ANALIZĂ: Principalele evenimente care au marcat anul 2014

CONFLICTUL DIN UCRAINA ŞI ANEXAREA CRIMEEI DE CĂTRE RUSIA

În 2014, Europa a dominat scena politică a lumii prin conflictul din Ucraina, care a adus SUA şi Rusia în pragul celei mai grave crize de la încheierea Războiului Rece.

Criza din Ucraina a început în noiembrie 2013, cu proteste în Piaţa Independenţei (Maidan) faţă de refuzul preşedintelui de atunci, Viktor Ianukovici, de a semna un acord de asociere cu UE în favoarea unor legături mai strânse cu Rusia. Protestele au degenerat în decembrie şi ianuarie, când s-au transformat într-o adevărată luptă de gherilă, iar în februarie preşedintele Ianukovici a fost destituit de Parlament.

La sfârşitul lui februarie au avut loc confruntări la Simferopol, capitala Crimeei, o republică autonomă şi rusofonă din sudul Ucrainei, iar la 27 februarie, Parlamentul din Crimeea, ocupat de un comando prorus, a ales un nou Guvern local şi a adoptat o hotărâre privind organizarea unui referendum pentru extinderea autonomiei.

Referendumul a fost organizat la 16 martie şi a fost urmat de anexarea acestei regiuni de către Rusia, condamnată dur de Occident, care a adoptat sancţiuni economice şi diplomatice împotriva Moscovei.

După două săptămâni de la anexarea Crimeei de către Rusia, manifestanţii proruşi au preluat controlul asupra unor clădiri oficiale la Harkov, Doneţk şi Lugansk, principalele oraşe din estul ţării, capitalele regiunilor de la frontiera cu Rusia. Insurgenţii au proclamat "Republicile Populare" Doneţk şi Lugansk, iar Kievul a declanşat o "operaţiune antiteroristă" cu obiectivul de a prelua controlul asupra zonelor rebele.

Pe 25 mai au fost organizate alegeri prezidenţiale, câştigate de prooccidentalul Petro Poroşenko, dar care nu au reuşit să pună capăt conflictului din estul ţării. Acesta continuă, în pofida unui armistiţiu încheiat în septembrie, şi s-a soldat cu peste 4.700 de morţi şi intensificarea sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei.

TRAGEDIILE AVIOANELOR MALAYSIA AIRLINES

Anul 2014 a fost unul negru şi pentru compania Malaysia Airlines, care s-a confruntat cu două tragedii majore, respectiv dispariţia inexplicabilă, la 8 martie, a cursei MH370, pe ruta Kuala Lumpur-Beijing, şi doborârea deasupra Ucrainei, la 17 iulie, a zborului MH17, pe ruta Amsterdam-Kuala Lumpur.

Cursa MH370, efectuată de un avion Boeing 777-200 şi care avea la bord 239 de pasageri şi membri ai echipajului, dintre care 153 de cetăţeni chinezi, a dispărut la scurt timp după decolarea din Kuala Lumpur, când avionul a schimbat radical planul de zbor, virând spre vest, apoi spre sud, în direcţia Oceanului Indian, unde s-ar fi prăbuşit, din lipsă de carburant.

Traiectoria sa a fost reconstituită cu ajutorul sateliţilor, dar locul prăbuşirii a rămas necunoscut şi nici o urmă nu a fost găsită, în pofida vastelor căutări aeriene şi submarine efectuate în largul coastelor occidentale ale Australiei.

La patru luni de la această tragedie, un alt avion Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines, care se deplasa de la Amsterdam la Kuala Lumpur, a fost doborât de o rachetă în estul Ucrainei, deasupra teritoriului controlat de rebelii proruşi. Toate cele 298 de persoane de la bord, majoritatea olandezi, au murit în urma acestui incident.

ASCENSIUNEA GRUPĂRII STAT ISLAMIC

Gruparea Stat Islamic (SI), cunoscută şi ca Stat Islamic în Irak şi Levant (SIIL) sau Stat Islamic în Irak şi Siria (SIIS/ISIS), este o organizaţie radicală care a avut o ascensiune fulminantă în 2014.

Gruparea a fost înscrisă pe lista organizaţiilor teroriste a Departamentului de Stat în 2004, sub numele de Al-Qaida în Irak, pe când era condusă de Abu Musab al-Zarqawi. Recunoscută pentru atacarea forţelor aliate, asasinarea oficialilor şi decapitarea ostaticilor, gruparea a suferit o lovitură odată cu uciderea liderului său, dar a renăscut sub numele de Stat Islamic în Irak şi ulterior Stat Islamic în Irak şi Siria, cu scopul de a crea un califat în aceste teritorii. Gruparea a profitat de instabilitatea din Siria, unde a devenit una dintre cele mai de temut grupări care încearcă să îl înlăture de la putere pe preşedintele Bashar al-Assad.

Prin tactici brutale, inclusiv ucideri în masă, răpirea membrilor minorităţilor etnice şi religioase, decapitări de militari şi jurnalişti, gruparea a răspândit teamă şi furie în toată lumea şi a determinat intervenţia militară a Statelor Unite. Aceasta a decapitat cinci ostatici occidentali începând din august, respectiv trei americani, între care doi jurnalişti - James Foley şi Steven Sotloff - şi un angajat umanitar - Peter Kassig -, şi doi angajaţi umanitari britanici - Alan Henning şi David Haines.

EPIDEMIA DE EBOLA DIN AFRICA DE VEST

Epidemia de Ebola în Africa de Vest a izbucnit în martie 2014 şi s-a răspândit rapid, devenind cea mai gravă de la descoperirea acestei boli, în 1976. Cercetătorii de la New England Journal of Medicine au identificat pacientul zero al epidemiei în persoana unui copil în vârstă de doi ani care a murit în decembrie 2013 la Meliandou, un sat din sud-estul Guineei.

La 29 decembrie, bilanţul anunţat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii era de 7.842 de morţi în şase ţări - Liberia, Guineea, Sierra Leone, Nigeria, Statele Unite şi Mali. Numărul total al cazurilor raportate este de peste 20.000, dar OMS recunoaşte că datele sunt subestimate, având în vedere dificultatea colectării datelor.

REVOLTELE RASISTE DIN STATELE UNITE

Moartea unui tânăr de culoare, Michael Brown, în vârstă de 18 ani, la Ferguson, în Missouri, ucis la 9 august de un poliţist alb, a reaprins dezbaterea privind relaţiile rasiale în Statele Unite. O serie de alte drame recente, de acelaşi tip, a intensificat furia comunităţii afroamericane, care se consideră victima rasismului din partea poliţiei.

Prima rundă de proteste - după incidentul din august - a avut loc în Ferguson. Protestele au reizbucnit însă la începutul lui decembrie, după anunţarea deciziei unui juriu de a nu-l inculpa pe poliţistul care l-a ucis pe Michael Brown. Acestea s-au răspândit şi în alte oraşe, mulţi americani considerând că poliţia foloseşte forţa în mod excesiv, mai ales împotriva populaţiei de culoare.

ALEGERILE EUROPENE ŞI ASCENSIUNEA EXTREMEI DREPTE

Alegerile europene din 25 mai vor rămâne în istorie ca un "seism" care a cutremurat aparatul politic al UE. Acestea sunt marcate de o ascensiune a partidelor de extremă dreapta şi eurosceptice, mai ales în Franţa şi Marea Britanie, un semn clar al nemulţumirii faţă de măsurile de austeritate din Europa. Frontul Naţional, condus de Marine Le Pen, câştigă alegerile în Franţa, iar UKIP al lui Nigel Farage în Marea Britanie. În Grecia, Syriza - de extremă stânga - se clasează pe primul loc, iar Zori Aurii - de extremă dreapta - se clasează pe locul al treilea.

La nivel global însă, partidele proeuropene rămân jucătorii dominanţi. Astfel, Partidul Popular European (PPE, centru-dreapta) rămâne principala forţă a noului Parlament, iar candidatul său, Jean-Claude Juncker, devine preşedintele Comisiei Europene.

REFERENDUMUL PRIVIND INDEPENDENŢA SCOŢIEI

Scoţia a organizat un referendum istoric la 18 septembrie pentru a-şi redobândi independenţa faţă de Marea Britanie, pe care a pierdut-o în urmă cu trei secole. Acesta a fost respins de 55,42 la sută din populaţie, însă a adus regiunii promisiuni de autonomie extinsă din partea premierului britanic David Cameron.

SPANIA ARE UN NOU REGE

La 19 iunie, Felipe al VI-lea de Bourbon, în vârstă de 46 de ani, a depus jurământul în Parlamentul de la Madrid, după abdicarea tatălui său, Juan Carlos, după 39 de ani de domnie. El a moştenit o monarhie contestată şi o ţară afectată de criză economică şi şomaj şi va trebui să răspundă multor speranţe.