26 octombrie 2007

Dobrin

Publicat în General, Sport de Cristi Dimitriu

Atat. Nu Regele Dobrin. Nu Printul Dobrin. Ci simplu: Dobrin. Nu este nevoie de comparatii goale de continut pentru el. N-are nevoie. Ajunge doar sa ii spui numele si sa iti amintesti de el ca fotbalist. Pentru mine e unic si atat.

Nu cred sa fi existat fotbalist mai iubit in Romania ca Dobrin. Spui Dobrin in Pitesti sau oriunde in tara si numele lui e sinonim cu FOTBALUL.

Ca dinamovist imi aduc aminte de un meci FC Arges-Dinamo cand Dobrin, Doru Nicolae si Radu II au intors un rezultat si argesenii au ajuns campioni. Imi mai aduc aminte de Iovanescu si de portarul Cristian. Aveam doar noua ani. Am revazut de curand la TVR 2 cateva meciuri cu Dobrin. Unul din campionat in care FC Arges dadea goluri pe banda rulanta echipei din Baia Mare si altul din cupele europene cu o echipa greceasca. Il cautam cu ochii pe teren pe Dobrin.

Numele lui a devenit renume si chiar brand. Era tuica numita “doua prune” cu o eticheta cu prunele albastre, care se mai numea “ochii lui Dobrin”. Ochii sai albastrii i-au atras si porecla “Gascanul”. Unii ziceau si pentru ca tinea capul sus cand dribla, vedea terenul si cui pasa.

A fost un “driblangiu” perfect, un idol al baietilor de pe maidane. Cel care “innoda” picioarele tuturor era liderul maidanului. Microbistilor romani le-au placut intotdeauna driblangii, cei care ii insirau pe teren chiar pe fotbalistii din vest cu conditii mai bune de pregatire. Asa a fost si Balaci si, mai tarziu, Hagi.

Dar Dobrin a fost unic si pentru ca nu era arogant si s-a daruit echipei lui de suflet FC Arges, refuzand sa mearga la Bucuresti. Sigur ca situatia din Romania comunista nu se poate compara cu ce se intampla azi. Poate doar la Real Madrid ar fi plecat, dar doar sa isi arate maiestria. Nu l-a lasat Ceausescu. A fost plecat din Pitesti doar pana la Targoviste sa isi ajute vecinii. Acum cand el paraseste definitiv fotbalul pitestean, FC Arges e in B. Un Arges care alaturi de Craiova a castigat campionate si a format fotbalisti. Sa mai spunem ca Mutu si Dica au plecat tot de acolo? Poate ca e nevoie.

Povestile despre Dobrin i-au sporit si mai mult faima. Cica la un moment dat, in toiul unei dispute cu Angelo Niculescu, Dobrin i-a spus: “Ce ai tu aici (si i-a aratat capul), am eu aici (aratându-i piciorul)”. Desi a incercat, el n-a reusit ca antrenor. A ramas Dobrin.

Povesti au mai fost, cu diverse variante. Depre poker. Despre nationala. Dar, pana la urma, l-au facut si mai cunoscut. Era, de fapt, un roman ca noi ceilalti cu defectele si calitatile sale, dar cu un talent la fotbal iesit din comun. Cred ca pentru toate acestea a fost iubit.

Sa mai spunem inca o data atat: DOBRIN. Ati inteles ce inseamna? E simplu.