Steagul lui Ştefan cel Mare, restaurat timp de şapte ani, a fost prezentat la Muzeul de Istorie

Steagul va fi expus pe toată durata lunii iulie, în cadrul seriei de micro-expoziţii "Exponatul lunii".

Alături de steagul lui Ştefan cel Mare, micro-expoziţia organizată în foaierul MNIR cuprinde câteva informaţii despre restaurarea steagului lui Ştefan cel Mare şi despre recuperarea lui, inclusiv documente de la ceremonia oficială de la Sorbona din 1917, când Regatul Român a recuperat steagul.

Vernisajul micro-expoziţiei a avut loc miercuri, în prezenţa ambasadorilor Franţei, Henri Paul, şi Republicii Moldova, Iurie Reniţă, a secretarului de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Vasile Timiş, a secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, şi a fostului ministru al Culturii, vicepreşedintele PDL Theodor Paleologu.

"Este un moment istoric pentru unul dintre cele mai valoroase obiecte din patrimoniul cultural naţional, nu numai al României, ci şi al Europei şi al lumii", a spus directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu.

El a precizat că prezentarea steagului în cadrul programului "Exponatul lunii" nu este întâmplatoare. "În urmă cu 507 ani (pe 2 iulie, n.r.), Ştefan cel Mare închidea ochii ca să intre în istorie şi în legendă. Această expoziţie a fost prilejuită de o realizare profesională excepţională - restaurarea piesei, care a durat şapte ani şi jumătate", a spus Ernest Oberländer-Târnoveanu, precizând că restaurarea steagului lui Ştefan cel Mare a fost realizată de unul dintre cei mai marii profesionişti ai domeniului, Sidonia Macri.

În plus, Ernest Oberländer-Târnoveanu a subliniat că această piesă, care are o "istorie extrem de zbuciumată", a ajuns la MNIR şi datorită "unei exemplare prietenii şi colaborări între Franţa şi România".

Pe de altă parte, secretarul de stat în Ministerul Culturii, Vasile Timiş, a spus că restaurarea şi prezentarea acestui steag "este o formă de respect faţă de istorie, faţă de trecut", în timp ce secretarul de stat de la MAE Bogdan Aurescu a reiterat "simbolistica deosebită, de mare profunzime, pentru români" a acestui obiect din patrimoniul cultural naţional.

Ambasadorul Franţei, Henri Paul, a spus că prezentarea steagului la MNIR este "o ocazie pentru a ne reaminti de perioadele de glorie din istoria României şi, în special, de unul dintre cele mai dificile momente din timpul Primului Război Mondial, când acest simbol al istoriei României a fost recuperat pentru a exprima ataşamentul Franţei faţă de supravieţuirea României". "Este vorba despre un steag acoperit de glorie, care nu are numai o semnificaţie religioasă, ci şi una care vizează gloria militară şi politică a României", a mai spus Henri Paul.

Totodată, în cadrul ceremoniei, Theodor Paleologu a spus că steagul lui Ştefan cel Mare este "un simbol extrem de important pentru moldoveni şi pentru românitate". El a precizat că reprezentarea de pe steag - în care Sfântul Gheorghe apare pe un tron, cu o coroană pe cap, pusă de doi îngeri, şi având picioarele aşezate pe un balaur - este rară. "Reprezentările obişnuite ale Sfântului Gheorghe sunt ucigând balaurul (...) În mod normal, această reprezentare pe tron, cu coroană pe cap, este reprezentarea Pantocratorului, a lui Iisus Hristos judecător şi stăpân al lumii (...) Cred că exprimă foarte bine viziunea lui Ştefan cel Mare despre rostul lui. El nu voia să se vadă pe sine ca un imitator al Pantocratorului, dar ca un imitator al lui Sfântul Gheorghe, al unui Sfânt militar şi al unui Sfânt martir", a explicat Paleologu. El a mai spus că acest drapel exprimă foarte bine "viziunea despre puterea politică" şi "legătura între teologic şi politic".

Vernisajul steagului a fost urmat de o prezentare făcută de Sidonia Macri privind complexul proces de restaurare întreprins pentru acest obiect liturgic excepţional, cunoscut sub denumirea de "Steagul lui Ştefan cel Mare".

Exponatul este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea, care îl înfăţişează pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 metri x 0,95 metri.

Broderia îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe aşezat pe un tron, având tălpile sprijinite pe un balaur înaripat, cu trei capete. Pe steag sunt brodate două inscripţii - una în limba slavonă, cu o rugăciune a domnitorului Ştefan cel Mare către Sfântul Gheorghe, şi alta în limba greacă - "Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia" - care nu pomeneşte însă faptul că steagul ar fi fost dăruit de Ştefan cel Mare unei mănăstiri de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G. C. Ionescu, şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mânăstirea Zografu de pe Muntele Athos. În martie 1917, consulul comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, care, ulterior, a fost trimis Legaţiei României de la Paris la bordul unui vas de război francez. Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I. C. Brătianu (1864 - 1927). În cele din urmă, pe 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

Directorul MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a declarat luni, pentru MEDIAFAX, că, în 1882, la Mănăstirea Zografu, au fost identificate două steaguri care i-au aparţinut lui Ştefan cel Mare - unul cu Sfântul Dimitrie călare şi cel cu Sfântul Gheorghe, care a fost recuperat prin cedarea către călugări a unor moşii care fuseseră secularizate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Potrivit lui Oberländer-Târnoveanu, steagul se afla "într-o stare deplorabilă" când a fost recuperat şi astfel a rămas până când a fost restaurat de MNIR, timp de şapte ani şi jumătate, cu fonduri din bugetul propriu de câteva zeci de mii de euro. Steagul a intrat în patrimoniul MNIR la înfiinţarea acestuia, în 1970.

Iniţial, broderia steagului a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări, din neştiinţă, cu catifea de calitate inferioară, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a broderiei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare, care a afectat starea originară a piesei. Numai îndepărtarea acestui clei, ordinar, de tâmplar, a durat mai mulţi ani, a precizat directorul MNIR. El a mai menţionat că, dacă nu s-ar fi acţionat şi nu ar fi fost demarat procesul de restaurare, generaţia actuală ar fi fost ultima care ar fi văzut acest obiect.