COMENTARIU Lelia Munteanu | Umanitatea - „o babă nebună”

Pe 3 mai 1943, Julien Green nota în jurnal: „Sunt oameni care încetează brusc să creadă în Dumnezeu. În ceea ce mă priveşte, observ că încetez, puţin câte puţin, să mai cred în umanitate. Foarte multă vreme ea m-a impresionat cu discursurile, legile, cărţile ei, dar încep s-o văd în adevărata ei lumină tristă, căci e o babă nebună ale cărei crize de ferocitate alternează cu zâmbete. Se crede augustă şi venerabilă; uită gustul de sânge pe care l-a avut întotdeauna precum şi uriaşa ei poftă de nefericire. Să nu-mi spună nimeni că îşi caută fericirea; e prea evident că îi place scandalul”.

Optsprezece zile mai târziu: „Recitit Henric al V-lea (piesa lui Shakespeare, n.m.), nu fără o mare dezamăgire. Acest rege n-are mai multă realitate decât regele de pică şi e o maşină de rostit discursuri, discursuri frumoase, fără îndoială, dar unde este în toate astea adevărul istoric? Henric al V-lea era un soi de măcelar. Spunea că un război fără masacre seamănă cu un cârnat fără muştar (...)”.