27 februarie 2009

Fie ca lumina primăverii…

Publicat în General, Life de Cristina Mazilu

Imagine: Mediafax Foto/ Luiza PUIU

Dacă arunci o privire pe tarabele care au împânzit Bucureştiul în ultima saptamana, o să vezi că traditionalul şnuruleţ roşu-alb s-a rătăcit printre flori de plastic, sclipici ieftin şi alte exerciţii de kitsch care vestesc orice, numai primavara nu.

De fapt, a devenit destul de greu ca în ajun de martie să găseşti mărţişoare decente pentru cei dragi, deoarece, cel puţin în Capitală, tradiţia şi-a pierdut din însemnătate şi a fost înecată de valuri de artificii negustoreşti. Cu foarte mici diferenţe, pe străzile circulate găseşti aceleaşi mărunţişuri neinteresante care au apărut încă din prima săptămână a lui februarie – prima dată pentru Valentine’s Day, apoi pentru Dragobete. Şi aşa va rămâne până la 8 martie, dacă nu cumva de Florii.

Mărţişorul, zice-se o sărbătoare tradiţională românească, reprezintă la origine un simbol aducător de noroc şi bunăstare. Roşul din şnurul de mărţişor este considerat culoarea primăverii, iar albul cea a iernii. Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtau monede sau pietricele asociate cu fire de lână roşii şi albe pentru a avea noroc şi un an îmbelşugat.

Dar cum a evoluat tradiţia în anii post-revoluţionari? Dacă în trecut florile presate, micile jucării din ceramică şi sticlă ori mai excentricele amulete cumpărate de la Fondul Plastic decorau cu eleganţă şi bun simţ orice şnur de mărţişor, acum tarabele – fie ele din pieţe sau de pe marile bulevarde – prezintă o ofertă care depăşeşte chiar şi imaginaţia unui artist kitsch ca Jeff Koons. Flori de plastic, bijuterii din tinichea, animale din pluş cu ochi din nasturi desperecheaţi, inimioare rămase de la Sfântul Valentin – fac parte din oferta propusă celor care mai vor încă să sărbătorească venirea primăverii. Pentru diversificarea ofertei, pe mesele întinse tradiţional la colţ de stradă au apărut şi ce nu-şi mai găsea locul prin casele vânzătorilor – lac de unghii un pic expirat, cerceii ruginiţi sau cutiuţe roşii cu alifii chinezeşti.

Şi cum să nu-şi piardă din valoare o sărbătoare care nu mai are fundamentele iniţiale? Frigul de afară venit acum după o iarnă bleagă, ghioceii apăruţi încă de la Crãciun, criza care a dat naştere la noi mărţişoare cu însemnele monedei europene nu fac casă prea bună cu sărbătoarea tradiţională a primei zile din martie. Nici zambilele vândute în intersecţii, la pachet promoţional cu un spălat de parbriz, nici bibelourile puse pe milieuri asortate nu reuşesc să aducă fiori primăvăratici.

Chiar dacă găseşti un mărţişor de care să nu-ţi fie jenă, sigur există prin reglementările UE vreo normă care interzice oferirea de mici cadouri care se prind în piept cu bold! Te gândeşti să foloseşti o felicitare? Nimic mai eronat! Nu e deloc ecologic să risipeşti hârtia doar pentru o sărbătoare consumeristă. Aşa că probabil vom sfârşi prin a recicla un “mass” email, pe care-l trimiţi către toate adresele: “Fie ca lumina primăverii…”