Berceanu nu se vede preşedinte la Senat

"Nu nu, nu sunt potrivit deloc", a spus Berceanu despre afirmaţia lui Ioan Oltean, care îl dădea drept variantă pentru o eventuală preluare a şefiei Senatului, alături de Anca Boagiu.

Despre faptul că decizia senatorilor PDL de iniţiere a demersurilor de revocare din funcţie a lui Mircea Geoană nu a avut avizul Biroului Permanent Naţional al partidului, Berceanu a arătat că nu ştie nimic despre chestiunea aceasta.

"Poate au discutat colegii mei, nu pot să vă spun nimic pentru că nu am participat. Săptămâna trecută nu s-a discutat aşa ceva, poate astăzi discutăm", a adăugat el.

Radu Berceanu a spus că este familiarizat cu modificările aduse Regulamentului Senatului, în 2005, deciziile Curţii Constituţionale pe acest subiect fiind determinate de schimbările făcute la Regulament în acel an.

"Noi atunci am luat Regulamentul multor Parlamente din UE şi nu numai drept bază de informare şi peste tot există o posibilitate sau mai multe de revocare a preşedintelui. În unele locuri preşedintele chiar se schimbă la fel de uşor ca şi ceilalţi membri ai BP. Atunci au fost discuţii destul de ample şi cred eu aplicate. Erau domnul Iorgovan şi alţi specialişti... în sfârşit, s-a discutat la un nivel foarte ridicat de profesionalism în acea comisie pentru modificarea Regulamentului", a spus ministrul PDL.

Deşi a ţinut să precizeze că nu va comenta decizia Curţii Constituţionale, Berceanu a menţionat că i se pare destul de greu de susţinut ideea că preşedintele Senatului este un fel de personaj cu totul şi cu totul special faţă de oricine altcineva.

"Este ales de o majoritate pur şi simplu, se fac propuneri şi majoritatea decide, după aceea nu se mai poate face nimic, el rămâne un fel de personal deasupra tuturor, iar ideea asta că numai grupul care l-a propus poate să propună eventuala schimbare nu există nicărieri şi nu are vreo bază", a mai spus el.

Berceanu a explicat că, la un moment dat, poate ajunge preşedintele Senatului o persoană care face parte dintr-un grup foarte mic, adică să existe o ecuaţie parlamentară de aşa natură încât din grupurile mai mari să se facă un blocaj reciproc şi să iasă o persoană mai cunoscută, mai apreciată, dintr-un grup foarte mic.

În plus, spune Berceanu, poate să existe situaţia în care grupul care l-a propus se desparte în două părţi foarte asemănătoare ca şi pondere şi atunci nu se poate spune care dintre cele două părţi mai are patentul propunerii.