI!

I-am vazut ani de zile pe la televizoare, cu declaratii sforaitoare despre cat de bine merg lucrurile in politie si in administratie. Unii dintre ei, care erau pui, dar promiteau in regimul trecut, au invatat repede-repejor cuvinte precum aquis-ul comunitar, norme europene, descentralizare, capacitate institutionala.

Le-au invatat insa mecanic, transformandu-le, romanizandu-le sensul si, dupa ce au invatat sa opereze cu ele, si-au dat seama ca sunt numai bune de folosit atunci cand nu vrei sa spui nimic.

Ani de zile au fost rotiti si schimbati intre ei, caci fiecare stie cate ceva despre fiecare, iar orice om parasutat politic intr-o functie prefera prietenia unor santaje murdare.

Nimeni nu a indraznit sa se ia de gat cu ei, cu generalii atemporali din MAI. Totusi, capacitatea unui crocodil de a retalia nu este de neglijat pentru niciun om sanatos la cap.

Si de ce sa ne pierdem vremea cu prins crocodili, cand, sa nu uitam, timpul trece iar functiile nu sunt decat pentru ei permanente. Mai bine sa facem, impreuna cu ei, niste manevre, niste bani, si ne ducem mai departe atunci cand politic se vor fi schimbat lucrurile.

Miercuri, un procuror, un “cacat cu ochi” potrivit unor sforaituri de crocodil, s-a dat la ei cu mana goala. Intr-o sala plina de presa, i-a acuzat direct pe cativa de smen, de blat, de magarii, de telefoane, interventii, combinatii, de tot ce ar trebui sa fie pe lista adversarilor unui politist “pe bune”.

Nu si pe cea a unui general de politie.

Abraham, Manoloiu, Ardelean (pentru cunoscatori, “Vulpea”(saru’mana sefa!, nu tu…)), Andreescu, Toader, Dobre, Nita, Fatuloiu, Tutilescu. Unii crocodili mai mari, altii crocodili mai mici. Sa nu-mi ceara probe, n-am! Dar stiu ce vorbeste lumea, stiu ce s-a scris, si in acelasi timp stiu ca nu are cine sa-i prinda.

Ceea ce s-a intamplat azi la Ministerul de Interne ar fi zguduit orice tara normala. Numai ca o viata de crocodil nu se pupa cu o pensie linistita, departe de sforile pe care le-au tras o viata intreaga. Asa ca, dupa ani de zile in care si-au facut din nesimtire o adevarata imunitate, crocodilii strang randurile, cer dovezi acuzatorilor si, important!, refuza demisiile de onoare.

CEEEEEE? Onoare? Ce-i aia?

In rest, domnilor “chestori”, va felicit pentru vigilenta cu care pastrati sediul MAI, fostul Senat, ca spatiu liber de fum de tigara!

BRAVO!