COM: Visând la luna de miere a guvernării comune, PSD şi PNL împart deja pielea ursului din pădure

• Main Story

  • Goana după cultură: Mii de oameni s-au îmbulzit în faţa muzeelor din Bucureşti 17:36
  • Ziua Sfinţilor Constantin şi Elena, serbată luni de ortodocşi, dar şi de romano-catolici 16:00
  • Antipa, vedeta Nopţii Muzeelor. Mii de oameni se îmbulzesc în faţa instituţiei muzeale 22:51
  • Gimnastica românească, pe vârfuri pentru a fi tot mai sus - GALERIE FOTO 18:23
  • Goană în noapte după o iluzie, fiesta spaniolă 14:16

Circumspecţi unii faţă de alţii, îngânduraţi pentru viitorul lor politic în opoziţie, afectaţi de perspectiva celor patru ani de mandat pe care îi mai are de păstorit Traian Băsescu, social-democraţii şi liberalii - asistaţi de fraţii mai mici, conservatorii, care le ţineau trena - au păşit încet spre altar, căci numai aşa se poate visa la luna de miere a guvernării comune.

Eludând tacit paşii elementari pentru îndeplinirea reveriei comune (care este guvernarea, chiar şi pe timp de criză) - adică strângerea unui număr de 23 de voturi necesare trecerii moţiunii de cenzură şi stabilirea, din punct de vedere constituţional, a etapelor declanşării alegerilor parlamentare anticipate - PSD şi PNL (plus PC), au trecut direct la elaborarea unui contract prenupţial şi la formarea viitorului guvern "de criză".

Deşi acest lucru aduce cu împărţirea pielii ursului ce umblă liber prin pădure, PSD şi PNL nici nu iau în calcul situaţia uşor ingrată în care se situează şi vorbesc despre un premier independent (cum spune PNL) - (aici PSD nu a zis nimic, deşi, din perspectiva strategului Năstase, Ponta era cel care se încălzea pe tuşă pentru acest lucru) - şi care să demisioneze exact după şase luni, respectiv după organizarea anticipatelor (cum spune PC).

Mai mult, contractul prenupţial dintre PSD şi PNL are un preambul în care cei doi protagonişti, aflaţi încă în opoziţie şi fără o perspectivă imediată clară de a forma o nouă majoritate parlamentară, atacă, nici mai mult, nici mai puţin, problema suspendării şefului statului.

"Dacă moţiunea de cenzură trece şi Guvernul Boc este debarcat, mergem la Cotroceni şi-i propunem lui Băsescu premierul nostru. Dacă şeful statului nu este de acord, putem să ne gândim şi la alte posibilităţi, cum ar fi suspendarea sa", ar spune PSDşi PNL, în preambulul "înţelegerii", intrând astfel în jocul de care s-au ferit atât de mult, al lui "parcă şi cu dacă".

Dincolo de prezentare, uşor tuşată, de mai sus, jocul PSD, PNL şi PC, ca partide de opoziţie, este unul descifrabil: este vorba de o strategie de comunicare, prezentată iniţial de "maestrul" PSD Adrian Năstase, la care cele trei partide au aderat.

Această strategie este menită să structureze un mesaj comun al opoziţiei şi o defalcare netă între putere şi opoziţie, în condiţiile în care PSD şi PNL se află într-o situaţie paradoxală, întrucât ambele partide sunt în opoziţie faţă de PDL, dar, concomitent, şi în opoziţie unul faţă de altul, din punct de vedere ideologic şi electoral.

Acest lucru face ca PSD şi PNL să încearce să dea mesaje diferite (de aici rezultă incoerenţa relativă a mesajelor şi zgomotul de fond) atât pe axa cu PDL, cât şi pe propria axă, în condiţiile în care apropierea dintre ele poate părea contra naturii.

Mai mult, prin această strategie se ating două obiective majore de comunicare externă şi internă.

Astfel, în plan extern, PSD şi PNL asigură o platformă de comunicare alternativă PDL (dacă miercuri nu ar fi existat întâlnirea PSD, PNL şi PC, media ar fi dezbătut doar subiectul remanierii Guvernului Boc), în timp ce în plan intern se rodează mecanismele de negociere în ce priveşte colaborarea în opoziţie, dar şi în eventualitatea colaborării în cazul unei guvernări comune viitoare.

Dincolo de acest lucru, în interiorul celor două partide - PSD şi PNL - artizanii negocierilor platformei comune de colaborare ( Năstase, Ponta, Dragnea, Hrebenciuc, Antonescu, Stroe, Fenechiu) îşi definesc poziţiile şi îşi proiectează viitorul politic, cel puţin în ce priveşte acest palier, al colaborării comune.

(Comentariu realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)