Sătenii români speră într-un preşedinte care să pună capăt inegalităţilor

• Externe

  • Controale reduse pe aeroporturile americane pentru bătrânii de peste 75 de ani 15:06
  • Observatorii ONU merg în regiunea Hula din centrul Siriei la o zi după bombardamente 14:45
  • Cel puţin 50 de morţi în urma unor inundaţii produse în nordul Afganistanului 14:30
  • Peste 400 de replici înregistrate în Bulgaria după cutremurul de marţi 13:43
  • Dmitri Medvedev, ales la conducerea partidului Rusia Unită 12:32

"Aşa a fost de la începutul lumii. Cel care s-a născut la ţară are mai puţine şanse de a reuşi în viaţă decât cel născut la oraş. Viaţa lui va fi întotdeauna mai grea", afirmă Dumitru, un agricultor în vârstă de 52 de ani, care a mers la vot duminică, în pofida "pesimismului" cu privire la viitor.

În România, 91,7 la sută dintre cabinetele de medicină generală sunt în oraşe şi numai 20 la sută dintre gospodării dispun de apă curentă în mediul rural, potrivit unui raport al unei comisii prezidenţiale, publicat în septembrie.

Valentin Ghetea, în vârstă de 63 de ani, locuitor din Udeni, regretă absenţa apei curente în satul său. "Muncim în continuare cu catârii, este incredibil!", adaugă el.

Cei doi candidaţi la prezidenţiale, social-democratul Mircea Geoană şi preşedintele în exerciţiu de centru dreapta Traian Băsescu, au promis amândoi să elimine inegalităţile, mai ales în privinţa accesului la educaţie şi la serviciile medicale, şi să promoveze agricultura.

Cei 500 de locuitori din Udeni aşteaptă acest lucru cu nerăbdare: satul nu dispune decât de o şcoală primară, unde sunt înscrişi circa 20 de elevi.

Pentru a urma cursurile, copiii trebuie să meargă în fiecare zi în satul vecin. Majoritatea nu merg la liceu, în această ţară unde numai 5 la sută din tinerii născuţi la ţară urmează o facultate.

"Comuniştii au eliminat analfabetismul, aceste regimuri l-au reintrodus. Şcoala este acum pentru bogaţi. Îţi trebuie bani pentru a cumpăra haine copiilor, pentru a face naveta într-un alt sat", regretă Ghetea.

În prezent, satul Udeni este locuit în cea mai mare parte de persoane în vârstă care muncesc pământul, cultivând în special cereale pe parcele mici. Tinerii au plecat să muncească la oraş sau în străinătate.

"Cultiv porumb, dar degeaba. Uneori îl dau la schimb pe mere, dar de cele mai multe ori îl mănâncă şoarecii în hambar", povesteşte Floarea Lazăr, o pensionară în vârstă de 70 de ani, pentru care circuitele de comercializare sunt dificil de accesat.

Pensia ei este de 350 de lei (85 de euro), din care jumătate se duc pe medicamente.

Velicu Coman, în vârstă de 79 de ani, trăieşte mai bine, graţie celor 17 hectare de cereale pe care le vinde direct morilor, fără intermediari, dar regretă că în prezent legumele vândute în magazinele din sat sunt adeseori importate.

Aurel, în vârstă de 25 de ani, s-a născut la Udeni dar lucrează în Bucureşti, într-un atelier de mecanică. Dacă va avea într-o zi un copil, el vrea ca acesta să se nască şi să crească în capitală. "Aşa, va avea mai multe şanse decât aici", susţine el.