1 martie 2007
Ne pândeşte fabulospiritul românesc şi nu ştim când şi de ce ne loveşte
Publicat în General de Alexandra Babiciu
Un domn a povestit despre o piatră. Cum o privim, ce facem cu ea, că “ştim foarte bine că suntem buni la aruncat cu piatra”. A spus şi că România este “un fel de fată frumoasă care este a tuturor şi de care nimeni nu are voie să se atingă”.
Aşa a fost introdus cuvântul inventat “fabulospirit”, cumpărat de MAE cu 110.000 de euro pentru a fi purtat prin Europa ca un concept definitoriu al românilor. Că, zice domnul respectiv, e vorba despre oameni, ăia vii, sau morţi sau nenăscuţi. Toţi suntem fabulospirit, chiar în nedumerirea noastră, chiar în răutatea noastră, chiar în dezacordurile noastre eterne, pentru simplul fapt că suntem români.
Mai acum o săptămână, auzeam şi că fabulospirit defineşte bucuria de a trăi a românilor. Dar dacă asta ne diferenţiază de ceilalţi europeni, cum anulăm faimoasa “joie de vivre” a francezilor, care, iată, ne cam încurcă, că îi defineşte pe ei şi nu pe noi şi ne obligă să “fabricăm” cuvinte care nu-s în DEX numai ca să avem şi noi ceva de zis despre noi în lumea asta europeană la care ne-am alipit.
Ca Fabulos Român, stai şi te gândeşti, poate că românii sunt mai timizi, poate că nu vor să spună nimic, poate n-au nimic de spus sau sunt cu nasul pe sus şi nu le place să se amestece cu toţi cetăţenii europeni care îşi descoperă, rânduri-rânduri, tot soiul de puncte comune.
În divergenţele şi diferenţele noastre, toţi suntem de acord că avem nevoie de o campanie de imagine în exterior, dar parcă am vrea să se vorbească despre România reală. De domeniul fabulosului şi fantasticului sunt poveştile precum exorcizarea până la moarte a măicuţei de la Tanacu. Regretabil, spunem noi, oamenii de rând, speriaţi de fabulele astea macabre, o excepţie, spun autorităţile, alungând cazul la capitolul “stereotipuri negative”, alături de hoţii, cerşetorii, prostituatele şi copiii traficaţi pe care periodic ni-i arată cu degetul Europa.
Problema mea este destul de simplă. Românii din zilele noastre sunt şi-aşa cum îi văd alţii, oricât am vrea să fie doar nişte “fabulaţii răutăcioase”. Şi la fiecare tentativă de schimbare a imaginii constaţi că diverşi creativi se agaţă tot de Decebal, de Brâncuşi, de Nadia Comăneci şi de Dracula. Păi da, or fi ei fabuloşi români, dar străinul, când vine în România, nu dă de niciunul pe stradă, tinerele fete românce nu traversează strada pe diagonală, în flic-flacuri perfecte şi nu prea îţi zboară nimeni pe geam, la etajul 6, noaptea, e drept, cu oarecare excepţii pentru care “ezistă o explicaţie” raţională.
Am aflat că noile state membre ale UE au făcut toate campanii de-astea de imagine după 2004. Dar, surpriză, polonezii de exemplu au mizat pe centrele lor de conferinţă noi, pe avantajele financiare şi de business. Atragem atenţia asupra unui aspect: există în Polonia, azi, asemenea centre de conferinţă noi. La noi, Brâncuşi a cam spus ce-a avut de spus, şi oricum ni l-au cam suflat francezii şi pe-ăsta.
Te minunezi cum, în două luni de strădanie, domnul şi firma sa (pe numele lor Lucian Georgescu şi Gav/Scholtz and Friends) nu au dat de absolut nimic specific românesc. Poate n-au căutat cum trebuie, poate s-au ocupat doar de stereotipurile pe care, de fapt, ar vrea să le combată. În schimb, domnul recunoaşte că toţi românii sunt în dezacord, cu oricine, cu orice, se aseamănă prin apetitul pentru divergenţe, într-un cuvânt sunt certăreţi. Dar cearta nu e un element pozitiv şi, prin urmare nu poate fi baza unei campanii de imagine instituţionale, zice MAE. Sau poate nu au avut “creativii” suficientă fantezie încât să găsească partea bună a gâlcevii generalizate din România.
Totuşi, realitatea stă în felul următor: vrem – nu vrem, toţi am fost “fabulospiritualizaţi”, iar pentru construcţia asta semantică neclară, Guvernul ar putea aloca 5 milioane de euro pentru acest an, după care comunicarea trebuie să continue, aşa cum ni s-a explicat.
Ce-am înţeles de la domnul cu piatra: că ne trebuie campania, că cearta nu-i un lucru bun şi că, de-acum, Ministerul de Externe trebuie să aibă curaj dacă mai vrea să implementeze campania asta.
Ce n-am înţeles de la acelaşi domn cu piatra: de ce ţipa cu microfonul deschis, de ce ne-a spus că “fabulospirit” e un cuvânt inventat, de parcă nimeni nu se prindea, de ce nu i se pare normal să apară întrebări concrete, la care se impun răspunsuri la fel de concrete, sau măcar sincere.
Dar la cât de certăreţi suntem, cred că o să ne mai întâlnim cu domnul. Mai vedem noi ce facem cu piatra aia, poate spargem un parbriz sau poate o punem într-o grădină japoneză. Posibilităţi neexplorate suntem convinşi că mai există!
Articole similare:
3 Comentarii
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare ale acestui blog!!!
Salut Alexandra,
ar trebui sa incep in mod normal prin a te intreba ce mai faci, dar Lucian Georgescu nu ma lasa sa fac asta. Ma bucur ca ai scris lucrul asta, dar ce ma bucura mai putin e ca nimeni nu spune clar si deschis faptul ca Lucian Georgescu e un impostor, la fel cu toti creativii pe care i-a luat de pe strada si i-a bagat in agentie la el.
Spun asta pentru ca l-am cunsocut, am avut nefericirea de a lucra cinci minute la el in agentie. Stii cum se zice? Cum e omul, asa si opera. Lucian Goergescu n-a avut, nu are si nu va avea niciodata o mseserie clara, drept care trebuie sa supravietuiasca si el cum poate: prefacandu-se ca preda la UNATC, sau ATF, sau cum vrei sa-i spui, comentand filme prin reviste, facand campanii precum cea de la Sibiu.
E normal atunci ca omul sa vina si sa spuna: fabulospirit. Putea la fel de bine sa spuna: cacat bolnav, sau pulaverde. Oricum relatiile lui la nivel inalt (pe care eu cu ochii mei le-am vazut punandu-se in functiune pentru Sibiu) n-ar fi comentat si ar fi zis: oooo, cat de genial sunteti domnule Georgian Lucescu. Fabulospirit, sigur, sigur ca da. Cat de usor, cat de simplu!
Partea mai proasta e ca daca voi iesi in vest si cineva de pe strada o sa-mi zica: a, pai tu esti roman, tu esti fabulospirit, din ala!, eu in clipa aia o sa merg la Georgian Lucescu si o sa-l strang de gat. Cum isi permite impostorul asta sa-si puna amprenta asupra mea? Este exemplul tipic de marlanie provenita din lipsa de educatie, sau mai bine zis din educatie facuta de-a valma, dupa ureche.
Am scris toate astea ca sa se inteleaga mai bine cum de a putut mintea lui sa nasca acest cuvant destept. Iata dedesubturile care au creat acest cuvant. Si banu’, sigur ca da!
Nu cred ca ar trebui sa ne purtam cu jumatati de masura sau cu manusi cu nenea asta. Cineva, poate cei din breasla lui, ar trebui sa-l invete minte, nu stiu cum. E incredibil. Societatea civila s-a sesizat in cazul lui Columbeanu si nevasta-sa. DE CE NU O FACE SI IN CAZUL ACESTUI IMPOSTOR? Fabulospirit e mai putin grav decat faptul ca il vedea lumea pe Columbeanu la 6-7 seara?
In mod normal acest comentariu ar trebui sters pentru ca este mai mult un atac la persoana. Dar, avand in vedere ca are cate ceva despre un subiect care a provocat scandal merita lasat un timp, in speranta ca o sa vii cu mai multe amanunte. Crezi ca poti sa produci un text mai bun fara sa jignesti, chiar daca e vorba de cineva pe care il dispretuiesti? Poti fi taios si dur si altfel. Astept sa spui “clar si deschis” despre ce este vorba.
Salutare tuturor,
Adica celor care au curiozitatea sa citeasca si initiativa sa comenteze, sa-si dea cu parerea, sa se simta jignit etc.
Eu sint departe de tara si poate ca, din cel putin un punct de vedere, vad mai bine ce se intimpla in eterna si fascinanta Romanie populata, mai nou, de fabulospirite sau spirituri sau shpritzuri (ca sa fim mai aproape de realitate). Am o intrebare care-mi sta pe limba si mai apoi, o sa vedeti, o sa sar de la o idee la alta,ca o fabuloasaspirit ce m-am descoperit in ultimele minute.
Intrebare:sinteti capabili sa caracterizati romanii intr-un cuvint? Adica un cuvint care sa spuna ceva despre romani, nu neaparat totul.
Putem oare face tabla rasa de istoria vitejeasca pe care am inghtit-o pe timpul lui Ceasca (v-ati intrebat vreodata cit adevar era in manualele de istorie ale epocii??
Putem oare incerca sa nu mai fim paseisti si sa nu ne mai bazam atita pe niste oameni care sint oale si ulcele, care habar n-aveau de conceptul de natiune si care actionau din instinct de conservare sau dupa pohta ce-o pohteau?
Sa renuntam la nationalismul de doi bani, la spiritul mioritic care ne tine in lesa, lasind o mina de oameni sa-si faca de cap in timp ce ne curg balele la Rolls Royce-urile pe care le inghesuie in curtile cu garduri de 2 metri?
Chiar asa, daca ne uitam la noi, oare ce vedem? Dincolo de stomac, de interese pe termen scurt, de teama de a pierde serviciul sau protectorul?
Putem oare sa acceptam ca si cuvint-matrice aceasta inventie total neromaneasca – constructie mai degraba englezeasca care n-are nici o treaba cu sintaxa romaneasca? Daca nu, hai sa facem o petitie, sa o trimitem la toti prietenii sa o semneze, sa ajunga si la MAE, sa intrebam profesorii de Universitate (in Academie nu mai am incredere) daca sint de acord cu aceasta oroare si la urma sa iesim in strada, nu cum am incetat sa o facem de la mineriade incoace.
Hai sa ne aparam limba, sa ne regasim in sfirsit in inima si mintea noastra ca mai apoi sa ne gaseasca si regaseasca si altii care au, uneori, idei si proiectii mai clare despre noi decit gindim noi insine…
Ce avem noi mai drag, de ce plingem ca niste copii cind sintem departe de tara, de ce iubim la disperare tara asta prafuita si plina de gropi, ce ne place, ce oferim noi altora, ce vrem sa construim in viitor, unde vrem sa ne plasam in lumea asta, ce ne tine uniti, ce ne face puternici, CE NE TINE AICI.
Sa ne revizuim valorile si principiile, sa nu mai aruncam la gunoi ani grei si munca parintilor nostri pentru un hamburger de McDonalds.
Probabil ca exista deja un spot publicitar, altfel nu-mi explic de unde a aparut piatra aia in discutie, dar ai mare dreptate, Alexandra. Daca intr-adevar exista o piatra ar fi bine sa ne gindim cum o putem folosi altfel decit aruncind-o in cineva.
Multumesc. Ce urmeaza?