Una dintre cărţile preferate ale fostului preşedinte Barack Obama

Inclus în topul New York Times al celor mai bune 10 cărţi ale anului trecut, Intimităţi, cel de-al patrulea roman al scriitoarei americane Katie Kitamura, a atras atenţia celor mai importante publicaţii din Statele Unite şi a primit aprecieri din partea unor cititori „de calibru greu”. Oprah Winfrey recomanda cu căldură ultimul roman al scriitoarei cu origini japoneze, iar fostul preşedinte american Barack Obama îl includea în lista celor mai bune cărţi citite anul trecut. Nominalizat la National Book Award şi premiul Joyce Carol Oates, Intimităţi este o meditaţie asupra modului în care limbajul poate structura sau destructura existenţe, o reflecţie subtilă asupra complicităţii şi neutralităţii în lumea actuală. Folosind o formulă narativă modernă, Katie Kitamura filtrează toate evenimentele cărţii prin conştiinţa naratoarei, creând un tip aparte de intimitate între cititori şi protagonista cărţii. Tânăra femeie al cărei nume nu este precizat se mută de la New York la Haga, pentru o slujbă provizorie de un an, ca translator la Curte, o instituţie similară prin atribuţii Curţii Penale Internaţionale.

Naratoarea cărţii ajunge la Haga după ce tatăl ei se stinge, după o boală îndelungată, iar mama ei se retrage la Singapore. New York-ul nu a reprezentat pentru ea „acasă”, pentru că nu este oraşul natal, ci un loc unde familia a fost adusă prin circumstanţele vieţii. Tânăra femeie aparţine lumii întregi şi niciunui loc, în mod special. Poliglotă şi locuind pe diferite continente, naratoarea trăieşte un sentiment profund de dezrădăcinare, iar slujba de translator pe care şi-o găseşte la Haga nu e în măsură să o ajute în definirea identităţii proprii. Ca translator la Curte, femeia are sarcina „să micşoreze pe cât posibil spaţiul dintre limbi”. La tribunalul internaţional unde lucrează trebuie să traducă cuvintele spuse de persoane care se fac vinovate de crime la adresa umanităţii şi alte atrocităţi. Ca interpret, tânăra are un rol neutru, cel puţin în aparenţă. Nu se implică în proces, nu cere informaţii şi nu poate exprima o opinie. Este doar o unealtă impersonală în maşinăria birocratică a Curţii, care are rolul de a se asigura „că nu există cale de scăpare între limbi”. Ca translator, ea redă cât mai fidel poveştile altor vieţi, însă îi este foarte greu să-şi nareze în mod coerent propria poveste de viaţă. Dincolo de zona profesională unde tânăra excelează, se află un spaţiu dezorganizat, unde totul pluteşte în derivă. Ca într-un puzzle care aşteaptă să fie format, în viaţa femeii există o relaţie complicată de dragoste cu un olandez, Adriaan şi posibilitatea ca, în sfârşit, să poată numi un oraş „acasă”. Însă, pentru a ajunge în acest punct este necesară o revoluţie interioară. „Încercam de atâta vreme să aşez lucrurile la locurile lor, să trasez o linie de la un lucru la altul”, mărturiseşte eroina cărţii. Iar în acest proces, limbajul pare să aibă un rol esenţial.

Comunicat de presă furnizat şi asumat de Fabrica de PR

Citeşte comunicatul în întregime la adresa http://www.comunicate.mediafax.biz/Pages/Public/Comunicate.aspx?comunicatId=15800