ANALIZĂ: Măsurile radicale contra migraţiei, tot mai prezente pe mapamond. Ce ţări au ridicat ziduri pentru a opri imigranţii să pătrundă pe teritoriul lor

În urmă cu un sfert de secol, când a fost doborât Zidul Berlinului, în lume existau 16 ziduri care să apere frontiere. În prezent există 65, finalizate sau în curs de construcţie, potrivit cercetătoarei Elisabeth Vallet de la Universitatea din Québec.

De la zidul israelian al segregării - "zidul apartheidului", cum îl denunţă palestinienii - la gardurile de 4.000 de kilometri pe care India le ridică la frontiera sa cu Bangladesul sau la enormul dig de nisip care desparte Marocul de regiunile din Sahara aflate sub controlul rebeliunii Polisario - zidurile şi barierele au tot mai mare căutare în rândul politicienilor dornici să pară fermi faţă de probleme legate de migrări şi securitate.

În iulie, Guvernul conservator ungur a început să ridice un gard de patru metri înălţime, de-a lungul întregii frontiere cu Serbia, cu scopul de a stăvili valul de refugiaţi din Siria, Irak sau Afganistan.

"Am doborât ziduri - recent - în Europa", comenta atunci un purtător de cuvânt al Uniunii Europene (UE). "N-ar trebui să ridicăm altele noi", sublinia el.

Alte trei ţări - Kenya, Arabia Saudită şi Turcia - îşi fortifică frontierele cu scopul de a împiedica infiltrări ale unor jihadişti din ţări vecine, Somalia, Irak şi Siria.

Iluzia securităţii

Pe lângă faptul că ele constituie simboluri agresive, eficienţa lor este relativă, apreciază specialiştii.

"Singurul lucru pe care toate aceste ziduri îl au în comun este că ele constituie mai ales decoruri ale unei piese de teatru", dă asigurări Marcello Di Cintio, autorul cărţii "Walls: Travels Along the Barricades" (Ziduri, călătorii de-a lungul baricadelor). "Ele dau iluzia securităţii, ci nu o securitate reală", subliniază el.

În pofida acestor obstacole, imigranţii le surmontează până la urmă - cocaina n-a lipsit niciodată pe mesele din Manhattan şi nici ţigările de foi, de contrabandă, în Montmartre. Iar în pofida santinelelor care deschideau focul pe loc, nici măcar Zidul Berlinului n-a fost niciodată etanş.

Susţinătorii zidurilor apreciază că scurgerile sunt mai bune ca inundaţiile, însă în opinia lui Marcello Di Cintio repercusiunile psihologice ale ridicării unor astfel de bariere nu pot să fie ignorate.

El citează bătrâni din tribul amerindian Tohono O'odham, dintre care unii par că au murit de durere atunci când zidul ridicat între Mexic şi Statele Unite i-a despărţit de unele dintre locurile lor sacre.

Povestea lor aminteşte de ceea ce psihologul berlinez Dietfried Muller-Hegemann a numit, în anii '70, "boala zidului" - niveluri foarte ridicate de depresie, alcoolism şi violenţe familiale în rândul celor care trăiau în umbra zisului care tăia oraşul în două.

Citeşte şi: Slovacia anunţă că va primi doar imigranţi creştini dintre refugiaţii sirieni, neavând moschei

Citeşte şi: Londra urmează să mobilizeze poliţişti la Calais, în lupta împotriva traficanţilor de imigranţi

Citeşte şi: Ungaria va construi GARD DUBLU de-a lungul întregii frontiere cu Serbia

Săracii, cel mai afectaţi

În realitate, zidurile nu schimbă cu nimic cauzele profunde ale insecurităţii sau imigraţiei. Ridicarea tuturor acestor baricade n-a pus capăt creşterii numărului cererilor de azil sau atacurilor teroriste. Ele au determinat grupurile pur şi simplu să se adapteze.

În opinia lui Reece Jones - un profesor la Universitatea din Hawai, autorul lucrării "Border Walls: Security and the War on Terror in the United States, India, and Israel" (Frontiere ziduri: securitate şi război împotriva terorismului în Statele Unite, India şi Israel) - zidurile sunt eficiente doar împotriva celor mai săraci şi mai disperaţi.

"Cartelurile drogurilor şi grupările teroriste au mijloacele să le ocolească, de cele mai multe ori cu documente false", spune el. "Închiderea frontierelor nu face decât să deplaseze problema, determinându-i pe migranţi să traverseze deşerturi teribile sau Mediterana în ambarcaţiuni împrovizate. Asta nu face decât să crească numărul victimelor", subliniază el.

Peste 40.000 de persoane au murit, începând din 2000 încoace, încercând să emigreze, estima anul trecut Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM).

"Valurile actuale de migranţi fac ca zidurile să fie, fără doar şi poate, necesare pentru politicieni", spune Emmanuel Brunet-Jailly de la Universitatea canadiană Victoria. "Ele trimit la vechie mituri ale frontierei - linia trasată pe nisip. Opiniei publice îi este mai dificil să accepte faptul că o cooperare diplomatică şi schimbul de informaţii sunt mult mai eficiente pe termen lung", subliniază el.