7 mai 2007
Scena mascarita
Publicat în Sport de Romeo Chiriac
In ultima vreme asistam la tot felul de initiative de a aduce la teatru pensionari, copii defavorizati, puscariasi, iar, mai nou, fotbalisti. Drept urmare si jucatorii stelisti au fost invitati la o piesa a Teatrului de Comedie, totul decurgand normal prin faptul ca sufleorul a scapat fara ruptura de tibie, iar jucatorii nu si-au taiat venele in geamurile de la vestiare (ca la Bistrita).
Insa, nu mi s-a parut deloc in regula initiativa directorului teatrului George Mihaita de a-i urca pe fotbalisti pe scena la finalul spectacolui. In contextul in care de-a lungul timpului la Comedie au fost aplaudati Radu Beligan, Stefan Ciubotarasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Amza Pellea, Stefan Tapalaga, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu Botez sau Iurie Darie, aceasta initiativa pare aproape ca o mascarire a scenei.
Argumentul acestei initiative cum ca Mihaita ar fi fan al echipei “ros-albastre” este cel putin ridicol, in primul rand deoarece multi dintre spectatorii platitori de bilet care au asistat la piesa poate nu au vrut sa vada niste “crampoane” pe scena, apoi el este doar director si nu patron al acelei institutii. Nu m-ar mira daca in curand i-ar chema pe scena si pe Tweety sau Gogoasa, sau sa regizeze in direct vreo lupta intre galerii ca in Anglia sau, cel mai recent, in Ucraina.
Mai ales ca, in cazul in care ar fi fost chestionati, cred ca fotbalistii ar fi ales sa mearga la vreun “spectacol” cu manele sau vreo lupta de K1, nu la o piesa de teatru. Poate Teatrul de Comedie este in criza de imagine, insa nu cred ca vom vedea vreodata sa fie aplaudat la mijlocul terenului, spre exemplu pe Marcel Iures, dupa vreun meci sub Pietricica.
Articole similare:
4 Comentarii
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare ale acestui blog!!!
Atat sportul cat si teatrul rebuie revitalizate cumva. Unde sunt spectatorii de odinioara de al fotbal ? Unde sunt spectatorii de odinioara din teatru ? Afirm sincer: am vazut o singura piesa de teatru in ultimii 20 de ani si o consider acceptabila la pretul de 1 euro pe care l-am platit. Am vazut, cred, 3 meciuri de fotbal pe teren in ultimii 6 ani (si sute de meciuri in copilarie-adolescenta). In aceste conditii pun intrebarea unuia care lucreaza intr-o agentie de stiri: ce solutii exista pentru ca sportul si teatrul sa aibe spectatori in tribuna si nu in fata TV-ului, pentru ca la Real Madrid nu vin numai Tweety ? Critica la adresa directorului teatrului cred ca nu se cuvine, pentru ca in ziua de azi orice idee de a aduce pe cine pe scena sau in sala este binevenita. Acum 25 de ani erau 9 sali de cinema in orasul meu. Acum ? Stupefactie: daca vin 5 spectatori ruleaza filmul. Spectacolul, chiar de buna calitate (teatru, film, sport) nu mai aduce aproape pe nimeni, daca preturile depasesc cativa euro. Ne-am mutat in fata TV-ului, dar vom pleca si de acolo, ceea ce va duce incet-incet la disparitia spectacolului.
Nu am nimic impotriva aducerii in sala de teatru a fotbalistilor, pensionarilor sau puscariasilor, insa nu cred ca e in regula ca acestia sa fie urcati pe scena. Nu cred ca spectatorii nu mai vin la teatru sau la meci din cauza preturilor ridicate ale biletelor iar faptul ca am putea sa ne indepartam de TV nu mi s-ar parea un lucru asa grav. Spectacolul nu cred ca o sa dispara prea curand, insa, din pacate, e sufocat in ultima vreme de kitsch.
ce este kitsch pentru dvs poate nu este pentru mine sau invers. Sa retinem ca acum 50 de ani nu existau filme xxx, sa ne gandim cat de greu inainteaza prostitutia la noi, in timp ce altii castiga bani pentru bugetul de stat (ca exemplu Olanda, unde este chiar un cartier pentru placeri si pentru ca suntem la sport, noi nu i-am batut niciodata la fotbal, ei au reusit de cateva ori).
Nu stiu de ce acei fotbalisti au ajuns pe scena, ce a vrut directorul sa demonstreze, sau doar sa-i atraga intr-un fel. Dar orice lucru facut pentru “imprietenirea” omului cu teatrul eu zic ca este binevenita. Daca eu vad pe scena pe cineva care nu-mi place, probabil nu mai intru catva timp in acea sala si directorul va fi intr-un fel afectat (chiar daca nu-si pierde scaunul imediat, sau nu se vand cateva bilete). Cu puscariasii, eu am destule rezerve, dar cum se poarta si pe la altii, trebuie sa “inghit”.
Poate ca nu pretul indeparteaza romanul de salile de teatru-film ci oferta gratuita pe TV (in primul rand), lipsa de timp, organizarea deficitara (uneori este dificil sa-ti procuri biletul si o lipsa de educatie spre spectacol atunci cand trebuie facuta (in scoala). Si de la ultimul punct intreb: de ce copiii strazii prefera sa stea acolo si nu in institutiile de reintegrare in civilizatie, ca sa zic asa ? Profesionistii nostri in educatie sunt putini, iar cei care indeparteaza tanarul de un spectacol cililizat sunt multi.
Poate nu va dispare spectacolul atat de repede, dar nici subventionarea anumitor spectacole nu mi se pare normala. In occident sunt trupe sau mimi pe strada si aceia sunt platiti de cei care ii apreciaza, nu cred ca se cauta tot felul de solutii de a subventiona fotbalul sau baschetul sau hocheiul, in care tribunele sunt goale sau pline 50 % cu vagabonzi (de gen Tweety)
Cred ca momentul aplauzelor de dupa spectacol este destinat exclusiv numai actorilor si celor care au contribuit la realizarea spectacolului. De aceea, nu vad rostul urcarii pe scena a unor fotbalisti imediat dupa o reprezentatie, mi se pare ca le-au furat aplauzele actorilor si au intinat memoria “monstrilor sacri” care au jucat de-a lungul timpului acolo. A, e in regula sa stea in sala in timpul unui spectacol, dar atat. Pot urca si pe scena, dar nu dupa o reprezentatie cu spectatori care au platit bilete pentru a vedea pe actori.