Compania Renault, dată în judecată de soţia unui angajat care s-a sinucis

• Externe

  • ARTILERIA SIRIANĂ, împotriva populaţiei civile. FOTOGRAFII prin satelit, prezentate ca dovezi de SUA - FOTO 03:37
  • Guvernul grec aprobă planul de austeritate cerut de UE şi FMI 01:35
  • Site-ul CIA, inaccesibil. Anonymous revendică un atac 23:53
  • Un elicopter militar aterizează de urgenţă în sudul Bosniei, dar pasagerii vorbesc de prăbuşire 23:36
  • EUROPA ÎNGHEAŢĂ: 590 de morţi în urma valului de frig 21:46

Într-un interviu acordat cotidianului Le Parisien, soţia angajatului, Sylvie T, susţine că a decis să dea în judecată compania Renault pentru comiterea unei "erori impardonabile", după sinuciderea soţului său, Antonio, la centrul Technocentre din localitatea Guyancourt. În opinia ei, "organizarea companiei este cea vinovată şi criminală".

Sylvie a precizat că motivul pentru care a decis să acţioneze în instanţă constructorul de automobile este pentru a le transmite angajaţilor care sunt suprasolicitaţi următorul mesaj: "dacă vi se impun obiective imposibile, nu voi sunteţi cei nuli".

Directorii pretind că persoanele care se sinucid sunt fragile. "Este insuportabil ca imperativele financiare să-i determine pe manageri să distrugă oamenii. Nu se poate să striveşti oameni pentru beneficii", a precizat ea.

Potrivit acesteia, "conducerea prin teroare" este ceea ce l-a condus pe soţul acesteia să-şi pună capăt zilelor.

"Cu un an şi jumătate înainte de moartea sa, el a început să se teamă să nu fie prins pe picior greşit (...). Muncea mereu, repeta că era «nul şi incapabil». În vara lui 2006, i s-a spus că urmează să fie mutat pentru 14 luni în România. Acest lucru l-a deranjat. Teoretic, se poate refuza misiunea, dar de fapt, nu poţi refuza Renault. În septembrie, la întoarcerea din concediu, era absolut îngrozitor. Nu mai vorbea. În ultimele două luni, a plâns în fiecare seară, a slăbit opt kilograme, nu dormea decât două ore pe noapte. În restul timpului, muncea, convins că se organiza mult prea prost pentru a-şi termina munca în timpul programului, dar de fapt i se cerea mereu mai mult", a precizat Sylvie.

Cât despre reacţia companiei Renault la moartea lui Antonio, ea a calificat-o drept "odioasă". "Am primit o scrisoare de condoleanţe de patru rânduri în care eram înştiinţată că dacă am nevoie de ceva, singurul meu interlocutor este asistentul social. Am vrut să-i recuperez documentele, desenele fiului nostru, cheile casei (...) Conducerea a refuzat sub pretextul că anchetatorii au pus sigiliu", a povestit ea.