Întrebările la care va trebui să răspundă Tony Blair, în cadrul audierii privind războiul în Irak

• Externe

  • Controale reduse pe aeroporturile americane pentru bătrânii de peste 75 de ani 15:06
  • Observatorii ONU merg în regiunea Hula din centrul Siriei la o zi după bombardamente 14:45
  • Cel puţin 50 de morţi în urma unor inundaţii produse în nordul Afganistanului 14:30
  • Peste 400 de replici înregistrate în Bulgaria după cutremurul de marţi 13:43
  • Dmitri Medvedev, ales la conducerea partidului Rusia Unită 12:32

- Când s-a angajat Tony Blair faţă de George W. Bush să participe la o intervenţie militară în Irak, fără o rezoluţie a ONU care să legalizeze explicit recursul la arme?

Potrivit mai multor martori, printre care fostul ambasador britanic la Washington Christopher Meyer, Blair i-ar fi promis preşedintelui Bush sprijinul său militar chiar din aprilie 2002, în timpul unei întâlniri la ferma sa din Crawford, în Texas.

Fostul său director de comunicare, Alastair Campbell, a declarat că a văzut note private din 2002, în care Blair îl asigura pe Bush că Londra "va fi acolo", în cazul unei intervenţii.

Blair a afirmat însă în permanenţă că a decis implicarea Marii Britanii în război în 2003, după epuizarea căilor diplomatice pentru a-l forţa pe Saddam Hussein să permită accesul la centrele considerate că adăposteau arme de distrugere în masă (ADM).

- A interpretat necorespunzător sau a manipulat Tony Blair informaţiile serviciilor de informaţii privind prezenţa ADM în Irak, cu scopul de a convinge opinia publică şi Parlamentul din Marea Britanie că un război este inevitabil?

Într-un dosar, în septembrie 2002, Guvernul afirma că Irakul deţine "fără nici o îndoială" ADM, deşi acestea nu au fost găsite. În afirmaţiile sale iniţiale, Blair afirma că Bagdadul putea să folosească anumite arme în mai puţin de 45 de minute.

Majoritatea martorilor au dat asigurări că serviciile de informaţii erau convinse în mod autentic de faptul că Saddam Hussein dispunea de arme chimice şi bacteriologice, chiar dacă informaţiile erau "fragmentate".

Potrivit fostului ministru al Afacerilor Externe Jack Straw, menţiunea privind cele 45 de minute a fost o "eroare".

- Principalul consilier juridic al Guvernului a fost supus la presiuni pentru a-şi ascunde îndoielile şi a declara că un război ar fi legal chiar fără o a doua rezoluţie a ONU ?

La 7 martie 2003, procurorul general Peter Goldsmith a apreciat că o intervenţie poate fi justificată din punct de vedere juridic prin faptul că Saddam Hussein a încălcat Rezoluţia 1.441 votată de ONU în 2002, dar el a recomandat o a doua rezoluţie. Blair i-a cerut un răspuns tranşant. La 17 martie, lordul Goldsmith a apreciat că un război ar fi "legal", decizie contestată de doi foşti consilieri juridici din Ministerul britanic de Externe.

- Obiectivul era chiar de la început înlăturarea lui Saddam Hussein?

Ameninţarea presupuselor ADM şi atitudinea de provocare a lui Saddam Hussein au justificat, la nivel oficial, războiul, potrivit lui Blair.

În timpul unui interviu pentru BBC, luna trecută, el a recunoscut însă că, şi dacă ar fi ştiut că Saddam Hussein nu deţinea ADM, el ar fi "folosit şi dezvoltat alte argumente" pentru a justifica războiul.

- Aprobarea tardivă pentru mobilizarea militarilor a afectat pregătirile de război şi a împiedicat conceperea unui plan adecvat pentru perioada de după război ?

Da, în opinia fostului ministru al Apărării Geoff Hoon. Acesta l-a mai acuzat pe Gordon Brown, ministru al Finanţelor în momentul războiului, că a refuzat Ministerului Apărării finanţări strategice. Brown va oferi explicaţii în faţa comisiei la sfârşitul lunii februarie sau începutul lunii martie.