25 aprilie 2007
Raluca Stroescu, un simbol tragic si un caz national
Publicat în Social de Indira Crasnea
Raluca Stroescu a fost o tanara femeie de cariera, desteapta si atragatoare, care n-a murit din dragoste de viata, ci de prea multa munca.
Nu era nici fufa, nici obiect insufletit de decor prin localurile de fite si nici nu ii facea traiul dulce vreun sot, prieten, iubit cu felurite potente.
Era o singuratica care stia doar sa munceasca. Poate era felul ei de a-si cauta fericirea. Cu un pret pe care niciun om nu ar trebui sa-l plateasca.
Unii vor zice ca sarise de pe sina si ca era o alta maniaca a muncii. Colegii o plang si sefii i se ascund dupa cuvinte. In urma ei, raman tot felul de intrebari, care ii privesc si pe sefi si pe colegi. Si locul unde lucra.
Raluca Stroescu nu este nici presedintele suspendat, nici parlamentul nauc.
Este un simbol tragic si un caz national. Fara vorbe mari.
Articole similare:
28 Comentarii
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare ale acestui blog!!!
Fara indoiala, pentru familia si apropiatii d-nei Stroescu, moartea acesteia este o tragedie.
Comentariul meu nu se vrea blasfemator la adresa acestei legitime dureri omenesti.
Sa incercam insa sa tragem si ceva invatatura de aici. Iata ca, in fine, avem si noi falitii nostri, pardon, workaholicii nostri.
O stire despre un japonez care a murit de epuizare la munca nu ar fi prezentat interes, ar fi fost ca stirea cu cainela care a muscat un om.
In contrast, stirea despre romanul cazut la pe frontul de lupta al slujbei aduce mult cu stirea despre omul care a muscat un caine, asa ca, dincolo de tragedia personala, ea e demna de interes si buna de trecut in pomelnicul faptelor de exceptie ale natiei.
da, trebuie sa tragem invataminte. tragedia ralucai ar fi putut fi evitata.
Exact asta am si facut, am incercat sa trag cateva invataminte cu privire la legendara pofta de munca a poporului nostru, fie si pornind de la o tragedie individuala.
Raluca Stroescu, un simbol tragic si un caz national…
Raluca Stroescu a fost o tanara femeie de cariera, desteapta si atragatoare, care n-a murit din dragoste de viata, ci de prea multa munca….
Scurta analiza :
§ 1 Surplus evident
§ 2 Nu are nici o legatura cu subiectul, ce legatura au fufele care nu cred sa moara vreodata de la stat degeaba, iar un sot, iubit poate nu ar fi lasat-o sa urmeze drumul asta chiar si avînd feluritele potente. O îmbratisare dragastoasa zic eu ca face bine.
§ 3 E trist daca stia doar sa munceasca. Ba da asta e “premiul” pentru viata fiecaruia : o moarte, scurta sau lunga.
§ 4 Daca ea întelegea viata doar ca munca nu vad unde e tragismul.
E surprinzator ca se întîmpla în România, poate se schimba ceva, economic vorbind.
sa luam soarta ralucai stroescu ca un fapt de viata. atit.
cit despre analiza de text, nu pot zice decit ca respect opiniile care sunt in raspar cu ale mele .
e un caz. nu ar fi partea trista. triste sunt multe,oricand. adevaratul “trist” vine cand iti aduci aminte ca era un om ca oricare altul si ca asta se poate intampla oricui dintre NOI
intelept punct pe i.
O floare pentru Raluca
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
Trimite asta mai departe. Noua ne pasa
Pentru cei care nu stiu inca: sediul firmei E&Y se afla in la adresa
Forum 2000 Building, nr. 75
Strada Dr. N. Staicovici , Sector 5
Tel.: (40) 21 402 4000
Fax: (40) 21 410 4965
Cladirea se afla langa Casa Poporului, Statia de metrou Eroilor si apoi pe strada Doctor Staicovici in jos,(langa Arenele BNR) sau linia de autobuze 385.
Tot in acea cladire se mai gasesc firmele BANCA DI ROMA, RCS &RDS asta pentru identificare rapida!
MT,
o intrebare: cit traia, colegii ei ce au facut pentru raluca?
Da. O floare la E&Y este importanta. Indiferent cum ar fi etichetata …
Sa se verifice laptopul ca sa se vada cat a muncit.
Ca minim de informatii, documentele prezinta data si ora la care s-a salvat ultima data. Firma sa puna aceste informatii la dispozitia inspectoratului teritorial de munca, Iar daca aceste informatii au disparut, atunci firma are o mare problema
E&Y probabil are mai multe mari probleme…
Sa mori tu ca are o mare problema. Habar n’ai pe ce planeta te afli. Inspectoratul teritorial de munca ce o sa faca dupa mintea ta? O sa numere biti stransi in ultima luna si o sa ii imparta la 22 de zile lucratoare sau o sa numere fisierele word? Daca are si excel s-a complicat treaba …
N-am nimic cu Raluca. D-zeu sa o ierte! Dar cand apare cate unu care care o ia pe tzantzos pe aratura …
Stimate Costel,
mai clar … si daca se poate si un limbaj civilizat (niciodata nu-i prea tirziu de invatat)
“sa mori tu..habar n-ai ..tantos pe aratura…”. Chiar asa?
Din acest mesaj se poate deduce ca si dumneata te afli sub efectul muncii epuizante. Ca esti furios.
Si ca sa-ti raspund in limbajul pe care l-ai folosit -strain acestui blog – monser, la ce-ti foloseste sa te dai rotund si cu tepi ?
De acord ca nu vor sa faca nimic important…nici nu au realizat ceva cu amenda aceea.
Dar daca ar face cate un control pentru fiecare angajat, o amenda pentru fiecare angajat care a stat peste program..in litera legii fiecare angajat neplatit = o incalcare a legii si un caz diferit…s-ar schimba povestea …..
cat despre dovada ..exista niste metode…toate companiile multi folosesc ERP-uri. acestea inregistreaza absolut tot. exista rapoarte date la mangeri inclusiv cu traficul internet/intranet, fisiere in lucru etc. Deci cine vrea cu adevarat poate gasi dovezile numai din inregistrarile de accesare a fisierelor care au bineinteles atasate utilizatorul.
Niraco,
daca vor cu adevarat… o remarca buna.
din nefericire aici e vorba de mari probleme de sistem si poate de mentalitati. cazul “raluca” le-a scos la iveala in toata uritenia lor
Stimate angajat
Te simti umilit, strivit de conducerea firmei in care lucrezi. Asta e! Ai nevoie de banii aia pe care cu greu ti-i da la sfarsitul lunii. N-ai ce face. Ca sa iti cauti un alt loc de munca iti trebuie timp, deci bani si nu esti sigur ca vei gasi justitie acolo unde o cauti.
Nu mai tipa in van! Fa ceva!
Firmele nu pierd niciodata procesele pe care le au cu proprii angajati. Multinationalele au armate de avocati care-si vand imediat sufletul daca pentru a gasi un “viciu de procedura” care ar salva firma de la un prejudiciu financiar sau de imagine sunt platiti regeste.
NU EXISTA INDICII…
NU SE POATE DOVEDI CA…
COMPANIA NU-SI POATE ASUMA RASPUNDEREA PENTRU…
NU ESTE IN POLITICA FIRMEI SA …
Sunt cuvinte pe care le vei auzi daca ajungi totusi in proces cu EI.
Cauza se numeste CONSUMISM. Cu totii subscriem. Chiar si tu atunci cand te aflii sub cupola unui hypermarket. Da, tu esti vinovat de ceea ce se intampla. Dar nu numai tu. Nu poti castiga razboiul dar poti fi mujahedin.
Cum?
FACAND BOROBOATE CARE NU SE POT DOVEDI!
Adica:
1. Vezi un fax care tocmai soseste, contine date importante. Da-i foc.
2. Laptop-ul sefului care nu este in birou se strica (hardisk-ul) daca este lasat sa cada de la cel putin 50cm pe o suprafata dura. Atentie! Nu pe mocheta!
3. Cablurile telefonice si de retea se pot rupe acolo unde sunt mai uzate. E natural. Dar se pot rupe atunci cand este mai mare nevoie de ele.
4. Sigiliile de la aparatura electronica pot fi violate. Se obtine astfel pierderea garantiei.
5. Monitoarele de calculator vechi si proaste care ne strica ochii, se pot strica ele ireversibil atunci cand se forteaza o rezolutie a imaginii pe care nu o poate suporta. Nu cere monitor nou. Vei fi etichetat drept pretentios. Strica-l pe cel vechi.
6. Imprimantele jet si laser se pot deregla sau defecta, atunci cand este cea mai mare nevoie de ele, daca in mecanica lor cade o agrafa de birou care se gaseste la indemana oricui.
7. Date importante si confidentiale pot ajunge, ca din intamplare, in posesia firmelor concurente.
8. Mai gandeste si tu!
Lupta in felul tau, cu ce ai la dispozitie. Patronul va sesiza aceste “coincidente nefericite”, va face spume la inceput dar pentru ca nu exista dovezi va renunta la razboiul inutil si poate va proceda la plata orelor suplimentare.
Succes!
Ernest cel tinar,
pina si rebelii incurabili din IRA, ETA si altele s-au facut baieti cuminti …
te poti razboi si altfel
Dupa 90 am plecat, ca multi altii din generatia 25-35 si am muncit doi ani (legal, subliniez) in Franta. M-am intors cu alta abordare fata de munca. Ma uitam in jur si mi se parea ca cei din generatia mea sufera de aceeasi boala incurabila: noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc. Mi se parea ca merita sa-ti pierzi mai mult timp cu jobul, mai ales daca n-o faci numai pt bani. E foarte adevarat, cred ca mai putin de o treime dintre noi facem ceea ce ne place, ca profesie. Cu timpul mi-am dat seama ca nu detinem tainele stiintei de a munci. Ineficienti, dezorganizati, in salturi, asta caracterizeaza munca in Ro. Am mai aflat ca munca in marile corporatii poate fi un experiment util, care nu trebuie sa dureze prea mult. Prin natura meseriei am fost si sunt aproape zilnic in contact cu corporatisti, si mai mari, si mai mici. La nivel de discurs toti par loviti de acelasi sablonardism, noua limba de lemn care le atrofiaza simturile si judecata. Ei n-au nicio vina, corporatia este un sistem care iti promite o bunastare imediata (banii) daca muncesti pe branci si esti ascultator, comunismul iti promitea o bunastare viitoare, dificil de palpat. Sistemul de ierarhizare piramidal, procedurile, sloganurile, angajamentele, sedintele corporatiste, toate seamana cu comunismul. Dusmanul de clasa nu mai este capitalismul, ci concurenta. Si fereasca Dumnezeu sa dezvalui ceva, cuiva de la concurenta, e sinonim cu inalta tradare a inaltelor idealuri de profit ale companiei in care lucrezi ! Pot sa va spun ca am vazut personal clauze contractuale prin care se interzicea sa ai orice fel de relatii (nici matrimoniale, nici concubinaj, nimic) cu persoane de la concurenta. Stiu persoane silite sa-si schimbe locul de munca din cauza asta. Corporatia are partile ei bune – big is powerfull – dar nimeni nu te impiedica sa-ti cauti ceva mai micut si mai dragut – small is beautiful – si la fel de capitalist, doar ceva mai relaxat, poate cu ceva mai putini bani. Corporatia aduce cu comunismul, dar si atunci au existat rezistenti, oameni care faceau ce-i taia capul, in ciuda sistemului.
Corporatia nu este pt artisti, boemi, oameni cu exces de personalitate, rebeli sau genii de conjunctura. In corporatie fac cariera oameni care vor sa-si depaseasca propria mediocritate (unii reusesc, bravo lor!), oameni cu tentatia obedientei, care nu exceleaza la capitolele imaginatie si talent (in raport cu jobul pe care-l fac), care vor sa mearga pe drumuri batatorite, cu rezultate previzibile. Stiu ca unii se vor simti jigniti dar dati-mi voie sa cred ca ei sunt exceptiile. Eu vorbesc despre masa critica a corporatistilor, de la top management in jos. Acolo sus, situatia sta diferit.
Poate ca avatarurile tanarului corporatist n-ar mai fi asa de mari daca ar sti sa zica NU fara teama ca va fi concediat si ca-si va incetini o cariera care-i va aduce bmw, casa si recunoastere sociala in mediul oricum artificial si ipocrit in care se invarte. Poate tanarul corporatist ar trebui sa invete ca bunastarea si faima se construiesc in generatii si nu “now or never”. Si ca, daca iti faci o casa din prefabricate, mai ieftina, poti trai confortabil si bine-merci acolo cu familia ta fara sa te indatorezi la banca pentru o vila din caramida. Iar nepotii sa munceasca si duca mai departe ceea ce ai inceput. Voiam doar sa spun ca acum se trage tare ca si cum ar fi sfarsitul lumii si unica oportunitate de a-ti face un standard de viata respectabil.
Corporatistul roman mi se pare un concurent la un maraton de dans, care se epuizeaza de dragul premiului, al publicului si al vreunui regizor care sa-l remarce. Ar trebui sa revedeti/sa revedem neaparat “Si caii se impusca, nu-i asa?” , un film bestial despre mirajul visului american.
Kripo, bine ai venit pe blogul Mediafax.
Mi-a placut partea cu categoriile care ar muri de inima rea daca ar lucra intr-o corporatie.
Stimata indira,
Pana acum n-ai spus nimic. Nici mie (de ce nu e o ineptie ce a zis Tudor) si nici lui Ernest (“te poti razboi si altfel”). Ridica valul si hai sa ne lamuresti misterul.
Ai cuvantul ca pari erudita.
Am raspuns in felul meu.
Ridicatul valului…misterul nu sta in eruditia mea.
Numai bine.
Sa vedem, ne aflam in plin razboi anti-corporatist si nu ne dam seama sau totul e o plasmuire conspirationista? Nici una, nici alta, avem de-a face cu ceva vechi de cand lumea, Occidentul ii zice mobbing: ejectarea unor tipi deveniti incomozi. Daca nu vrei sa fii incomod, nu refuzi nimic, niciodata, in niciun fel, cand esti la munca. Si atunci poti sa mori. Chiar asa. Deci:
Mobbingul este un tip periculos de hartuire socio-profesionala in organizatiile de tip birocratic. Apare in corporatiile mijlocii si mari, in administratia publica, in sistemele educationale si cele de sanatate, in companiile care au comunicarea ca obiect de activitate. Mobbingul are ca scop acoperirea mediocritatii profesionale si eliminarea concurentilor prin fortarea plecarii acestora (demisie/demitere), marginalizarea sau mentinerea lor low-profile. Din aceasta cauza unele victime ale mobbingului renunta deseori la un job foarte bine platit.
Mobbing este o crima perfecta care vizeaza persoanele inteligente, oneste, nemultumite de starea lucrurilor din organizatie, cu un puternic simt al dreptatii si al valorilor. Victime sunt persoanele care provoaca invidie si care au devenit incomode pentru organizatie.
Mobbingul este ascendent (impotriva sefului, mai rar intalnit), descendent (de la sef catre angajat) sau colectiv (sef si/sau colegi impotriva victimei).
Cauzele declansarii mobbingului pot fi : banii, neregulile din companie (sesizate de victima), dorinta victimei ca munca sa-i fie apreciata la justa valoare.
Simptomele mobingului apar in urmatoarele situatii:
• Seful evita sa va intalneasca sau sa va vorbeasca. Prefera comunicarea indirecta, prin subalterni sau abuzeaza de procedurile interne prin mail.
• Colegii si seful va ignora, uita deseori sa raspunda solicitarilor voastre, uita sa va anunte lucruri importante din viata firmei
• Vi “se taie macaroana” cand incercati sa luati cuvantul sau sa intrati intr-o dezbatere
• Vi se distorsioneaza sau vi se interpreteaza defavorabil orice opinie
• Colegilor li se sugereaza sa va evite si sa nu va mai ceara sfaturile
• Se vehiculeaza zvonuri neplacute despre voi
• Munca va este controlata in mod tendentios
• Vi se discrediteaza sau minimalizeaza munca
• Vi se exagereaza eventualele greseli si sunteti criticati orice ati face
• Nu sunteti lasati sa indepliniti anumite sarcini sau sa aveti initiative apoi vi se reproseaza lipsa de activitate
• Vi se incredinteaza mereu activitati care sunt mult sub aptitudinile voastre profesionale
• Sunteti amenintati permanent cu demiterea, penalizarea, intocmirea de referate si alte mecanisme punitive
O dovada evidenta a mobbingului este ca, atunci cand cereti ca fiecare sarcina sau ordin sa fie trimise in scris, veti primi raspuns foarte rar. Hartuitorii nu vor ca sa aveti dovezi impotriva lor.
Nu este o gluma. Mobbingul provoaca, in timp: anxietate, depresie, insomnie, atacuri de panica, ulcer, iritatii ale pielii, tumori maligne.
multumesc. am citit cu atentie si am invatat ceva,
Am trecut prin asa ceva si pot spune ca exista si ca reactiile sunt exact cele enuntate de tine. In cazul meu anxietate si stress, imi imaginez ca in cazul altora si alte simptome. In timp cine stie unde duc toate astea.
Este un fenomen existent in corporatii, cu putin timp inainte sa ma angajez in una am vazut un documentar care prezenta originea si evolutia corporatiei in USA, interesant de vazut si de inteles.
Vreau doar sa mai adaug: la nivel de coporatii mobbingul este recunoscut tardiv, cand nu se mai poate face nimic, iar persoana indezirabila a disparut deja, deci nu mai e nevoie de “serviciile” ei. Cred ca mobbingul e un fel de a fi al anumitor corporatii.
Hm, cred ca am sesizat usoara ironie dar nu ma supar, numai fraierii se supara. Back to work!
nu era nici cea mai mica urma de ironie. nu sunt atotstiutoare. deci, imi pare bine cind pot sa invat ceva de la cei mai stiutori decit mine.
Pt Ernest cel tanar
Sunt absolut de acord cu gasirea avocatilor care isi vand sufletul pt nimic. Am lucrat in una din “principalele” companii de avocatura din Romania si pot spune ca este un mediu de lucru ingrozitor, tensionat, in care nu poti progresa, in care simti ca ai involuat prin simplul fapt ca ai ajuns acolo, pt ca esti mort daca nu satisfaci 100% cerintele lor absurde si penibile. Am plecat de la ei si au curs problemele permanent, de parca s-ar invarti lumea in jurul lor si toata lumea ar trebui sa le ceara permisiunea pt a exista. E suficient sa fi putin diferit sa iti para rau ca ai patruns intr-un astfel de mediu obsedat de putere, bani, relatii si nimic altceva. Daca ar fi dupa mine, lumea asta ar trebui complet schimbata.
Ii consider un fel de neo-comunisti, ascunsi dupa aparente, carora nu le pasa de angajati (cel putin de para-legal) si habar nu au ce inseamna evolutie profesionala.
Cel mai bun exemplu de narcisism patologic e in astfel de companii si mai sunt de acord si cu viziunea asupra asa-zisilor corporatisti al caror ideal este capacitatea de a te adapta mediocritatii turmei. Sunt convinsa insa ca nici macar nu e o problema romanmeasca, e o problema generalizata a corporatiilor, a banilor, a puterii, a prostului gust.