Criza din zona euro scoate în evidenţă convergenţa politicilor Olandei cu cele ale Germaniei

"Olandezii sunt deseori un aliat de nădejde al germanilor şi joacă un rol mai mare decât îl justifică economia ţării lor", a declarat Sylvester Eijffinger, profesor de economie la universitatea Tilburg din Olanda.

Eijffinger consideră că este un lucru bun pentru Germania, care "nu vrea să fie acuzată că acţionează singură".

În timp ce liderii europeni se chinuiesc de peste doi ani să ţină criza sub control, guvernul olandez s-a aliat cu Germania pentru promovarea austerităţii şi a independenţei Băncii Centrale Europene (BCE), subliniind diferenţele dintre nordul şi sudul Europei în căutarea soluţiilor.

În februarie 2010, premierul olandez în exerciţiu Jan Peter Balkenende a cerut cancelarului german Angela Merkel ca FMI să ajute Grecia.

Planul a fost respins de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care a spus că implicarea FMI va arăta că Uniunea Europeană nu poate să îşi rezolve crizele.

O lună mai târziu, liderii UE au cerut ajutorul FMI.

"Olanda a susţinut mai mult implicarea FMI decât Germania. Guvernul olandez a vrut participarea FMI şi regulile stricte ale acestuia, pentru a se asigura că Grecia îşi respectă angajamentele", a declarat Adriaan Schout, şeful Programului de Studii Europene la Institutul Clingendael pentru Relaţii Internaţionale din Haga.

Olanda, a cincea mare economie din zona euro, a exportat anul trecut în Germania produse de 90 de miliarde de euro, respectiv un sfert din total, comparativ cu 32 miliarde de euro în Franţa, potrivit biroului olandez de statistică CBS.

Germania este cea mai mare economie din Europa şi al doilea mare exportator mondial după China.

"Comerţul dintre Germania şi Olanda nu este doar extins, este enorm. Dacă există două ţări din uniunea monetară care trebuie să fie împreună, acelea sunt Germania şi Olanda", a afirmat în primăvară ministrul olandez de Finanţe Jan Kees de Jager.

O rupere a uniunii monetare ar reduce exporturile Olandei cu 25% anul viitor, astfel încât această ţară ar avea cel mai mare interes pentru menţinerea zonei euro, au afirmat la începutul acestei luni economişti ai ING Groep.

"Germania şi Olanda sunt pe aceeaşi linie când este vorba de sancţiuni automate pentru deficitele bugetare excesive şi menţinerea independenţei Băncii Centrale Europene (BCE)", a spus Schout, care a lucrat ca expert independent la Comisia Europeană.

De asemenea, Olanda a susţinut în 2005, prin referendum, crearea unei Constituţii europene.

Germanii şi olandezii au reuşit implicarea FMI în susţinerea Greciei şi au convins Franţa să accepte sancţiuni semi-automate pentru ţările care încalcă regulile bugetare. Ei au cedat însă la cerea Franţei de a elimina prevederi specifice legate de participarea investitorilor priaţi la susţinerea statelor, din tratatul referitor la Mecanismul European de Stabilitate.

"Sarkozy a ieşi învingător şi a reuşit să scape de implicarea sectorului privat, susţinută de Olanda. Este tipic pentru Olanda, se implică puternic în pregătiri, dar când începe meciul, este între Germania şi Franţa", a arătat Schout.

Germania, Franţa şi Olanda se numără printre cei şase fondatori ai Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, creată în 1951, precursoarea Uniunii Europene.