15 ianuarie 2009

Unde şi ce păr mai mâncăm?

Publicat în Social de Ionel Dragusin

Afară-i frig, iar în stomac bate vântul aşa că plec la masă. De la Universitate, o iau în jos, spre Piaţa Unirii. Trec de Sfântu Gheorghe şi fac prima la dreapta, pe linia lu’ 21, iar după câţiva metri este Art Cafe. Trec de uşa cu geam termpoan şi în faţa ochilor mi se arată, în toată splendoarea ei, o bodegă. Dacă tot am intrat… Mă aşez frumos la coadă, deci nu ducea lipsă de clienţi, şi îmi aleg o ciorbă şi un şniţel cu piure de cartofi.

Bag juma’ de ciorbă când, brusc, liniştea e perturbată de un scaun trântit. Un cetăţean se duce glonţ la tejghea. După un schimb de cuvinte pe un ton foarte jos, în care nu am desluşit ce se vorbea, se aude vocea revoltată:

Cetăţeanu’ (nemulţumit, probabil, de rezultatul discuţiilor între patru ochi): Şefu’ magazinului e aici?”

Vânzătoarea (răspunde, la fel de revoltată): Dar ce importanţă are dacă e şefu’ de magazin aici? Poate că e de la tine.

Cetăţeanu’: Doamnă, dar eu nu am părul blond şi nici atât de lung.

Vânzătoarea: Poate că l-ai adus de afară.

Cetăţeanu’: Cum să-mi pun eu doamnă păr în mâncare?

Vănzătoarea: E dragă, se mai întâmplă. Poate că e de la noi, dar se mai întâmplă. Îţi dăm altceva de mâncare în loc.

Intervine brusc şefu de unitate: Ce s-a întâmplat dragă, de ce ţipaţi?

Vânzătoarea: Păi uite dragă, zice că a găsit păr în mâncare.

Şefu’ de unitate: Adevărul e dragă că şi tu umbli cu părul ăla desfăcut…

Vânzătoarea e uluită, dar revine rapid pe poziţie: I-am zis că-i dăm altceva în loc.

Şefu’ de unitate: Păi dă-i.

Vânzătoarea: Nu vrea, cere banii înapoi.

Şefu de magazin: Eeeee, asta-i chiar culmea, nu se poate să-i dăm banii înapoi.

Cetăţeanu’, vânzătoarea şi şefu’ de magazine tac, semn că totul s-a încheiat fără victime.

Resemnat sau învins, cetăţeanu’ părăseşte bodega.

Vânzătoarea se duce la masă, vede că tava e goală şi ţipă iar, semn că războiul reîncepe: Uite nenorocitu’, a început să ţipe după ce a mâncat tot.

Fiecare dumicat din cealaltă jumătate de ciorbă, piept şi piure a reprezentat o continuă urmărire.

A firului de păr.