CC: Preşedintele poate numi un ministru interimar, însă nu şi noi membri ai Guvernului

• Politic

  • Orban: Voi anunţa cu 48 de ore înainte de Congres funcţia pentru care voi candida 21:38
  • MAE: În scutul antirachetă, România va găzdui, exclusiv terestru, rachete de interceptare 18:50
  • Boc: Plantele etnobotanice, interzise de deputaţi, rămân pe agenda de miercuri a Guvernului 17:52
  • MAE salută "cu deosebită satisfacţie" aprobarea de către PE a noii Comisii Europene 16:05
  • Asociaţiile şi fundaţiile nu mai pot folosi în denumirea lor termeni ca "autoritate" sau "academie" 16:02

Curtea Constituţională a respins, în 18 noiembrie, sesizarea preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, care reclama un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României în legătură cu emiterea de către şeful statului a decretului de desemnare a unui ministru interimar.

Instanţa constituţională arată, în motivarea deciziei, că, după interpreatarea articolului 85 din Constituţie şi a articolului 106 care prevăd că "funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege", şi ale articolului 10 din Legea 90/2001 privind organizarea si funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, potrivit cărora "numirea în funcţia de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, se face de preşedintele Romaniei, la propunerea primului-ministru", rezultă că, în cazul încetării funcţiei de membru al Guvernului, primul-ministru are obligaţia de a propune şi şeful statului are obligaţia de a numi, prin decret, într-un termen de cel mult 45 de zile, un nou ministru titular.

De asemenea, judecătorii constituţionali au apreciat că textul constituţional nu face nicio referire la numărul de ministere sau la nominalizarea acestora şi, prin urmare, în lipsa unor norme exprese prevăzute prin lege organică, structura Guvernului este cea aprobată prin hotărârea Parlamentului de acordare a încrederii Executivului, sau cea aprobată prin hotărârea Legislativului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea primului-ministru.

Totodată, CC sublinează că Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor prevede că "ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la învestitură" iar "Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere.

"Compoziţia politică priveşte partidele care intră în alcătuirea Guvernului, schimbarea compoziţiei politice intervenind în situaţia în care prin remanierea guvernamentală este cooptat sau, după caz, scos de la guvernare un partid politic sau mai multe", se arată în motivare.

Magistraţii CC mai arată că, deşi prin Decizia 356 din 5 aprilie 2007 a stabilit că este "obligaţia constituţională a preşedintelui României" ca pe baza pe hotărârii Parlamentului să emită decretele de numire în funcţie a membrilor Guvernului" că era vorba despre un cadrul legal şi jurisprudenţial diferit, situaţia juridică supusă examinării fiind diferită de aceea expusă anterior, ceea ce determină, în mod corespunzător, incidenţa altor dispoziţii constituţionale.

Instanţa constituţională sublinează că preşedintele României l-a revocat pe Dan Nica şi l-a desemnat interimar pe Vasile Blaga să îndeplinească interimar funcţia de viceprim-ministru, ministru al administraţiei şi internelor.

"Curtea reţine că prin decretul preşedintelui României anterior menţionat nu a fost numit un ministru titular pe funcţia rămasă vacantă, ci a fost desemnat un ministru din cadrul aceluiaşi cabinet pentru a se asigura interimatul funcţiei până la numirea noului ministru, în cadrul termenului constituţional de cel mult 45 de zile, prevăzut de Legea fundamentală", se arată în motivare.

Astfel, magistraţii constituţionali consideră că interimatul reprezintă situaţia în care o persoană îndeplineşte, în condiţiile stabilite de lege, pe o perioadă determinată, atribuţiile unei alte persoane ce ocupă o demnitate sau o funcţie publică. Interimatul funcţiei de ministru se referă la situaţia în care conducerea unui minister este exercitată, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile, de un alt membru al Guvernului decât ministrul titular, a cărui funcţie a încetat, sau care este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile.

"Această procedură este compatibilă cu mandatul acordat de Parlament prin votul de învestitură, fiind menită să asigure buna funcţionare a Guvernului, în vederea realizării atribuţiilor acestuia", se mai punctează în cuprinsul motivării.

CC a mai statuat că prin desemnarea unui sau unor miniştri interimari nu are loc o remaniere guvernamentală, de esenţa acesteia fiind, aşa cum s-a arătat, înlocuirea unor membri ai Guvernului cu persoane care nu se află pe lista aprobată de Parlament la numirea Guvernului, iar eventualele schimbări în structura sau compoziţia politică a Guvernului, pot fi analizate în cazul şi în legătură cu remanierea guvernamentală, iar nu cu privire la o perioadă tranzitorie, în care funcţionarea Guvernului este asigurată de miniştrii rămaşi în funcţie, până la numirea unor noi membri titulari în funcţiile vacante.

"De altfel, interpretarea în sensul că şi în cazul desemnării unuia sau a mai multor membri ai Guvernului ca miniştri interimari aceştia ar trebui supuşi verificării şi aprobării de către Parlament lipseşte de eficienţă instituţia interimatului şi ar conduce la blocaje instituţionale, cu consecinţe negative asupra funcţionării întregului Guvern şi asupra realizării programului acestuia aprobat de Parlament", se mai precizează în documentul citat.

CC a mai stabilit că numirea miniştrilor în caz de remaniere guvernamentală reprezintă o instituţie constituţională distinctă, cu o reglementare diferită de aceea a desemnării miniştrilor interimari.

"Întrucât desemnarea miniştrilor interimari, reglementată de dispoziţiile articolului 107 alineatul 4 din Constituţie, nu presupune exercitarea competenţei Parlamentului, nu se poate susţine încălcarea, în cauză, de către preşedintele României, a acestei competenţe, sau a «procedurii prealabile» impuse de acelaşi text constituţional", conchid magistraţii constituţionali.