Iancu Guda, preşedintele AAFBR: Firmele mici plătesc impozite duble faţă de cele mari, raportat la cifra de afaceri

„Firmele mari (cu cifră de afaceri de peste 1 milion de euro) plătesc un impozit raportat la cifra de afaceri de două ori mai mic comparativ cu cel al microîntreprinderilor, dar nu cred că problema optimizării fiscale la limita legii este cauza principală sau generalizată”, arată Iancu Guda.

Analistul prezintă două argumente pentru a explica fenomenul. În primul rând, „principalele modalităţi prin care companiile mari pot diminua artificial profitul înregistrat în România şi, implicit, impozitul plătit, este creşterea cheltuielilor de aprovizionare (eventual prin achiziţia de materie primă sau de mărfuri de la companii din grup) sau creşterea costurior netransparente din categoria altor cheltuieli de exploatare (prestaţii către terţi). Din ambele perspective, companiile mari sunt mai transparente comparativ cu microintreprinderile. Astfel, ponderea altor cheltuieli de exploatare în totalul cheltuielilor este mai scăzută în cazul firmelor mari, în timp ce marja brută (diferenţa dintre costurile de aprovizionare cu materia prima şi mărfuri) este superioară (probabil pe fondul puterii de negociere mai mare şi a termenelor mai reduse de plată, care ajută la obţinerea unor discounturi comerciale favorabile)”.

În al doilea rând, „principala modalitate prin care companiile pot diminua contribuţiile sociale plătite pentru forţa de muncă angajată este munca la negru (angajarea fără carte de muncă) sau salariul la negru (înregistrarea pe cartea de muncă a unui salariu mai mic, şi plata diferenţei în plic, nefiscalizat). Companiile mari înregistrează un salariu mediu plătit angajaţilor superior firmelor mici, acestea din urmă raportând un salariu mediu aproape de cel minim atât în anul 2008, cât şi în 2017. De asemenea, companiile mari se bazează pe o echipă mult mai extinsă comparativ cu firmele mici, crescând dificultatea unor eventuale înţelegeri de optimizare fiscală aferentă salariilor plătite. În contextul diminuării impozitului pe dividend şi posibilităţii de distribuire trimestrială a acestuia, cred că riscul plătii nefiscalizate a salariului prin dividendele încasate este mult mai mare în cazul firmelor mici decât la companiile mari”, notează analistul.

În schimb, consideră Iancu Guda, „motivul principal pentru care firmele mari înregistrează un impozit relativ la cifră de afaceri inferior comparativ cu microintreprinderle este concentrarea companiile mari (care înregistrează venituri peste 1 milion de euro) în segmentele de distribuţie şi retail, care înregistrează o marjă de profitabilitate redusă şi, implicit, plătesc un impozit pe profit redus comparativ cu dimensiunea mare a cifrei de afaceri”.

„Da, industria din România este slab dezvoltată, iar activitatea de producţie este modestă indiferent de segmentul şi dimensiunea companiilor. Aproape trei sferturi din creşterea economică din ultimele două decenii este bazată pe consum, care se reflectă în importuri. În acest context, industria românească este subdezvoltată şi marcată de o competitivitate scăzută prin comparaţie cu economiile dezvoltate. Avem un decalaj mare care poate fi recuperat doar printr-o muncă titanică în foarte mulţi ani. Suntem prea săraci să ne pierdem timpul cu falsele conflicte dintre IMM-uri şi mutlinationale, companii româneşti vs internaţionale”, mai arată Iancu Guda.

Potrivit analistului, „singura modalitate prin care putem să accelerăm procesul de convergenţă este să ne concentrăm asupra problemelor esenţiale ale economiei: încurajarea antreprenoriatului, dezvoltarea IMM-urilor, creşterea competitivităţii mediului de afaceri, dezvoltarea producţiei interne şi a exporturilor prin investiţii de retehnologizare, asigurarea unui cadru fiscal prietenos şi stabil, politici fiscale echilibrate bazate pe investiţii publice şi reforme structurale”.