PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Bucureşti, capitala României, raiul şobolanilor şi al ţînţarilor. ”Jurnal din anul ciumei”, sau al ”guvernului meu”

”Jurnal din anul ciumei” al lui Daniel Defoe, despre despre ciuma bubonică izbucnită în Londra, în 1665, pare scris în Bucureştiul zilelor noastre. În România orice a devenit posibil. Inclusiv ca această ”ciumă” care ne guvernează sub alte culori decît cea trecută, ”roşie”, să se transforme de-a dreptul într-o epidemie. Bucureştiul e asaltat de gunoaie în care colcăie şobolani, asaltaţi, la un loc cu oamenii, de valuri de ţînţari. Sînt toate premizele pentru izbucnirea unei epidemii. De la munţii de resturi menajere pestilenţiale ale Clotildei Armand şi din cauza întîrzierii deratizării, de către Nicuşor Dan. Peste toate, s-a pornit un adevărat război, între liberalii şi useriştii de la conducerea Primăriei Generale şi a Prefecturii, pînă la cei din primăriile de sector. E şi un război nevăzut, între şobolanii gunoaielor şi ţînţarii care-i asaltează, pe ei şi apoi pe oameni, anunţînd parcă, pînă să vină ”valul patru” al Covid-ului, că vom putea experimenta în capitală pînă şi ciuma, cum n-a mai fost în Bucureşti de 203 ani încoace, din vremea lui vodă Caragea.

Ciuma de la Bucureşti, din literatură în realitate

”Preţ de cîteva zile ne păstram speranţele, dar aceste zile au fost puţine. Căci lumea nu se mai lăsa amăgită... Aşa încît nădejdiile noastre se clătinară. Acum nimic nu mai putea fi ţinut în taină şi curînd ieşi la iveală că molima se răspîndise, dincolo de orice nădejdie sau amăgire”, scria Daniel Defoe în volumul său Jurnal din anul ciumei. Autorul lui Robinson Crusoe ne descrie o capitală asaltată de gunoaie, prin care mişunau şobolanii şi  valurile de ţînţari, care răspîndeau boala printre oameni. E ceea ce vedem acum în Bucureşti.

Ciuma lui Albert Camus scrisă în 1947, ilustrează momentele în care oraşul Oran din Algeria a fost închis mai multe luni din cauza ciumei (s-a întîmplat în secolul XIX). Cartea descrie de asemenea multe lucruri comune cu criza Bucureştiului din zilele noastre. În Oran, autorităţile locale se arătau sceptice cînd au apărut primele semne ale molimei – şobolani morţi pe stradă. În Bucureşti, cînd aceeaşi şobolani mişună printre gunoaie, autorităţile locale n-au mişcat cinci luni nimic ca să înceapă deratizarea, iar acum, cînd dezastrul s-a produs, aruncă vina una pe alta. La noi ciuma nu e o molimă. Roşie sau galben-albastră, ea guvernează.

Cînd m-am întors de la Periprava, din Delta Dunării şi s-a întîmplat să traversez parcul Ioanid din mijlocul capitalei, la înserare, nu m-am aşteptat să fiu asaltat de valuri de ţînţari, la fel ca acolo, în stufărişurile Deltei. Aşa că nu aveam ”Autan”, soluţia salvatoare, care acum n-ar mai trebui să lipsească din trusa de deplasare prin Bucureşti a oricărui cetăţean, cum nu trebuie să mai lipsească din dotarea apartamentelor plasele de ţînţari şi fumigaţiile. Dacă s-ar întrerupe iluminatul stradal în Sectorul I, nu ar fi nicio diferenţă între centrul Bucureştilor zilelor noastre şi cel din anii ’80.

Să ne întoarcem acolo, n-a fost nevoie decît de un an, în care primăria de sector a fost condusă de doamna Clotilde Armand.. Mă îndoiesc că în Franţa ei natală există vreo localitate care se află la nivelul la care ea a adus partea de capitală a României pe care o conduce, de un an încoace, ca reprezentantă a USR-PLUS, ”forţa novatoare” în politica românească. În toiul unui război al gunoaielor pe care l-a declanşat şi care acum înăbuşe străzile şi otrăveşte aerul, Clotilde Armand pare să nu-şi dea deloc seama că, indiferent de cine cîştigă lupta în instanţă ori prin rezilieri de contracte, cei ce au pierdut deja sînt locuitorii Sectorului I. Şi ea, bineînţeles. Cine o va mai vota, vreodată, în vreo funcţie, pe cea care a adus centrul Capitalei în paginie Ciumei lui Camus şi ale jurnalului lui Defoe?

Eco-igienizarea minţii: prefectul Stoica şi ”edilii care sîntem”

Şi prefectul USR-PLUS Alin Stoica trăieşte paralel cu realitatea. El a afirmat că planul de  dezinsecţie şi deratizare funcţionează, deşi Bucureştiul e plin de şobolani şi de ţînţari. Prefectul spune că are ”o corespondenţă periodică cu această companie care se ocupă de aceste lucruri” şi primeşte un raport bilunar. Şi Ceauşescu primea, tot aşa, periodic, raportări de cît de bine e în România. La fel de străin de realitate, de parcă n-ar trăi în Bucureşti, Alin Stoica spune că  ”tratamentele sînt făcute la intervalele corecte, problema fiind că acestea au început mai tîrziu”.

Adică, ţînţarii au apucat să eclozeze şi de fapt au împînzit deja Bcuureştiul şi se înmulţesc în voie. O deratizare periodică nu face decît să le mai reducă, din cînd în cînd, numărul şi agresivitatea. Prefectul Stoica a recunsocut ieri că ” din păcate, pe această zonă a fost o întîrziere generată de o inabilitate în a controla companiile sau o indecizie pe companiile municipale şi de aceea activitatea a început tîrziu. Indecizie din partea noastră, a edililor care sîntem”.

”Edilii care sîntem” n-au vrut decît să desfiinţeze companiile făcute de Firea, pentru că erau făcute de Firea. Dar fără să pună nimic în loc. Stoica spune: ”Problema a fost că cei ce se ocupau de deratizarea Capitalei,  acele companii municipale trebuiau să fie desfiinţate (de ce? – n.n.), însă acele companii municipale asigură pentru o perioadă servicii care sînt esenţiale pentru Capitală, cum sînt serviciile dezinsecţie-deratizare. Există în instanţă nişte hotărîri prin care acele companii trebuie să fie desfiinţate şi iniţial ar fi trebuit chiar să fie desfiinţate, de aceea iniţial nu au prevăzute bugete pentru companiile respective, însă nu este foarte simplu să iei activitatea respectivă să o internalizeze”. Aşa că am rămas fără dezinsecţie şi deratizare, în prima parte a anului. Exact cînd trebuia.

Dar acum “Planul de dezinsecţie şi deratizare funcţionează”, susţine prefectul. ”El a început la începutul lui iunie cred că e al patrulea tratament care se face. (...) Am corespondenţă periodică direct cu compania şi primesc un raport o dată la două săptămîni, care este situaţia. Tratamentele respective sînt făcute la intervalele corecte”, dar cu o întîrziere de trei luni. Aşa se face că în Bucureşti, pe lîngă şobolani şi ţînţarii obişnuiţi, au fost semnalaţi şi ţînţari purtători ai virusului West Nile. Degeaba Primăria Capitalei a anunţat ”intensificarea tratamentelor”. Bucureştiul e deja raiul ţînţarilor şi al şobolanilor.

Cum s-a ajuns aici? E simplu. Aşa cum Clotilde Armand se bate cu gunoierii, Primăria Capitalei s-a străduit să desfiinţeze compania care se ocupa de dezinsecţie – şi aproape a reuşit, timp în care, în cele trei luni de la începutul anului, nu s-a făcut nicio dezinsecţie. Acum, pentru că ţînţarii au luat în stăpînire Bucureştiul şi refuză să-i pişte doar pe foştii alegători ai Gabrielei Firea, ”edilii care sîntem” s-au răzgîndit şi au înfiinţat-o la loc.

E loc de mai bine! Palatul Cotroceni şi Palatul Parlamentului nu vor fi deratizate

Compania Eco Igienzare SA, un fel de Romprest al şobolanilor şi ţînţarilor, a primit din 2018 delegarea serviciului public de combatere a şobolanilor, a căpuşelor, a larvelor şi a ţînţarilor din Bucureşti. Iar asta însemna că este singura care avea dreptul să facă deratizare, dezinsecţie şi dezinfecţie în oraş, dar la începutul anului compania nu s-a apucat de treabă. Mai întîi, ”Planul unitar de acţiune” care stabileşte ce tratamente trebuie aplicate împotriva dăunătorilor, a fost aprobat cu mare întîrziere de Consiliul General. Abia în 20 mai, deşi acţiunea de deratizare trebuia să înceapă efectiv la finele lunii februarie - începutul lunii martie, pentru a-şi produce efectele.

Dar prima şedinţă a Consiliului General cu acest subiect pe ordinea de zi a fost abia pe 26 aprilie. La aceasta s-a constatat că planul era deja depăşit, fiind prevăzute măsuri care ar fi trebuit luate cu o lună-două înainte. Pentru a nu se ”cheltui iresponsabil banul public”, s-a solicitat refacerea proiectului. Nici în a doua şedinţă, de marţi, 18 mai, nu s-a decis nimic. Majoritatea PNL şi USR PLUS nu a votat planul de deratizare şi dezinfecţie. PSD a mai convocat o şedinţă, pentru a doua zi, cînd, în sfîrşit, s-a aprobat cu 51 de voturi pentru un plan propus de primarul general Nicuşor Dan.

În noul planu nu sînt bani pentru deratizarea întregului Bucureşti. Cei 16.766.576 de lei prevăzuţi nu ajung pentru deratizarea în locurile de agrement, pentru pieţe şi tîrguri alimentare şi clădiri ale altor autorităţi locale, în afară de Primăria Generală. Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, Parcul Operei şi Grădina Botanică, precum şi alte parcuri ale Capitalei rămîn raiul ţînţarilor şi al şobolanilor.

Principala grijă a majorităţii PNL-USR-PLUS a fost, cum declara o consileră a majorităţii, de ”a nu lăsa loc pentru cheltuirea iresponsabilă a banului public”.  

O altă problemă a fost că singura entitate care se poate ocupa de dezinsecţia şi deratizarea aprobate în proiect este compania Eco Igienizare. Iar aceasta se află în insolvenţă, cu datorii mari şi aproape toţi oamenii în şomaj tehnic, stare în care a fost adusă în mod deliberat. Primăria Capitalei n-a mai făcut plăţi către această companie municipală din vara lui 2020.

După aprobarea ”Planului de deratizare şi dezinsencţie” la finele celei de-a cincea luni a anului, a mai fost nevoie de timp şi alte cheltuieli, pentru a readuce oamenii la muncă şi a începe efectiv treaba. Timp cîştigat de larve, care s-au transformat în tot mai mulţi ţînţari şi de şobolani, care s-au înmulţit în voie. Comparativ, în anii trecuţi, acţiunile de deratizare împotriva şobolanilor începeau cel tîrziu în februarie, în acest an au început în plină vară.

Pînă la aprobarea planului de deratizare a Capitalei, în Bucureşti au lucrat doar două echipe, cu cîţiva oameni. Ei s-au ocupat de ”tratamentele împotriva dăunătorilor”, dar nu în oraş, ci au făcut dezinfecţie numai la sediul Primăriei Generale. Singurul loc ferit de asaltul ţînţarilor şi al şobolanilor, e cel al ”edililor care sînt”.

Între timp, de azi s-a instituit ”starea de alertă” în Sectorul I, provocată de criza gunoaielor. Potrivit legii, ”starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constînd într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii”.

Ce se întîmplă concret? Explică prefectul Stoica: ”o sa fie stare de alertă, pentru ca este necesară starea de alerta. O să facem curat în Sectorul 1. Trebuie să fie o achiziţie publică care se va desfăşura în 2-3 zile şi o să putem să avem şi un alt salubrist, care va face curat şi vom rezolva situaţia aceasta de colaps a servicului public”. Edilul cacofonic n-a explicat de ce nu s-a făcut asta pînă acum.

Între timp, în Sectorul I continuă mai vechiul măcel politic, între consilierii USR-PLUS ai primăriţei Clotilde Armand şi restul. ”Facturile sînt plătite la zi şi Compania Romprest continuă să ia ostatici cetăţenii de bună credinţă care plătesc din buzunarul lor cel mai scump serviciu de salubrizare din România. PNL şi PSD s-au înfrăţit din nou şi nu vor rezilierea contractului în Justiţie”, a transmis Clotilde Armand presei, într-un nou episod din odiseea gunoaielor. În replică, filiala PNL Sector 1 a adresat o scrisoare deschisă, în care îi informează pe cetăţeni că primăriţa îşi bate joc, cinic, de viaţa lor şi îi minte: ”executarea contractului de salubritate ţine doar de primar, iar primarul nu are nevoie de împuternicirea Consiliului Local pentru a cere instanţei rezilierea contractului”.

Iar şobolanii foşgăie prin gunoaie, ţînţarii îşi vînează în voie victimele, fără să bage în seamă toată această ciumă.