BIOGRAFIE: Şevarnadze, eroul Occidentului căzut în dizgraţia Georgiei

"Nu sunt sigur că Războiul Rece s-ar fi încheiat paşnic fără el. El ne-a schimbat vieţile (...). Acest om este un erou", aprecia în 2000 fostul secretar de Stat american, James Baker, care a petrecut multe ore la masa negocierilor cu Şevarnadze.

În 1985, pe când conducea fosta Republică Sovietică Georgia, Şevarnadze este chemat la Moscova de către ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov, care lansa Perestroika, şi a fost numit ministru de Externe.

Timp de cinci ani, el va fi unul dintre principalii artizani ai dezarmării, legând prietenii puternice în Occident, mai ales în Germania.

Finalul carierei sale politice va fi însă mai puţin glorios, în 2003, după ce a devenit preşedintele Georgiei independente el fiind nevoit să cedeze puterea în urma "revoluţiei trandafirilor". Prooccidentalul Mihail Saakaşvili i-a urmat în funcţie în 2004, şi a rămas la putere până în 2013.

După cei aproximativ zece ani petrecuţi la conducerea acestei mici republici din Caucazul de Sud, imaginea lui Şevarnadze s-a deteriorat în mod considerabil. La plecare, el a lăsat o ţară afectată de o puternică criză economică şi de o corupţie endemică, aproape de haos.

Demisia, în 2003, i-a permis să-şi salveze un pic de credit în opinia publică, în pofida faptului că a încercat să lupte până la capăt pentru a se menţine la putere.

- "Vulpoi bătrân"

Născut pe 25 ianuarie 1928 în satul georgian Mamati, Eduard Şevarnadze a intrat în Partidul Comunist la vârsta de 20 de ani şi a urcat rapid treptele ierarhiei. În 1972, devine prim-secretarul partidului unic din Georgia şi duce o politică marcată în egală măsură de lupta împotriva corupţiei şi reprimarea mişcării disidente.

În 1978 este promovat în Politburo (organul suprem al puterii), la Moscova, al cărui membru devine, un mai târziu, şi Mihail Gorbaciov.

Cei doi împătăşeau, la vremea respectivă, ideea că URSS era necesar să fie reformată, ceea ce explică numirea sa în postul de şef al diplomaţiei atunci când Gorbaciov preia conducerea Uniunii Sovietice.

Şevarnadze va fi salutat, la acel moment, drept cel mai liberal şef al diplomaţiei pe care l-a avut vreodată fostul bloc sovietic.

La sfârşitul anilor '80 el respinge îndemnurile liderilor ţărilor comuniste din Europa de Est de a interveni pentru a pune capăt procesului de democratizare, ceea ce conduce la o serie de revolte pro-democratice şi, în final, la prăbuşirea Zidului Berlinului, în 1989.

În decembrie 1990, printr-o lovitură de teatru, demisionează şi-l abandonează pe Gorbaciov, denunţând ameninţarea unei dictaturi înfiorătoare în Uniunea Sovietică.

După mai puţin de un an, în august 1991, la Moscova, eşuează un puci, conducând la "explozia" URSS.

Şevarnadze îşi face reapariţia rapid în Georgia, în 1992, în postul de preşedinte al Consiliului pentru Securitate, în timp ce ţara - care şi-a proclamat independenţa - se prăbuşeşte într-un război civil.

Independenţa a exacerbat tendinţele separatiste în regiunile Abhazia şi Osetia de Sud, care obţin o independenţă de fapt cu preţul unor conflicte sângeroase.

Şevarnadze, prezentat ca salvator al Tbilisi, este ales la preşedinţie în 1995, cu aproape 75% din voturi.

Însă fostul aparatcik, care se bucura de o reputaţie de democrat şi care era numit "vulpoiul bătrân", nu reuşeşte să scoată ţara din profunda criză economică şi corupţia galopantă.

Criticii îl acuză inclusiv pentru că a autorizat grupări criminale, în schimbul loialităţii acestora faţă de el.

Eduard Şevarnadze aproape că a fost ucis în două atentate, în 1995 şi 1998.