18 decembrie 2007

Dorinte

Publicat în General de Adrian Ţone

In loc sa plimbe nepotii prin parc, toata ziua bocanea la fiare prin curte. Nevasta il batea mereu la cap sa nu mai munceasca atat ca o sa se imbolnaveasca, dar pensia mizera il obliga sa merga mai departe. Simpatic, amabil, cu un zambet sugubat, nea Matei venea de cateva ori pe luna la un depozit de materiale de constructii de unde cumpara profile metalice pe care le modela apoi pentru diversi clienti. Om priceput, cautat. De multe ori nu avea bani sa plateasca marfa, mergea pe datorie. Nu a intarziat niciodata fata de data la care spunea ca vine sa plateasca.
In urma cu vreo doua saptamani in curtea depozitului a intrat o batranica: “Aici este depozitul cutare? Stiti eu sunt sotia lu’ nea Matei. A murit, l-am ingropat alaltaieri. Mi-a zis ca e totul bine, dar are o datorie la depozit la dumneavostra si ca sa vin sa o platesc. Cat are?”. “Pai, lasati ca nu e o suma mare, 700.000, ati avut si asa cheltuieli mari, nu e nevoie”, a venit raspunsul surprins de veste. Femeia a tinut sa plateasca. Era datoria ei sa respecte ultima dorinta a barbatului ei.

* O batrana a intrebat un doctor dupa un consult medical ce nume poarta acesta. “De ce?”, s-a mirat doctorul. “As vrea sa ma rog pentru sanatatea dumneavoastra”.
PS. Aceste intamplari sunt reale si actuale. Bucuresti, 2007