Arta năpădeşte Teatrul Odeon | Raluca Băraru: Plimbarea în realitatea virtuala a imaginaţiei unui artist, navigare printr-un labirint subacvatic

- Cum s-a articulat pentru tine întâlnirea dintre tehnologie şi artă pentru proiectul de sâmbătă de la Odeon?

Totul a început cu propunerea One Night Gallery într-o seară fatidică de martie. Le urmăream deja demersurile iar „wow-efectul" lor mă intrigase de la începutul anului. Cu toate că ideea unui mediu complet nou şi necunoscut m-a intimidat iniţial, am decis să risc ieşirea din zona de confort a creaţiei în tehnici mai tradiţionale. Pot spune acum că a fost o alegere extrem de inspirată.

- Ce se schimbă în interacţiunea artist-public atunci când ajungem sa fim conectaţi de arta prin intermediul tehnologiei?

În cazul realităţii virtuale publicul are posibilitatea să intre mai adânc în lumea construită de artist. Şi nu mă refer doar la schimbarea unghiului vizual. Mă refer la felul în care poate simţi spaţiul lumii acestuia, anxietăţile din aglomerarea de ficţiuni sau eliberarea ieşirii dintr-un labirint, pentru că plimbarea în realitatea virtuala a imaginaţiei unui artist poate deveni o expresie extrem de fidelă a intenţiilor acestuia. Mult mai fidelă, consider eu, decât orice alt mediu tehnic am experimentat până acum.

Personal am început cu o educaţie clasică aşa că am trecut prin desen în cărbune, gravură şi pictură, evoluând în pas cu tehnologia. În urmă cu 16 ani am optat pentru graphic design, apoi art direction. De câţiva ani însă am început să mă dedic exclusiv ilustraţiei. Ceea ce în principiu este o întoarcere la „vechile metehne" doar că în spaţiul digital. Toate tehnicile pe care le-am experimentat în timp au părţile lor mai uşoare sau mai grele aşa că eu le consider doar haine temporare. Prin urmare nu mă identific cu vreuna din ele ci rămân una cu lumea mea imaginară. Sâmbătă, la Odeon, îmi voi „dansa" fantasmele în realitatea virtuală. Peste 10 ani, cine ştie, poate într-un teseract.

- Ce ar trebui să ştie un spectator care nu este obişnuit cu acest tip de demers pentru a se putea bucura şi dincolo de ineditul experienţei?

Să fie pregătit pentru o experienţă imersivă pentru care să-şi despletească iţele minţii, altfel se pot încâlci prea tare.

- Care sunt reperele pe care crezi că le modifică (sau le accentuează) pentru cei obişnuiţi cu arta acest tip de abordare?

Reperele sunt aceleaşi. Importanţa plinului şi golului, calitatea liniei şi forţa formei sunt în continuare aspecte extrem de importante pentru că ele sunt definite de tipul nostru, fizic, de percepţie vizuală.

- Cu ce ai asemăna experienţa pe care te aştepţi să o ofere evenimentul de sâmbătă şi de ce?

Cu navigarea printr-un labirint subacvatic, veniţi să vedeţi de ce.