Concert Postmodern Jukebox: Muzică pop preschimbată în sonorităţi vintage, step, glamour şi culoare

Dacă Jay Gatsby s-ar fi născut în secolul XXI şi ar fi dat petrecerile sale strălucitoare şi fulminante, pline de forfotă, paiete şi artificii, muzica pe care ar alege-o ar fi cea a trupei Postmodern Jukebox. Dacă scriitorul american F. Scott Fitzgerald alături de Zelda ar da vreun party azi cu scriitori şi artişti, tot PMJ ar fi alegerea lor, ba chiar mai mult, dacă artiştii americani ai trupei ar fi trăit în secolul XX, atunci sigur s-ar fi numărat printre entertainerii petrecerilor de altădată.

Vocile membrilor trupei Postmodern Jukebox s-au făcut auzite în seara de duminică, 29 mai, în Sala Palatului din Bucureşti, arhiplină, scăldând publicul în prepondereneţă tânăr (undeva la 30 plus ar fi media de vârstă) în sonorităţile vintage ale unor melodii contemporane pop precum "Bad blood" a lui Taylor Swift, "Bad Romance" a lui Lady Gaga, "Halo" de Beyonce, "Burn" de Ellie Goulding, "Stay with Me" de Sam Smith etc. Pop-ul cu faţa sa vintage a încântat auditoriul Sălii Palatului mai mult decât ar fi putut-o face înşişi cântăreţii, divele sau DJ-ii scenei muzicii internaţionale.

Ansamblul vocal-instrumental a dovedit că ştie să facă echipă în spiritul muzicii vintage, dar şi al celei contrmporane, cu umor, dezinvoltură şi prezenţă scenică, gluming cu publicul, invitându-l să aplaude pe ritmul melodiilor şi tachinându-l cu prietenie.

Vocalistele invitate Sara Niemietz, Aubrey Logan, Cristina Gatti, Haley Reinhart precum şi cântăreţii LaVance Colley, Von Smith, saxofonistul Ben Golder-Novick, trombonistul Quentin Ziegler, precum şi toboşarul Dave Tedeschi, vocalistul Casey Abrams şi Adam Kubota, basistul ansamblului au dovedit că muzicienii din New York-ul anilor 2016 se poate ridica la înălţimea numelor legendare ale jazzului anilor 1920-1930 precum Mamie Smith, Ma Rainey, Bessie Smith, Lonnie Johnson, Ella Fitzgerlad, Louis Armstrong şi alţii. Spectacolul a fost completat şi condimentat cu momentele de virtuozitate extremă ale dansatoarei de step Sarah Reich, îmbrăcată în costume sclipitoare, cu pene colorate şi paiete parcă desprinse din Tripticul Metropolis al pictorului Otto Dix.

Cu spirit ludic şi salturi sprinţare realizate cu vocea, Aubrey Logan a fost printre preferatele publicului, alături de cântăreţul afro-american LaVance Colley, costumat în sacouri colorate şi spectaculoase ca ale maeştrilor de ceremonii din sălile de concerte ale Americii din "The roaring 20's", nebunii ani '20 când lumea respira după Primul Război Mondial şi spera în ani de efervescenţă, creativitate şi lux.

Seara muzicală a debutat direct cu două melodii, "Bad romance" a lui Gaga şi "Bye bye bye" care au primit ovaţiile publicului, urmată de "Rude", melodia celor de la Magic! cântată de Von Smith şi Sara Niemietz.

De altfel, Aubrey Logan a fost prima care s-a adresat publicului dându-i bineţe cu nonşalanţă: „Salut, tuturor! Este prima zi din viaţa mea în Bucureşti. E de-a dreptul frumos. Mă numesc Aubrey. Voi cum vă numiţi? Salut, Mike!” după care a cântat cu o coloratură vocală demnă de o divă de jazz cu glasul matur, format, realizând salturi spectaculoase între octave. Ritmurile dansurilor anilor '20-'30, influenţa muzicii black, Ragtime, chiar un filon gospel sau note de blues, au făcut deliciul publicului.

Divele serii, Sara Niemietz, Aubrey Logan şi Cristina Gatti au purtat haine specifice anilor 20, rochii brodate cu paiete strălucitoare, cu volane jucăuşe, pantofi cu baretă, sau rochii mini, mulate, cântând programul serii cu voci coapte, lascive, iar Vaughn Lee "Von" Smith, a apărut costumat asemeni unui Fred Astaire purtând o pălărie de paie cu bandă neagră. Acesta a impresionat publicut cu un moment mai liric cântând melodia „Cry me a river” a lui Justin Timberlake.

Spectacolul a fost unul total, iar pata de culoare a show-ului a fost chiar reprezentaţia lui LaVance Colley care a cântat o variantă inedită a melodiei „My Heart Will Go On”, alături de Aubrey, Sara şi Cristina, jucându-se cu sunetul limbii engleze îmbrăcat în cântec armonios, melodia lui Celine Dion aproape pierzându-şi dramatismul.

Concertul a fost punctat şi de momente de intermezzo şi de improviaţie; de pildă, toboşarul trupei şi dansatoarea de step s-au luat la o întrecere de virtuozitate, toboşarul bătând cu beţele de tobă direct pe platforma pe care dansa Sarah Reich, dansatoarea de step fiind intens aplaudată.

Melodiile ritmate au alternat cu cele mai lente, iar publicul a fost invitat de membrii PMJ să se ridice în picioare pentru a dansa pe ritm, la un moment dat, o parte a sălii aprinzându-şi lanternele de la telefon, cum se petrecea pe vremuri, la marile concerte când auditoriul îşi aprindea brichetele.

În încheiere, publicul a cerut prelungirea concertului cu un bis, acordat cu bucurie de artiştii PMJ care au promis că se vor întoarce în România cu un nou concert: „Vrem să vă transmitem că suntem pe drumuri de aproape 4 luni şi să venim aici să avem un public ca dvs şi să fim într-o ţară atât de frumoasă ca a voastră scoate tot ce e mai bun din noi. Acesta este primul nostru concert şi vrem să revenim. Deşi sunt basistul trupei, sunt şi managerul listei de e-mail al formaţiei. Aşa că vă transmit, dacă vreţi să aflaţi când ne întoarcem în România înaintea tuturor celorlalţi (...) atunci trimiteţi-mi un video AICI şi dacă chiar vreţi să citesc e-mailul, puneţi la subiect «Adam este minunat» sau intitulaţi-l «Aceasta este teoria mea a Game of Thrones».”, a transmis basistul Adam Kubota.

În finalul concertului, toţi muzicienii au venit pe scenă pentru a se prezenta încă o dată în timp ce publicul dansa bucurându-se de sunetul ansamblului vocal-instrumental. Aplauzele au fost furtunoase şi au scăldat minute în şir muzicienii trupei Postmodern Jukebox, evenimentul organizat de Events fiind o reuşită printre concertele lunii mai.

Cu un număr impresionant de susţinători fideli pe YouTube (ating în curând 2 milioane de abonaţi, cam cât populaţia Bucureştiului) şi peste 400 milioane de vizualizări, Postmodern Jukebox reiau hituri pop contemporane şi le transformă în bijuterii vintage, o muzica atât de interesantă încât devine virală.

Membrii trupei au devenit cunoscuţi pe YouTube atunci când coverul lor "We Can't Stop" (Miley Cyrus) a adunat peste 14 milioane de vizualizări. Au continuat prin a transforma piesa lui Taylor Swift "Blank Space" în cabaret de epocă, au alunecat în jazz cu piesa lui Meghan Trainor "All About The Bass", au pus soul-ul anilor '70 în "I Want It That Way" (Backstreet Boys) şi au lansat o emoţionantă variantă voce/ pian a celebrului "Take Me to Church" (Hozier).

Postmodern Jukebox, cunoscută sub acronimul PMJ, este o trupă muzicală cu membri invitaţi fondată de compozitorul şi pianistul din new York Scott Bradlee în 2011. PMJ este cunoscută pentru transpunerea hit-urilor moderne în diferite genuri muzicale vintage, cu precădere în stiluri muzicale ale secolului al XX-lea, precum swing şi jazz.

În fiecare săptămână, Postmodern Jukebox urcă pe YouTube un nou videoclip, majoritatea fiind filmate în sufrageria lui Scott Bradlee. Repertoriul trupei include artişti de la Lady Gaga, The Strokes, Katy Perry şi White Stripes. Deşi începuturile stau sub marca unui grup restrâns de prieteni care se adunau pentru a cânta muzică într-un subsol din Queens, PMJ a ajuns sub lumina reflectoarelor cu mai mult de 70 de spectacole şi turnee muzicale pe patru continente.

Citeşte şi: INTERVIU - Cristina Modreanu: Cum se duc banii Bucureştiului pe teatrul Stela şi operele Simion

Citeşte şi: Stagiunea "Teatru în TVR" începe cu spectacolul "Clowns", în curtea Televiziunii Române, pe 1 iunie

Citeşte şi: COMICON 2016: Ce bine te simţi ca parte a acestuia. Tonic, înviorător, reconfortant

Citeşte şi: Jocuri de cărţi la BOOKFEST, cel mai important târg estival de carte din România

Citeşte şi: Vlad Alexandrescu şi Levente Molnár, în juriul Festivalului de Film despre mediu şi oameni Pelicam

Citeşte şi: Fondatorul trupei “Londonbeat” vine la ICEEfest să explice cum muzica te poate face mai eficient la birou

Citeşte şi: S-a lansat Muzeul Corupţiei în România, cu o Galerie a Şpăgilor: "De la milioane de euro la o oaie"