30 octombrie 2007
Despre recunostinta
Publicat în General, Sport de Adrian Ţone
Vreo 6000 de oameni i-au fost alaturi lui Dobrin pe stadionul din Pitesti. 6000. Pentru un fotbalist mort. Nu l-a mai vazut nimeni dribland, pasand. Oamenii stiau ca nu mai avea cum si totusi au venit sa-l vada. Desi ploua. Toata ziua a plouat. Intr-o zi de luni, in care lumea de obicei merge la serviciu, Dobrin fara fente a strans 6000 de oameni pe un stadion conceput pentru viata nu pentru moarte. L-au aplaudat, l-au dus la cimitir si au plecat acasa.
La derbiul Dinamo-Poli Timisoara de sambata, zi libera lasata de stat, si la Rapid-CFR Cluj, de duminca, tot pentru odihna lasata de altcineva, s-au strans cu vreo doua mii de oameni mai mult. Adica un fotbalist mort a strans pe un stadion aproape jumatate din cat au adunat 44 dintre cei mai vii jucatori din prima divizie romaneasca. Daca o sa ma intrebe cineva vreodata cine a fost Dobrin, asta o sa-i zic.
Seara am vazut la televizor o emisiune parastas in care cunoscuti de-ai fotbalistului erau interogati cu privire la viata acestuia. Unul dintre interlocutori a fost Radu Nunweiller, coleg cu Dobrin la nationala, care, cu o detasare elvetiana a grait tocmai din Alpi: “Recunostinta pentru Dobrin a venit cam tarziu”. Restul, povesti.
Pe aceeasi idee a mers si colegul de camera al lui Dobrin de la nationala, un urias care nu-i tocmai bine cu sanatatea, fostul portar Rica Raducanu. Mai plastic, Rica zise: “Si domnu’ presedinte, ca eu il cunosc, am fost consilierul lui la primarie, ii zic asa, taticu’ daca vrei sa ne dai ceva, o medalie, da-mi-o acum sa ma vada lumea, nu dupa ce n-oi mai fi”.
Presedintele il cunoaste pe Rica. L-am vazut eu la televizor in peluza din Giulesti cand facea baie cu microbisti pe post de sapun si il striga: “Taticu’ ce faci?”. Raducanu nu i-a rapsuns pentru ca nu l-a auzit, era departe, tocmai pe teren. Data viitoare s-ar putea sa nu-l mai auda chiar daca va fi la capataiul lui. La fel ca Dobrin.
Articole similare:
6 Comentarii
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare ale acestui blog!!!
In loc sa comentez eu hai sa il citez pe Gheorghe Dinica, un “Dobrin” al teatrului vorbind despre fotbalistul Dobrin si despre politicieni: “A fost un mare artist… Unic. Din pacate, politicienii nu-i baga in seama pe astfel de oameni decat atunci cand nu mai sunt… Astia sunt oamenii care ne conduc. Si la spectacolele noastre vin si se uita absenti. Niste nesimtiti. De exemplu, pe Basescu nu l-am vazut niciodata la teatru…”.
@Cristi – Pai in conditiile astea as putea parafraza si eu o vorba mai veche a lui Gheorghe Dinica “Tara saraca, politicieni nesimtiti”. Sau, daca tot veni vorba de teatru, Dinu Sararu ar putea adapta un pic piesa aia “Niste nesimtiti”. Parca asa ii zicea,nu?
“Niste tarani” tin eu minte ca-i zicea.
Mi-a placut faza cu ziua libera lasata “de altcineva”. Hm!
Totusi mi-e greu sa inteleg de ce trebuie ca statul sa dea dovezi din tinichea de recunostinta eterna unor sportivi, buni, e adevarat. Nu prea vad cu ce s-a remarcat Rica Raducanu atit de tare incit merita o medalie nationala. Bun portar, om de treaba si hazliu…asa si? Ce-a facut Rica sa merita o medalie? A dat cu sutul in minge, a prins-o cu dexteritate, a facut citeva poante pe teren. Pentru asta a fost bine platit. Nu si-a riscat viata nici un moment. Pentru asa ceva nu se dau medalii.
Medalii se dau altora, mult mai mari, eroilor care au cazut in lupta nu mingicarilor de orice fel.
Of, ma Ahile. Mingicarii astia aduc bucurie si emotie. Daca nici pe astia nu-i onoram, pe cine atunci? Eroii sunt de mai multe feluri. Un sportiv si un soldat aduc glorie in moduri diferite, e adevarat; dar eu zic ca nu e o greseala sa celebrezi fericirea provenita de pe terenul de fotbal sau din ringul de box, de exemplu.
Daca o facem cat timp sportivii sunt in viata sau dupa ce ei mor, asta e deja alta discutie.
@Ahile – mare pacat ca o minte sclipitoare traieste in trecut. ramai fidel unei idei dar nu uita ca razboiul s-a terminat de mult. final de 2007. apropo, nu vorbeam despre recunostinta pe care trebuie sa o aratam sportivilor. vorbeam despre recunostinta aratata sportivilor morti . stii hienele alea de se hranesc cu mortaciuni? cam asta vad
@shmeny – blanda ca intotdeauna
[...] prinse gustu’ mai abitir decat predecesorul sau, imi ziceam. A bagat omu’ la cap ce i-a zis Rica Raducanu in emisiunea aia la Nasu si acu’ isi pune cenusa in cap. Azi veni inca o stire – “Ceremonia oficială de la [...]