COMENTARIU Sorin Avram: Nicuşor Dan, ”rockerul” tuns al niMicului Paris

În primul rând este de apreciat faptul că în presa noastră mai sunt şi oameni care au auzit de Bob Dylan şi de Jimi Hendrix. Numai că în timp ce frizura muzicienilor compleţi era una studiată, în cazul primarului aceasta era pur şi simplu neîngrijită. Şi chiar dacă părul domnului Dan ar fi fost atent aranjat, tot nu aveai voie să mergi cu comparaţia atât de departe.

Pe domnul Dan nu poţi să-l compari cu un rocker de rând, darămite cu Jimi Hendrix. Când îl asculţi pe Hendrix ţi se face pielea de găină, iar de la energia pe care muzica acestuia o degajă simţi că poţi escalada Vârful Omu, pe timp de iarnă, în 30 de minute. În schimb, atunci când primarul general al Capitalei deschide gura te ia căscatul din cauza glasului pierit al acestuia şi a sărăciei de idei din frazele liniare pe care le rosteşte.

Un rocker mută munţii din loc, munţii de gunoaie din Sectorul 1, ia poluarea la alergat, peticeşte peste noapte conductele de apă caldă şi pune mâna pe maşinile care blochează traficul pentru a le azvârli cât colo. Or, domnul Dan este un personaj firav, care nu pare capabil nici măcar să le pună la punct pe doamnele care, cu mâinile în şold, se ceartă la şedinţa de alegeri din cadrul unei asociaţii de proprietari.

Jimi Hendrix şi Bob Dylan sunt în istoria muzicii mondiale şi vor rămâne acolo, însă nu este sigur că Nicuşor Dan va rămâne măcar în cartea de istorie a Capitalei. O Capitală căreia i se spunea micul Paris, iar în prezent, din cauza inactivităţii aleşilor, poate fi numită niMicul Paris.

Problema domnului Dan nu era că umblă netuns, ci că umblă de colo-colo fără a lăsa ceva în urma sa. Poate doar regrete în rândul celor care şi-au pus prea mari speranţe în domnia sa. În rândul celor care au crezut că au votat un rocker şi care s-a dovedit a fi un meloman îndrăgostit de aceleaşi plăci, de unele imprimate cu o muzică interpretată la harpă, care ascultată în surdină te îmbie la somn.