Comentariu Sorin Avram: R. Burleanu, inspirat de K. Iohannis. De nu s-ar inspira şi K. Iohannis de la R. Burleanu

În calitate de cetăţeni ai un popor care se pricepe, deopotrivă, la fotbal şi la politică, dacă ne uităm astăzi la ce se întâmplă pe scena politică, putem bănui că a fost vorba despre o candidatură cu premeditare. În ce sens? Păi, PSD s-a lăsat călcat în picioare de Klaus Iohannis şi a împins-o pe Viorica Dăncilă să candideze pentru ca fostul primar de la Sibiu să mai rămână o tură la Cotroceni şi pentru ca noua gardă din PSD să scape de vechea gardă, prima având promisiunea că nu după mult timp va fi invitată la guvernare.

Mai alaltăieri, în cadrul unei întâlniri căreia liberalii i-au spus Congres extraordinar, unicul candidat Nicolae Ciucă a fost ales preşedinte al partidului, la indicaţiile domnului de la Cotroceni.

Aşa politică, aşa fotbal. Şi rezultatele sunt asemănătoare: dacă România lui Klaus Iohannis nu are niciun cuvânt de spus în lume, nici România lui Răzvan Burleanu nu are niciun cuvânt de spus în lumea fotbalistică.

După ce s-a văzut cu sacii cu voturi în căruţă. Pardon, după ce s-a văzut cu genţile diplomat cu voturi în limuzină, Răzvan Burleanu, un profesionist al mânuirii limbii de lemn în stil corporatist, a declarat: ”Energia de a continua pe acest drum al integrităţii, al corectitudinii şi al transparenţei, energia de a trece întotdeauna de criticile nefondate şi de a munci mai mult şi mai bine în fiecare zi, energia de a lupta pentru cel mai important lucru pe care am reuşit să-l câştigăm împreună în aceşti 8 ani, o competiţie corectă, o competiţie care ne forţează pe fiecare dintre noi să fim mai buni. Iar peste 4 ani sunt sigur că voi fi mai optimist ca astăzi”. Cu alte cuvinte, domnul Burleanu se gândeşte, deja, la cel de-al patrulea mandat de preşedinte al FRF.

Ei, aici, politica şi fotbalul de despart. Noroc că România are o constituţie care limitează numărul de mandate al Preşedintelui Ţării, pentru că altfel l-am fi auzit pe primul mânuitor al limbii de lemn, Klaus Iohannis, spunând că ”energia de a continua pe acest drum al integrităţii, al corectitudinii şi al transparenţei, energia de a trece întotdeauna de criticile nefondate şi de a munci mai mult şi mai bine în fiecare zi...”.

În ceea ce priveşte fotbalul, singura soluţie este că acestuia îi trebuie o ”constituţie”. Una care să nu îi permită unui cetăţean, oricare ar fi acesta, să confişte pe termen nelimitat fotbalul nostru cel de toate zilele. Şi de toate nopţile nedormite.

O ”constituţie” care ar putea fi comandată de Klaus Iohannis. Poate cineva din anturajul domnului preşedinte va avea curajul să-i spună acestuia că există un sport mult mai popular decât tenisul şi golful, un sport iubit de milioane de român. Poate se va găsi cineva care să-i spună domnului preşedinte şi că fotbalul ăsta este condus de cineva care are deja trei mandate şi visează încă de pe-acum la al patrulea.

Invidios cum este, cel mai probabil că domnul Iohannis va acţiona şi va face în aşa fel încât instituţiile pe care le controlează să-l scoată din joc pe şeful FRF. Însă, există pericolul, ca, Doamne fereşte, Klaus Iohannis să nu acţioneze în sens invers. Adică, să nu profite de faptul că are sub control o majoritate de 70% în Parlament şi să schimbe Constituţia, astfel încât să rămână la Cotroceni cât vrea domnia sa, la fel ca domnul Burleanu la FRF.

Dacă Răzvan Burleanu s-a inspirat de la Klaus Iohannis, de ce nu s-ar inspira şi Klaus Iohannis de la Răzvan Burleanu?