29 octombrie 2007

Team-building

Publicat în Life de Romeo Chiriac

Ultima “moda” la anumiti colegi, foarte putini din fericire, e sa-si “traga” un aer afectat, superior, rece, ori cat mai doct (aici tare rau se mai chinuie!)… care considera ca i-ar face mai interesanti. Ba, de multe ori, se intampla ca, “din neatentie”, sa nu salute, ori sa nu raspunda la salut. Dupa cum ar spune pasionatii de trasee pe munte, acolo unde salutul este ceva elementar, “cararea s-ar rupe” cu astfel de oameni.

Toate bune… insa, poate ca si din cauza asta, la serviciu, uneori, apar mici “scurtcircuite” de comunicare. Si asa apare necesitatea team-buldingul-ului… unde, ba reusesti sa faci prezentari cu colegi de la alte departamente care sunt angajati de cativa ani, ba chiar sa obtii salutul mult asteptat .

Acum am fost la Bran… La inceput, in incercarea de a gasi locul unde sa mancam am crezut ca suntem atrasi in vreo capcana gen Tepes … stancile sa le mai impingem pentru construirea cetatii ne mai trebuiau, iar urletele, care initial am crezut ca sunt de la colegii din fata noastra , erau de la un biet cerb (vezi foto). Lasand “rautacismele”, intalnirea a avut o cu totul alta fata, mult mai placuta, constructiva, comparativ cu precedentele… cand o data am fost carati noaptea, pe furtuna, prin padure, cate 15-20, intr-o camioneta care statea gata-gata sa se dezmembreze si sa se rastoarne… sau unde singura varianta ca sa creezi o punte de comunicare era sa devii discipol al lui Bachus. Ba imi amintesc de o intamplare, cand, pe o vreme cainoasa, tare mult a trebuit sa insistam sa fie gazduiti si un grup de studenti prinsi de furtuna… ori asta e o alta regula elementara a muntelui ca orice cabana, chiar daca este plina sau inchiriata, sa deschida portile celor prinsi de stihii.

Acum, revin, la Bran in afara catorva tocuri cam nepotrivite pentru acel loc, a unor valize care parca au fost luate de pe banda de bagaje de la aeroport , organizarea a fost OK… Ba, mai mult, nu ne-a afectat nici activitatea profesionala (sa fim putin lipsiti de modestie!)… reusind sa dam prin telefon primii stirea cu numirea lui Lacatus.