21 ianuarie 2009

Saftoiu, Basescu si SIE

Publicat în General, Politic de Cristi Dimitriu

Remember: Claudiu Săftoiu, supranumit în presă “soţul soţiei”, e ziaristul de la Evenimentul Zilei care în decembrie 1997 făcea un interviu cu ministrul Transporturilor Traian Băsescu în care era acuzat premierul de atunci Victor Ciorbea. A fost începutul sfârşitului pentru Ciorbea, care peste patru luni era schimbat din funcţie. A venit premier Radio Vasile, impreuna cu soţia lui Claudiu, Adriana Săftoiu, ca purtător de cuvânt, moment care a fost începutul sfârşitului şi pentru PNŢCD. Radio Vasile a intrat până la urmă în PD.

Apoi, Săftoii l-au urmat pe Băsescu peste tot pe unde a fost: minister, partid, primărie, Cotroceni. Au mai avut şi o problemă cu Elena Udrea, din care ghiciţi cine a câştigat? Nicidecum, una dintre “feţele acre”, cum spunea Băsescu. Dar despre asta cu altă ocazie…

La un moment dat, după 2004, Săftoiu s-a vrut şeful SIE. Sau soţia a vrut? Băsescu a făcut mişto un timp fără a-l pune în funcţia dorită, desi apăreau şi ştiri “pe surse” că preia postul şi deja parlamentarii îl felicitau.

Până la urmă a primit funcţia, la pachet cu Maior de la PSD, în urma scandalului fugii lui Hayssam. A stat câteva luni la post, până când a “văzut” o cameră în care SIE intercepta convorbiri. Cică odată, într-o dimineaţă când a venit la servici, ar fi greşit uşa la birou Culmea e ca a vorbit gura fără el despre asta la Comisia “Voiculescu”, care se ocupa de… interceptări.

Sfarşitul l-a povestit chiar Săftoiu însuşi mai tarziu în presă.

Citiţi şi râdeţi sau plângeţi: “Era ora 11:30. La 19 martie 2007. Exact în dimineaţa zilei în care Adevărul a publicat stenograma audierii mele la comisia lui Dan Voiculescu (…) Am traversat distanţa mereu lungă dintre uşă şi biroul impresionat al preşedintelui României. M-am aşezat la locul rezervat pentru audienţă. Preşedintele meu era îmbrăcat neoficial. Cămaşa deschisă la culoare. În dreapta eternul televizor, pe un canal de ştiri. Ştiri, ştiri, ştiri. În rest, splendoarea locului. De care s-au bucurat la rând toţi aleşii supremi. «Propun două variante de criză mediatică, domnule preşedinte», am spus. Prima variantă: «Să iniţiem un demers referitor la reformarea serviciilor de informaţii româneşti, cât priveşte interceptările legale desfăşurate de entităţile naţionale de informaţii. Ştiţi bine: în Europa există permanent o discuţie serioasă despre interceptările ilegale, care ajunge mereu pe prima pagină. Pentru că priveşte libertatea cetăţenilor protejaţi de instituţiile naţionale de securitate. Noi chiar trebuie să facem ceva. Aici, la noi. Şi putem! În folosul cetăţenilor şi spre protejarea lor în primul rând». «Da», îmi spune preşedintele. «Acum, a doua variantă pe care v-o propun, domnule preşedinte: Demisionez». Preşedintele României: «De ce nu ai început cu prima variantă? Dă-ţi demisia!… Dă-ţi demisia! Tot mandatul meu de preşedinte voi avea o problemă din cauza lui Claudiu Săftoiu!» «Cum? Cum?» M-am ridicat. I-am întins mâna şi am spus instinctiv «la revedere». M-a privit drept. Cu intensitate. Privea dur. Decisiv. «La revedere.» (Probleme din cauza mea? Doar am vorbit despre serviciile secrete prin 2004, la un moment dat. Domnule Băsescu, aţi acceptat ca PNR să intre în PD! Partidul lui Măgureanu, omul care ne-a bătut, la Revoluţie!! De ce? Dumneavoastră ori sunteţi cu românii, ori cu ruşii, ori cu americanii? Atunci a zis că nu e nici o problemă)”.
Aceste lucruri şi le amintea în timp ce îi strângea mâna pentru ultima oară “celui mai puternic bărbat” pe care l-a întâlnit în viaţa sa de 38 de ani. “Era loialitate în ultima mea privire? Da. Absolută loialitate”, mai povestea Săftoiu.

Asta e ca aia cu discutia dintre Oprea si Ardelean de care am mai relatat

P.S. Sunt absolut convins că băieţii ascultă convorbiri între politicieni, ziarişti, etc, fără legătură cu ceea ce ar trebui să facă, dar nu cred că scandalul de faţă va aduce lucruri noi. Săftoiu o dă pe după vişin pt. că iar a vorbit gura fără el.