FOCUS: Zece ani de la poluarea cu cianuri de la mina "Aurul" din Baia Mare

Tineri au ţinut să amintească trecerea a zece ani de la accidentul de la societatea minieră "Aurul" din Baia Mare, când digul de decantare s-a spart, iar mii de metri cubi de ape cu cianuri şi metale grele s-au vărsat, afectând râuri din România, Ungaria şi Iugoslavia.

1885 afişări

Aproape 30 de tineri au comemorat, luni, în faţa MinisteruluiMediului şi Pădurilor (MMP), zece ani de la accidentul cu cianuride la Baia Mare, incident numit "al doilea Cernobâl".

Tinerii au venit în faţa MMP cu banere negre, pe care erauinscripţionate mesaje precum "După zece ani cianura încă ucide","1.240 de tone de peşte mort", "Au murit degeaba?" sau "50 dehectare de teren contaminat", aşezând pe treptele instituţiei unsicriu cu peşte în jurul căruia au aprins lumânări.

Ei au păstrat un moment de reculegere şi au împărţit colivăcelor prezenţi, precizându-le că este "pomana peştelui".

Şi ministrul Mediului şi Pădurilor, László Borbely, s-a alăturattinerilor pentru a păstra un moment de reculegere, mulţumindu-leacestora că au marcat în acest fel împlinirea a zece ani de laaccident.

"Ce s-a întâmplat atunci e fără precedent. O sută de tone desteril s-au scurs atunci şi au fost efecte de neimaginat pentruecosistem. Din acest motiv nici nu avem voie să uităm şi trebuie săfacem tot posibilul ca să nu se repete", a declarat ministrul,adăugând că toţi cei cu responsabilităţi în domeniu ar fi trebuitsă participe la comemorare.

În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, digul iazului dedecantare a apelor industriale, al societăţii româno-australiene"Aurul" Baia Mare, s-a rupt pe o porţiune de 25 de metri, iar prinaceastă spărtură s-au scurs 100.000 de metri cubi de ape cucianuri. Acestea au ajuns întâi în râul Lăpuş, s-au vărsat în Someşşi apoi în Tisa, traversând zone din Ungaria şi Iugoslavia, pentrua ajunge în Dunăre şi, apoi, din nou pe teritoriul României.

Statul român deţinea aproape jumătate din acţiunile societăţii"Aurul", iar capitalul majoritar aparţinea companiei australieneEsmeralda Ltd. - primul investitor străin în industria minieră dinRomânia. Deversarea apelor poluate cu cianură a făcut ca, în unelesectoare de râu, concentraţia maximă admisă a acestei substanţe înapă să fie depăşită de aproape 800 de ori.

Căderile masive de zăpadă combinate cu ploi ce au duratsăptămâni întregi au fost cauza ruperii digului, susţineaureprezentanţii companiei "Aurul".

Un raport al Uniunii Europene arăta că au existat, de fapt,greşeli de proiectare a acestei lucrări de îndiguire.

Societăţii băimărene i s-a permis reluarea activităţii în iunie2000, la cinci luni după producerea dezastrului ecologic, pe bazaunui permis temporar emis de agenţia judeţeană de protecţie amediului.

Ungaria a cerut despăgubiri de o sută milioane de dolari pentrupagubele provocate de accidentul ecologic produs la societateaminieră "Aurul" Baia Mare, firmă care, ulterior, şi-a schimbatnumele.

În 27 ianuarie 2009, România a fost condamnată pentru că nu aevaluat bine riscurile utilizării cianurii în mina de la Baia Mare,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) explicând că s-aîncălcat dreptul la respectarea vieţii private.

Concret, CEDO a decis că România a încălcat articolul 8 dinConvenţia Europeană în cazul a doi băimăreni, care au reclamatfaptul că procedura de extracţie minieră din Baia Mare, folosită desocietatea Aurul Baia Mare SA, le-a pus viaţa în pericol. Curteale-a acordat celor doi despăgubiri pentru cheltuieli de judecată de6.266 de euro, dar nu morale.

Vasile Gheorghe Tătar şi Paul Tătar, tată şi fiu, care au locuitîn Baia Mare până în 2005, au sesizat în 2000 Curtea Europeană aDrepturilor Omului (CEDO), în cazul societăţii de exploatareminieră "Aurul" Baia Mare SA, spunând că procedura tehnică folosităde societatea le-a pus viaţa în pericol şi solicitând despăgubirimorale de 50.000 de euro.

Ei au reclamat şi pasivitatea autorităţilor în acest caz.Aceştia locuiau într-un cartier, aflat în apropiere de locul deexploataţie.

Instanţa a apreciat că în acest caz, reclamaţii se plâng, însubstanţă, nu de un act, ci de o lipsă de acţiune din parteastatului. Băimărenii au denunţat faptul că autorităţile naţionalenu au făcut anchete şi studii adecvate care ar fi permis evaluareaîn avans şi prevenirea efectelor pe care activitatea societăţii"Aurul" le-a antrenat. Totodată, CEDO a precizat că statul român aautorizat funcţionarea societăţii "Aurul", la care eraacţionar.

Potrivit studiului de impact asupra mediului din 1993, realizatde Institutul de Cercetări din Ministerul Mediului, ar fi putut fiextrase 8.035 de kilograme de aur şi 76.135 de kilograme de argint,profitul statului român fiind de aproximativ 8,8 milioane de dolariamericani. Instanţa a mai menţionat că această societate stă laoriginea accidentului ecologic din ianuarie 2000, când aproape100.000 de metri cubi de apă poluată care conţinea cianură de sodius-a vărsat în răul Săsar, apoi în Lăpuş şi Someş. Cantitatea decianură eliberată a fost estimată între 50 şi 100 de tone, la carese adaugă şi poluarea cu metale grele.

Conform raportului Task Force Baia Mare, realizat în decembrie2000 la cererea UE, minele abandonate reprezintă un risc real şiimportant pentru sănătatea oamenilor, mai ales pentru cei carelocuiesc în apropiere. În raport s-a menţionat însă că nu existăprobe directe privind consecinţele asupra sănătăţii populaţiei.

A fost estimat că 1.000 de tone de peşte au fost otrăviţi înrăurile Lăpuş, Tisa şi Someş.

Instanţa franceză a estimat că, în ciuda acestei incertitudini,statul român avea obligaţia de lua măsuri pentru a protejadrepturile şi interesele reclamanţilor în ceea ce priveşte viaţalor privată şi domiciliul acestora, în condiţiile în care exista unrisc serios şi substanţial pentru sănătatea acestora.

Curtea de la Strasbourg a subliniat că nu reiese din documenteleprimite că autorităţile române au dezbătut riscurile activităţii deexploatare, decât după studiul din 1993 în baza căruia a fostautorizată activitatea societăţii, iar autorităţile naţionale s-auabţinut să facă publice concluziile acestui studiu preliminar din1993, în care se arăta că deja zona era foarte poluată.

Hotărârea în cazul Tătar este prima în care România estecondamnată de Curtea Europeană într-un caz legat de protecţiamediului.

(Material realizat de Departamentul Eveniment,eveniment@mediafax.ro)

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Taguri:
POLUARE CIANURI ,
AUTORITĂŢI ,
mina aurul
Versiunea: mobil  |  completa

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax SA.