Cazul fraudei bancare de 85 milioane euro: Supraevaluarea garanţiilor plasează sistemul bancar pe un butoi cu pulbere

Fraudele bancare derulate prin intermediul unor reţele bine organizate au jucat un rol important în creşterea ratei creditelor neperfor­man­te spre 20% şi pierderile de 350 mi­lioane de euro înregistrate de sistemul bancar în criză, indică două anchete ale procurorilor DIICOT apărute la un interval de numai o lună una de cealaltă.

Ultima investigaţie a scos la iveală pe lângă problema documentelor false şi pe cea a supraevaluării garanţiilor şi care s-ar putea dovedi un adevărat butoi cu pulbere pentru sistemul ban­car. Judecătorii au emis la sfâr­şitul săptămânii trecute manda­te de arestare preventivă a unui evalua­tor şi a mai multor notari. Un alt evaluator cercetat în acest caz are interdicţie de a părăsi ţara.

Valoarea garanţiilor aflate în portofoliul băncilor se ridică la echivalentul a 60 miliarde de lei (13 mld. euro) doar pe segmentul creditelor acordate persoanelor fizice şi reprezintă 80% din soldul total al împrumuturilor, po­tri­vit datelor BNR. La acestea se adau­gă garanţii imobiliare evaluate la peste 90 miliarde de lei (20 mld. euro) afe­rente creditelor corporate.

Evaluatorii spun însă că situaţiile în care bunurile ipotecate au fost supraevaluate sunt cel mai probabil cazuri izolate şi că băncile se află într-o poziţie confortabilă din punctul de vedere al garanţiilor deţinute.

"Având în vedere ce se întâmplă în piaţa imo­bi­liară în ultimii trei - pa­tru ani, eu mă în­do­iesc că un evalua­tor ar putea să con­si­dere un bun la o va­loare mult pes­te preţul pie­ţei. Eva­lua­torii care lu­crea­ză cu băncile sunt foarte prudenţi în această perioadă, având în vedere că piaţa este blocată. Eu per­so­nal nu am auzit de niciun eva­luator care să fie cercetat de pro­curori într-un astfel de caz", afirmă Filip Stoica, membru în consiliul direc­tor al Uniunii Naţionale a Evalua­to­ri­lor Autorizaţi din România (ANEVAR).

Lanţul acordării unui credit ipo­tecar cuprinde pe lângă client şi ban­că şi un evaluator agreat de instituţia de credit care are sarcina de a stabili valoarea garanţiei, dar şi un notar care are în competenţă autenti­ficarea con­tractelor de ipotecă asupra bunu­rilor aduse în garanţie.

Băncile ar avea o problemă serioasă dacă o parte semnificativă din bunurile ipotecare ar fi supraevaluate pentru că în cazul unui default practic nu ar avea de unde să îşi recupereze banii.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro