COMENTARIU Marius Oprea: Cum a devenit ”Guvernul Meu” o ”Armă a Morţii”

A ieşit la iveală că premierul României Florin Cîţu a participat o singură dată la întîlnirile cu specialiştii în gestionarea pandemiei de Covid-19 în România, în martie 2021. Preşedintele României Klaus Iohannis n-a participat niciodată, în acest an. Nu e delăsare, e iresponsabilitate. Una criminală.

Pare că nu mai avem ieşire. Ne apropiem de 500 de decese pe zi şi am depăşit, de multă vreme, rata de 15.000 de îmbolnăviri. Nu mai contează cine e de vină pentru ce a fost, dar va conta cine continuă să fie, de acum înainte – dezastrul e la vedere.

Klaus Iohannis a luat peste picior o ţară întreagă, prin nominalizarea lui Dacian Cioloş pentru a face un guvern stabil, de care ar avea atîta nevoie România în momentul de faţă. Cîţu face şedinţe peste şedinţe la Snagov cu căpeteniile liberale, pentru a planifica întoarcerea sa în fruntea guvernului – un fel de ”misiune imposibilă – doi”. Dar fără final fericit – atît pentru el, cît mai ales pentru noi. M-am săturat (şi nu cred că sînt singurul) de reproşurile reciproce pe care şi le aruncă partidele, pentru situaţia în care ne aflăm. În special foştii aliaţi la guvernare, între care s-a căscat o prăpastie pe care Cioloş n-are cum să o acopere, nici dacă i-ar sta în spate o armată de ”vulpi” şi de macroni.

Nu fiecare zi, ci fiecare oră contează. Mor oameni, mor din ce în ce mai mulţi oameni, oricît ar alerga într-o parte sau alta ministrul intermar al sănătăţii, Cseke Atilla, un singur pompier pe o maşină defectă, pus să stingă un incendiu la fabrica de hîrtie. Bolnavi pe scaune sau paturi improvizate pe culoarele arhipline ale spitalelor sînt acum brand-ul de ţară a României – o ţară aflată la capătul unui experiment, considerat drept ”normalitate” de preşedintele Iohannis, care ne-a vorbit (şi unii l-au crezut) despre ”România normală”, care va ieşi din minţile străluminate ale ”guvernului său”. Vedem ce-a ieşit. E evident. Şi, dacă în ciuda acestei evidenţe, preşedintele Iohannis şi pupilul său Cîţu vor continua jocul de-a guvernarea, acesta va înceta să mai fie un joc politic şi va lua dimenisunile unei crime, săvîrşită cu bună ştiinţă împotriva românilor, cu fiecare ceas de întîrziere a unei decizii care să aşeze un guvern în fruntea României.

Primul ministru interimar Cîţu a ajuns treptat cel mai detestat premier pe care l-a avut în ultimii treizeci de ani România. Acest personaj, ajuns preşedintele ultimului partid istoric, cel naţional-liberal, după un demers forţat care a sfidat şi  depăşeşte orice logică, prin demersul constant şi devastator al lui Klaus Iohannis, continuă să fie favoritul acestuia, care a găsit în el molusca preferată, lipsită de orice coloană vertebrală.

Dar asta ne priveşte deja prea puţin. Ce ne priveşte e că, dedicaţi doar jocurilor politice şi ”şmecheriilor”, cei doi au ajuns detestaţi de cei mai mulţi dintre români. Aş fi preferat ca atît Florin Cîţu, cît şi preşedintele să se proclame antivaccinişti: cu siguranţă, ar fi determinat un salt al numărului românilor vaccinaţi, numai din opoziţie faţă de ei. Pentru că în asta a stat eşecul vaccinării: în politizarea sa. În faptul că premierul Cîţu, care a văzut o oportunitate politică de a se împăuna cu vaccinarea, atunci cînd aceasta mergea bine, a preluat-o în regie proprie, dar fără să se mai ocupe apoi de ea. Pe la începutul lunii august, cei de la centrele de vaccinare (cîte mai erau deschise) nu-şi primiseră banii din primăvară, iar ministra sănătăţii ridica din umeri: ceruse fonduri, dar i s-au promis abia la rectificarea bugetară.

E doar un exemplu, despre cum a decurs ”campania de vaccinare”. N-a fost de fapt nicio campanie. Informarea cetăţenilor s-a făcut prin clipuri de nivelul compunerilor şcolăreşti, despre ”ce conţine vaccinul pentru mine”. Astfel încît cîştig de cauză au avut predicatorii antivaccinişti de cartier şi evangheliştii de nişă, de pe facebook. Ei au cîştigat în cele din urmă partida, pentru că nu li s-a opus nimeni. Valeriu Gheorghiţă n-avea cum să cîştige de unul singur, împotriva unei armate de viruşi de opinie.

În vremea asta, Cîţu îşi vedea de ale lui: de bătălii extraterestre, în costumul său de Superman, pentru cîştigarea cu orice preţ a partidului liberalilor. Şi l-a cîştigat cu mare greutate şi prin fraudă. Acum, aroganţa sa, care o copiază palid însă pe cea a şefului său de la Cotroceni o plătim toţi. Dar o vor plăti şi ei. Nu mă îndoiesc că, în situaţia în care se află România, afundîdu-se ceas de ceas într-un colaps sanitar şi într-o criză care nu aduce numai sărăcie, dar şi moarte, îşi va avea şi ceasul decontului.