11 martie 2007

Zvonuri din fericire neconfirmate; momente penibile cu ziaristi stresati si morti vii

Publicat în General de Irinel Bucur

Cam din jumatate in jumatate de an, cand ti-e lumea mai draga, fie cand ai un chef nebun sa pleci acasa, fie cand stau stirile stiva in inbox asteptand sa fie publicate, se intampla sa primesc un telefon sau un mesaj pe messenger ca a murit cineva, dar nu e nimic sigur si nimeni nu poate confirma intamplarea.

Ce e de facut? Daca suni pe cineva apropiat respectivului, risti sa provoci o mare spaima, infarctul nu e departe. Daca suni un coleg ziarist e foarte posibil sa contribui la raspandirea zvonului; fie intr-un fel il informezi pe respectivul, fie dai o nota de credibilitate “vestii” pe care a auzit-o si el. Deh, esti de la agentie si se presupune ca stii mai bine. Asa ca de multe ori sunam chiar la subiectul zvonului, ca sa zic asa.

“Ce faci, suni mortul?!”, mai glumeste macabru cate unul/una prin redactie. In momentul in care auzi in receptor vocea intervine penibilul. Azi, spre exemplu, a circulat o idiotenie pe messenger, semnalata de o colega. Uite ce scria in mesaj: “Azi in jurul orei 9:30 s-au stins din viata doi membri ai trupei Voltaj, in urma unui tragic accident pe valea Prahovei.Bobby Stoica si Calin Goia si-au pierdut viata iar Valeriu Ionescu se zbate intre viata si moarte.In memoria lor trimite acest mesaj mai departe.Dumnezeu sa-i ierte”.

Ce fac? Intai o sun pe Cristina M, ca e pe domeniu, dar ea nu raspunde. Caut numarul lui Calin Goia si sun. “Buna ziua! sunt… de la Mediafax. Calin Goia??!” El: “Da, viu si nevatamat. De pe la 11, de cand am venit in tara dupa ce am fost in Bulgaria tot ma suna oameni sa ma intrebe daca n-am murit. Nu stiu de unde a pornit treaba asta”. Ce sa mai zici, te simti naspa ca ai sunat dar te bucuri pentru ca omu’ e in viata.

Si de-astea au mai fost. Gica Petrescu, Dumnezeu sa-l ierte, a murit în ultimii ani de viata de cateva ori prin redactiile presei centrale.

O alta faza s-a intamplat cu Nicolae Guta. Acum ceva timp manelistul se internase in spital cu ceva probleme la inima, parca. La cateva zile dupa asta, apare un zvon ca s-ar fi stins. Facem rost de numarul lui (mai greu, ca astea nu ne sunt foarte la indemana) si il sunam. Omul era foarte bine: statea in varful patului si le canta asistentelor din spital. Probabil ceva gen “Au, inima mea!”.

Cazuri de-astea au mai fost si din pacate or sa mai fie, pentru ca agitatia si concurenta pentru stiri sunt mari. Cum bine zice o colega de la Externe: “Sunteti pe Life; voi va ocupati de morti!”.