Academicianul Florin Constantiniu a murit la vârsta de 79 de ani

"Este pentru cultura română o pierdere uriaşă. Florin Constantiniu era cel mai important istoric al acestui moment în România, un om de o frumoasă şi amplă cultură, cu un caracter intransigent, care-şi spunea opiniile cu curaj. Rămâne un model al istoricului, rămâne un model al intelectualului român. Din păcate, oameni precum Florin Constantiniu îi poţi număra pe degete", a spus Răzvan Theodorescu.

Florin Constantiniu s-a născut pe 8 aprilie 1933, la Bucureşti. Din 1999 a fost membru corespondent al Academiei Române, iar în anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Şi-a făcut studiile secundare la Colegiul "Sf. Sava" din Bucureşti, după care a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat: "Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea". Din 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie "N. Iorga" din Bucureşti, iar în 1977, 1983 şi 1987 a realizat cercetări în Franţa şi SUA.

Este autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi în străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României: "Un proiect românesc de coaliţie antiotomană din ultimul sfert al sec. XVI" (1963); "Relaţiile agrare din Ţara Românească în sec. XVIII" (1972), lucrare distinsă cu Premiul "N. Bălcescu" al Academiei Române; "Premisele apariţiei statelor feudale româneşti" (1974); "De la Mihai Viteazul la fanarioţi. Observaţii asupra politicii externe româneşti" (1975); "Geneza feudalismului românesc" (1978); "Sensibilităţi şi mentalităţi în societatea românească a sec. XVII" (1980); "Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944" (1982); "Iobăgia în istoriografia română" (1983); "Constantin Mavrocordat" (1985); "Relaţiile agrare în timpul lui Constantin Brâncoveanu" (1988); "Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov" (1991); "Când începe epoca fanariotă?" (1992); "Dictatul de la Moscova (26-28 iunie 1940) şi relaţiile sovieto-germane" (1993); "Trecerea Nistrului. 1941. O decizie controversată" (1995, în colab.); "România în război. 1941-1945" (1995, în colab.); "O istorie sinceră a poporului român" (1997, 1999, 2001), "Doi ori doi fac şaisprezece. A început războiul rece în România?" (1997); "De la războiul fierbinte la războiul rece" (1999); "P.C.R., Pătrăşcanu şi Transilvania" (1945-1946) (2001); "1941. Hitler, Stalin şi România" (2002).

Florin Constantiniu a colaborat şi la volumele: "Documente privind relaţiile agrare din veacul al XVIII-lea" (2 vol., 1961, 1966); "Istoria României, vol. III" (1964); "Istoria lumii în date" (1969); "Istoria României în date" (1971); "Istoria poporului român" (1971); "Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar" (1968); "România în anii celui de-al doilea război mondial" (3 vol., 1989); "Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane" (1993); "Misiunile lui A. I. Vîşinski în România" (1997).

Florin Constantiniu a fost distins cu Ordinul naţional "Pentru Merit" în grad de cavaler, în anul 2000.