Coagularea stângii la Bucureşti începe cu stângul. Robert Negoiţă ia distanţă de PSD-ul Gabrielei Firea: „Nu voi mai candida din partea PSD”

Negoiţă a cochetat cu revenirea în PSD, iar partidul condus interimar de Marcel Ciolacu se aştepta ca primarul Sectorului 3 să i se alăture. Negoiţă spune că decizia de a candida independent a luat-o pentru că nu poate uita prin ce a trecut, dar şi pentru că există în PSD „căpuşe însetate de sânge”. 

„Nu cred că-ţi dai seama de forţa şi de perenitatea acestor căpuşe însetate de sânge, putere şi întuneric, ce parazitează partidul”, îi transmite el actualului preşedinte interimar Marcel Ciolacu. 

Negoiţă îi spune cu regret lui Ciolacu că nu poate fi un Sancho Panza pe lângă el care este un Don Quijote.

„Îţi apreciez dorinţa de a încerca reformarea acestui partid şi vocaţia de Don Quijote. Dar îmi rezerv dreptul ca, în acest moment, să nu îţi fiu Sancho Panza în această luptă, cred eu, cu morile de vânt”, a scris Negoiţă pe pagina sa de Facebook. 

De remarcat că în mesajul de adio adresat public PSD-ului, edilul nu spun nimic despre actualul primar al Capitalei, Gabriela Firea, foşti colegi în PSD Bucureşti, ci doar tangenţial, fără să o nominalizeze, prin afirmaţia „nu pot veni să fac echipă cu astfel de oameni (inclusiv echipa de la Bucureşti)”.

Redăm întregul mesaj:

„După aproape 20 de ani de când am început aventura politică, dedicându-mi toate energiile şi priceperea unui partid de a cărei ideologie m-am simţit întotdeauna cel mai apropiat, a venit astăzi momentul să închei acest capitol.

Anunţ public, astăzi, că nu voi mai candida din partea PSD la alegerile locale din această toamnă

Despre motivele acestei decizii previzibile am tot vorbit, dar o să le punctez încă o dată pe scurt: în ultimii cinci ani, am trăit numeroase dezamăgiri şi revolte în calitate de membru PSD.

Epoca Dragnea a fost o adevărată tragedie pentru cel mai mare partid din România, în care politica pumnului în gură a consfinţit dictatura absolută a unui individ ce a adus şi promovat în conducerea PSD-ului multe nulităţi, a căror singură calitate a fost aceea de a lătra la ordin şi de a asculta cu sfinţenie comanda “Stăpânului”.

Aceste personaje au reuşit, ulterior dispariţiei “jupânului” Dragnea, performanţa istorică de a propune şi susţine un personaj ca Viorica Dăncilă ca reprezentant PSD în cursa pentru cea mai înaltă funcţie publică din România, cea de preşedinte al ţării. O nouă ruşine, fără precedent în istoria partidului.

După acest fiasco, previzibil pentru orice om de bun simţ, PSD-ul arată că este o structură mult prea slăbită de aceste “căpuşe” care parazitează corpul gazdă, sugându-i orice urmă de vitalitate şi ţinându-l captiv în vremuri trecute.

Aceşti paraziţi se ştiu foarte bine. Despre ei am vorbit şi în trecut, dar, din nefericire, ei par că înving trecerea timpului şi rămân să sugă sângele acestui partid, cred eu, până la moartea organismului gazdă…

Ar fi nedrept să nu vorbesc, în încheiere, şi despre actualul preşedinte al partidului, Marcel Ciolacu. Nu am uitat, Marcel, că ai fost printre puţinii care au avut curajul ca, în cea mai neagră perioadă a dictaturii Dragnea, să-şi pună semnătura pe documentul prin care ceream excluderea din partid a “Stăpânului”. Nu am uitat momentele, multe la număr, în care ai dat dovadă de caracter şi diplomaţie şi sunt convins sută la sută de bunele tale intenţii în ceea ce priveşte viitorul PSD.

Din nefericire, în acest moment, nu cred că-ţi dai seama de forţa şi de perenitatea acestor căpuşe însetate de sânge, putere şi întuneric, ce parazitează partidul. Îţi apreciez dorinţa de a încerca reformarea acestui partid şi vocaţia de Don Quijote. Dar îmi rezerv dreptul ca, în acest moment, să nu îţi fiu Sancho Panza în această luptă, cred eu, cu morile de vânt.

Nu te supăra pe mine, pur şi simplu nu mă mai regăsesc alături de oamenii despre care am făcut vorbire în rândurile de mai sus, nu pot veni să fac echipă cu astfel de oameni (inclusiv echipa de la Bucureşti). Ar însemna să renunţ la tot ceea ce am susţinut şi la toată lupta pe care am dus-o în ultimii ani.

Asta nu înseamnă că, deşi drumurile noastre se despart, nu-ţi doresc succes, iar posibila ta victorie şi implicit o reformare a partidului, va fi şi pentru mine o reparaţie morală a ultimilor ani petrecuţi în PSD.