O carte pe zi: „Vârcolacul” de Fred Vargas

Fred Vargas este un pseudonim, o cheamă de fapt Frċdċrique Audoin-Rouzeau, s-a născut în 1957 la Paris, este scriitoare, arheo-zoolog şi specialist în Evul Mediu. Preocupările ştiinţifice străbat şi în romanele sale mystery & thriller, două dintre ele traduse tot la Crime Scene Press – „Timpuri glaciale” şi „Când iese pustnica păianjen”. În romanul pe care îl semnalăm astăzi e vorba mai degrabă de credinţe vechi decât de arheozoologie. Ca în toate, apare în centrul acţiunii un detectiv, cam ciudat, Jean-Baptiste Adamsberg. Nu a ucis pe nimeni douăzeci şi cinci de ani, dar acum a făcut-o, în legitimă apărare, a ucis liderul unei bande şi e vânat şi el la rândul lui de iubita aceluia, exact când se implică într-o nouă acţiune („Comisarul Adamsberg trăia cu un bărbat pe conştiinţă şi cu o fată pe urmele lui”). Iar în noua acţiune se implică după ce a văzut într-un reportaj televizat chipul unei foste iubite, după care tânjeşte. E un om căruia îi place singurătatea, la adăpostul căreia putea să se lase pradă gândurilor. Un admirabil portret al comisarului este întreg capitolul XI.

Fred Vargas îşi duce o vreme cititorul pe o pistă falsă, pe urmele unui vârcolac. Semnul unui vârcolac, potrivit credinţelor populare, este că e spân, „are păr pe dinăuntru, pentru că este un om de-a-ndoaselea. Noaptea se inversează, iar pielea lui acoperită cu păr iese la iveală”. În franceză, vârcolacul este „l’homme à l’envers”.

Acţiunea se peterce în parcul naţional Mercantour, în Alpii de Sud, în apropiere de Nisa. Pista vârcolacului este una falsă, asasinul care ucide mai multe persoane e un bărbat cât de poate de asemănător celorlalţi, care îşi duce la capăt răzbunarea, după un plan construit cu migală ani buni. Nu intrăm în detalii, e tootuşi, o carte poliţistă. Foarte bine scrisă, cu o acţiune foarte bine condusă, un roman excelent. Al doilea din seria care îl consacră pe comisarul Adamsberg.

Romanul a primit trei premii.

Scriu editorii: „Lupii din Parcul Naţional Mercantour au fost lăsaţi liberi. O idee minunată, în ton cu vremurile, ar zice unii. Însă nu şi păstorii. Mica lor comunitate e zguduită atunci când o oaie de la stână e ucisă.

Dar când o femeie strigă <<lupul>> şi e descoperită cu gâtul tăiat, superstiţiile ies din nou la suprafaţă. În regiune se răspândeşte un zvon teribil: poate că nu e vorba despre un animal, ci despre un vârcolac…

Şi cum suspectul principal, bărbatul singuratic de la marginea satului, dispare în cel mai (ne)convenabil moment cu putinţă, comisarul Adamsberg şi echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pândeşte în noapte cu ochii ca nişte tăciuni aprinşi”.

„Fred Vargas are tot ce ţi-ai putea dori: trame complexe şi surprinzătoare, ritm altert, personaje deosebite şi excentrice, un sentiment al locului şi al istoriei, spaţii foarte bine descrise, umor şi stil”. (Times Literary Supplement)

Fred Vargas – Vârcolacul. Traducere din limba franceză de Simon Brînzaru. 298 pag.