Regizorul Alexandru (Ducu) Darie, o viaţă pe scenă: "Cel mai preţios lucru este timpul"

Regizorul Alexandru Darie a murit miercuri, la vârsta de 60 de ani.

"Cel mai preţios lucru este timpul şi îmi pare rău că în unele momente ale vieţii mele am lăsat să treacă timpul. Dacă ar fi să o iau de la început, acesta este singurul lucru pe care într-un fel l-aş schimba, pentru că până la 20 de ani timpul este al tău, după 30 este al altcuiva şi cu cât mergi în sus, cu atât devine mai furgerător", spunea Alexandru Darie în 2011.

Alexandru (Ducu) Darie a studiat regia de teatru la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale" Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1983.

În studenţie a regizat spectacolul "Paracliserul", de Marin Sorescu, pentru care i s-a acordat marele premiu pentru cea mai bună producţie la Festivalul International al şcolilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981.

În 1992, a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze "Mult zgomot pentru nimic", de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii.

Alexandru Darie a regizat şi spectacole montate în SUA, la Performing Arts Centre din New, dar şi la Globe Theatre Tokio, Japonia.

În ianuarie 1995 a regizat "Trei surori", de Anton Cehov, premiat de Asociaţia Criticilor de Teatru şi de Uniunea Teatrală din România (UNITER).

În 1998, a montat la Teatrul Nottara o curajoasă adaptare a piesei "Viforul", cu Stelian Nistor.

Din 2002, este directorul Teatrului Bulandra. În perioada 2006 - 2011, a fost preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, organizaţie înfiinţată de Giorgio Strehler, de care îl leagă afinităţi şi momente hotărâtoare.
A montat spectacole care au marcat ultima parte a secolului 20, precum "Visul unei nopţi de vară", "Poveste de iarnă", "Trei surori". Despre "Visul unei nopţi de vară", cu care la începutul anilor ’90 a susţinut un turneu în Marea Britanie, The Guardian a scris că este cea mai bună montare după cea semnată de Peter Brook.

Ducu Darie a jucat şi în filme, precum "Galax, omul păpuşă" (1984), de Ion Popescu-Gopo, dar şi mai recentul "Poveste de dragoste", de Cristina Iacob (2015)

"Normalitatea este singurul lucru care nu se simte. Ca şi sănătatea, nu o simţim, avem o viaţă bună, dar când te împiedici şi îţi spargi nasul, atunci îţi dai seama de sănătate", spunea într-o conferinţă Alexandru Darie.