Un film regizat de Manoel de Oliveira în 1981, proiectat postum, în premieră mondială, la Porto

Cineastul portughez a dorit ca acest film să fie proiectat în sălile de cinematograf doar după moartea sa, informează site-ul cineuropa.org.

După 34 de ani şi alte 30 de filme, "Visita ou Memórias e Confissões" ("Vizită sau amintiri şi confesiuni") a fost proiectat în premieră mondială marţi seară, în faţa unui public nerăbdător, care a umplut până la refuz auditoriul Teatrului Rivoli din Porto, oraşul natal al cineastului Manoel de Oliveira.

Pelicula frapează prin libertatea sa necondiţionată, atât în formă, cât şi în fond, iar titlul oglindeşte perfect ceea ce este descris în film: o vizită (a unei case), amintiri (ale unei vieţi) şi confesiuni (cele ale unui regizor în vârstă de 73 de ani care nu se aştepta să facă filme atât de mulţi ani după aceea). Aşa cum copacii au rădăcini şi casele fundaţii, Manuel de Oliveira avea o familie. Filmul se deschide cu vocea regizorului care anunţă numele tuturor membrilor din echipa artistică şi cea tehnică a peliculei, în timp ce spectatorul vizualizează copacii din grădina casei sale, în care cineastul a locuit cu soţia sa Maria Isabel şi cei patru copii ai lor vreme de peste 40 de ani. În epocă, acea casă urma să fie vândută, pentru achitarea unor datorii.

Această perspectivă l-a determinat pe Manoel de Oliveira să dorească să îşi filmeze proprietatea (atât în interior cât şi în exterior) şi să plonjeze în amintirile generate de anumite momente petrecute în acea casă. Cineastul îşi asumă rolul de narator, privind spre camera de filmat, însă pelicula conţine şi scene în care sunt prezentate înregistrări video şi fotografii de familie, dar şi un film, în care regizorul reconstituie, sub forma unei scene de ficţiune, arestarea sa din 1963 de către poliţia regimului Salazar.

Considerat până marţi cel mai bine păstrat secret din cinematografia portugheză, filmul "Visita ou Memórias e Confissões" reprezintă o operă-testament, care priveşte spre trecut, fără nostalgie, pentru a celebra viaţa unui artist fără pereche în universul cinematografic.

Regizorul portughez Manoel de Oliveira, fostul decan de vârstă al cineaştilor în activitate, a murit pe 2 aprilie, la vârsta de 106 ani.

Ultima producţie cinematografică regizată de Manoel de Oliveira, scurtmetrajul "O Velho do Restelo", a fost lansată pe marile ecrane în vara anului 2014. Pelicula a fost proiectată apoi la Festivalul de Film de la Veneţia.

De la primul său film, "Douro, Faina Fluvial", lansat în 1931, Manoel de Oliveira a făcut peste 50 de lungmetraje de ficţiune şi documentare, realizând cea mai mare parte a operei sale după ce trecuse de vârsta de 60 de ani.

Începând din 1988, a realizat aproape în fiecare an câte un film. Printre actorii care au colaborat cu regizorul de-a lungul vremii se numără Marcello şi Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, John Malkovich, Leonor Silveira şi nepotul său, Ricardo Trepa.

Cel mai recent lungmetraj al său, "O Gebo e a Sombra", datează din 2012. Această comedie cu accente dramatice, adaptată după piesa omonimă a portughezului Raul Brandao, cu actriţele Claudia Cardinale şi Jeanne Moreau, a fost prezentată la Festivalul de la Veneţia.

Filmele lui Manoel de Oliveira, cu estetică exigentă, îşi datorează succesul mai degrabă criticii de specialitate şi premiilor obţinute în străinătate decât recunoaşterii venite din partea marelui public.

Manoel de Oliveira a primit, în 1999, premiul special al juriului în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes, pentru filmul "A Carta/ Scrisoarea", iar, cu doi ani înainte, "Viagem ao Princípio do Mundo" a câştigat premiul FIPRESCI la acelaşi festival.

Pentru a-i aduce un omagiu acestui artist cu o creativitate uluitoare, născut în 1908, la Porto, în acest oraş a fost inaugurat de curând un muzeu, amenajat în clădirea Fundaţiei Serralves, consacrat carierei excepţionale a cineastului portughez.

În decembrie 2014, Manoel de Oliveira a fost decorat de Guvernul francez cu medalia de Înalt Ofiţer al Legiunii de Onoare.