Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Economiile românilor sunt prizoniere băncilor care dictează dobânzile la depozite

În deceniul 90, economiile depuse de români la bănci au fost devalizate oficial de inflaţie. Timp de 10 ani, cei care au avut încredere în politica economică a statului şi în politica monetară a BNR şi-au văzut economiiile în lei cum au dispărut în termeni reali, dobânda primită fiind cu mult sub inflaţie sau creşterea cursului dolarului.

Inflaţia şi economiile din bănci au fost folosite de toate guvernele şi BNR pentru a subvenţiona un sistem economic nereformant sau privatizat local fără ca cei care au cumpărat activele să aibă resurse financiare ca să ducă firmele mai departe.

Părinţii şi bunicii voştri pur şi simplu şi-au pierdut în termeni reali economiile în lei în deceniul 90.

Pentru a nu lăsa ca acest lucru să se mai întâmple, autorităţile şi BNR au avut la dispoziţie 15 ani pentru a crea alternative la sistemul bancar, astfel încât cei care economiseau să aibă soluţii şi alte pieţe.

Devalizarea fondurilor mutuale din anii 90 a dat înapoi sistemul, oamenilor fiindu-le frică să-şi depună banii altundeva decât la bănci sau la CEC.

Suntem în 2015, iar economiile românilor au ajuns din nou prizoniere băncilor. Pentru că nu există cerere pentru credite şi nici nu vor să o creeze, băncile înoată într-o supralichiditate, iar BNR constată acest lucru.În cei 6 ani de criză, băncile locale au trimis înapoi acţionarilor lor străini 10 miliarde de euro, minus care a fost acoperit din resurse interne, din economiile românilor. Pentru că piaţa şi sistemul le permite , băncile au scăzut foarte mult dobânzile la deozite, ratele coborând spre 2% pe an, iar în cazul unor bănci chiar spre 0%.

Băncile au fost forţate să înlocuiască în şase ani finanţări externe de 10 mld. euro cu depozite locale.

Cu o dobândă de 2% pe an şi cu un comision de retragere nu are sens să-ţi ţii banii la bancă. Dar unde să te duci?

Cultura bursieră, cultura fondurilor mutuale, cultura pensiilor nu au fost create. Statul, reprezentat de guvern şi de BNR, a preferat ca finanţarea economiei şi finanţarea bugetului statului să vină de la bancă. Pentru ei, era foarte simplu. Dar pentru cei care economisesc este o dramă. Le este frică multora să-şi ducă banii în fonduri mutuale, pe bursă sau în fonduri de pensii, pentru că nu au încredere. În aceste condiţii, o dobândă de 1-2% pe an este cel mai bun lucru pe care îl pot obţine. Aşa cum în deceniul 90 singura alternativă de economisire era sectorul bancar, unde economiile erau devalizate peste noapte de inflaţie.